24 mai 1990
Fenomenul Piața Universității – Un proiect de cercetare al Institutului Levant
La 30 de ani de la retragerea Ligii Studenților de la mitingul-maraton din primăvara lui 1990, după votul din Duminica Orbului, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului lansează un studiu de cercetare științifică a Fenomenului Piața Universității. Studiul face parte dintr-un amplu proiect de istorie recentă a Levantului: De la revoluțiile din Estul Europei la Primăvara arabă, cu o durată de cinci ani, care va implica participarea unor cercetători din Europa de Est și Nordul Africii, precum și mărturiile liderilor mișcărilor populare care au condus la înlocuirea regimurilor autoritare cu regimuri democratice. Primul studiu din acest proiect, pe care l-am inițiat și pe care îl coordonez, se intitulează Revoluție și reformă: cazul românesc. El va fi urmat de Revoluțiile din Estul Europei: similitudini și diferențe și Primăvara arabă în Nordul Africii: similitudini și diferențe, cu referire la Tunisia, Egipt și Libia. Studiul Revoluție și reformă: cazul românesc, debutează cu Fenomenul Piața Universității, care va fi urmat de Mineriadele din 1990 și 1999 între reprimarea mișcărilor democratice și tentative de lovitură de stat asupra autorităților democratice și Tranziția de la democrația originală la democrația consolidată, un parcurs încheiat?
La capătul a trei decenii, aceste cercetări care fac obiectul istoriei recente beneficiază de desecretizarea tuturor arhivelor, inclusiv cele ale serviciilor secrete. Din păcate, studiile realizate până acum au rămas tributare demersului jurnalistic, orientărilor politice partizane și, mai nou, organelor de justiție. Este acum datoria istoricilor, politologilor, sociologilor și tuturor specialiștilor în științele umaniste să se angajeze într-o cercetare obiectivă. În opinia noastră, principala confuzie pleacă de la tratarea în comun a mitingului-maraton din Piața Universității, care a început la 22 aprilie 1990, cu represiunea violentă din 13-15 iunie 1990. Este motivul pentru care am ales data de 24 mai 2020 pentru lansarea acestui proiect. Ea marchează retragerea Ligii Studenților din Piața Universității, după publicarea rezultatelor votului la alegerile parlamentare și prezidențiale, care s-au soldat cu o majoritate zdrobitoare în favoarea forțelor politice pe care mitingul-maraton le incriminase ca reprezentante ale neocomunismului. Închiderea Balconului Facultății de Geologie - tribuna de la care elita intelectuală românească din țară și străinătate enunțase, într-o solidaritate rar întâlnită în istoria națională, un program radical de schimbare pe cale pașnică -, nu a însemnat abandonarea luptei, ci continuarea unui lung proces de acțiuni civice care s-au materializat în crearea succesivă a Solidarității Universitare, Alianței Civice, Forumului Democratic Antitotalitar, a Convenției Democratice și au condus, în final, la victoria CDR în alegeri în 17 noiembrie 1996, când Balconul Facultății de Geologie s-a redeschis pentru prima și ultima dată în fața manifestării spontane entuziaste a urmașilor Pieței Universității. Pe de altă parte, represiunea violentă ilegală și neconstituțională a
regimului neocomunist asupra unui număr insignifiant de greviști ai foamei, sprijiniți de Alianța Poporului și Grupul Independent pentru Democrație, a generat și ea solidarizarea celor culpabili, care a continuat cu o complicitate care a blocat aflarea adevărului și pedepsirea vinovaților. Efectul a fost o criză profundă a societății românești care continuă până în zilele noastre.
Cercetarea științifică propusă de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului pleacă de la ideea că Fenomenul Piața Universității și Mineriada din 13-15 iunie 1990 reprezintă două curente sociale distincte, care își au originea în Sacrificiul fondator al luptătorilor din 16-21 decembrie 1989 și, respectiv, în Păcatul originar al coaliției formate de conducerea armatei, nomenclatura ceaușistă și grupul pro-sovietic, care a confiscat rezultatul revoltei populare ce a dus la căderea regimului Ceaușescu, și este răspunzătoare de crimele din 16-21 decembrie 1989 și din 22-25 decembrie 1989. Aceste două curente sociale au la bază o morală diferită. Piața Universității îi reprezintă pe cei care cred în dreptate, adevăr, solidaritate, dialog constructiv, rezolvarea pașnică a diferendelor, asumarea deschisă a opțiunilor politice și a responsabilităților ce decurg din acestea, generozitatea de a pune interesul național mai presus de interesele personale și de grup. Cel de-al doilea curent, care își are originea în mineriadă, fenomen caracteristic pentru represiune, îi reprezintă pe cei care utilizează minciuna, manipularea prin mijloacele de informare, ura, violența verbală și fizică, promovează interesele personale și de grup în dauna interesului național, urmăresc reinstaurarea fricii și controlul discreționar al instituțiilor statului prin intermediul instituțiilor de forță și al serviciilor secrete.
După integrarea României în Uniunea Europeană și NATO, cele două curente sociale distincte inițial au ajuns, în ciuda asumărilor ideologice, să se intersecteze prin confuzii întreținute în mod deliberat. Studiul propus, readucând în memorie adevărul istoric restabilit prin cercetare științifică, poate identifica adevărata față a grupărilor politice și civice din societatea românească, atât pentru prezent, cât și pentru viitor. Dimpotrivă, abordarea unitară a celor două momente istorice distincte, cu filiații și consecințe diferite, nu face decât să deschidă calea unor acuzații reciproce care întrețin diviziunea și ura în care se zbate astăzi societatea românească. Memoria poate deveni o formă de justiție și site-ul institutului prezintă pentru început un documentar în care se regăsesc discursuri rostite în Balcon și articole pe care Gheorghe Dumbrăveanu le-a adunat pentru o carte document, în perioada aprilie-iunie 1990, din publicațiile „România liberă", „Dreptatea”, „Timișoara”, „România literară”, „Expres", „Zig-Zag”, „Cuvîntul”.
Prin studiul Fenomenului Piața Universității, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului se alătură inițiativei Universității din București, cu care va lucra în parteneriat, și va colabora cu Fundația Română pentru Democrație în vederea valorificării documentelor și înregistrărilor cu mărturii ale participanților direcți, aflate în arhiva acesteia.
22 aprilie 2020
22 aprilie 1990
„Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”
Domnița Ștefănescu, „11 ani din istoria României, Decembrie 1989 - Decembrie 2000. O cronologie a evenimentelor”
»
24-25 aprilie 1990
„Noi de-aicea nu plecăm / Nu plecăm acasă / Până nu vom câştiga / Libertatea noastră”
Domnița Ștefănescu
„În Piaţa Universităţii, unde continuă să se afle demonstranţi, apar încă de dimineaţă forţele poliţieneşti care încearcă să-i descurajeze pe cei prezenţi. Se fac arestări, au loc violenţe în urma cărora piaţa este degajată. TVR a transmis că un grup de huligani a ocupat piaţa, a spart parbrize, a molestat şoferii şi a oprit salvările din care cauză au murit oameni. Manifestaţie de proporţii în cursul nopţii, la care iau parte studenţi, muncitori, intelectuali, elevi...”
»
25 aprilie 1990
Declarație a manifestanților de la București
Liga Studenţilor, Alianţa Poporului, Asociaţia „21 Decembrie”, Asociaţia „16-21 Decembrie”, Grupul Independent pentru Democraţie, Frontul Antitotalitar Român
»
Petru Creția: „Cauzele drepte, când câștigă, deschid vieții un drum mai frumos, iar când pierd, deschid un viitor mai înalt”
»
Din nou Bucureștiul este alături de Timișoara
Între Piața Universității și Piața Operei
„Veți putea rupe Timișoara de București, domnilor guvernanți?”
Florin Gabriel Mărculescu
»
Comunicat al manifestanților din Piața Universității
Pentru evitarea escaladării tensiunii și neînțelegerilor; Pentru instaurarea în țară a unui climat de înțelegere și stabilitate; Pentru ordine democratică de drept;
Cerem:
1. Adoptarea ca amendament la legea electorală a punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara.
2. Formarea unei comisii pentru epurarea Guvernului, Justiţiei şi Procuraturii de cadrele nomenclaturii comuniste. Această comisie va fi formată din reprezentanţi ai grupurilor independente şi sindicatelor şi personalităţi independente ale vieţii publice.....
»
28 aprilie 1990
1 mai 1990
Protestul intelectualilor români
Prima zonă liberă de comunism din România, Piața Universității, a fost martora unui impresionant apel lansat de actorul Victor Rebengiuc la 1 mai 1990.
»
2 mai 1990
7 mai 1990
Chișinău, 13 mai 1990
Declarație de adeziune
Către Alianța Națională pentru Proclamația de la Timișoara
Noi, românii de la răsărit de Prut, suntem parte integrantă poporului român și primele victime pe care România le- suportat în urma impactului cu comunismul. Anexarea în 1940 a Basarabiei și Bucovinei de Nord de către URSS, este o crimă împotriva Națiunii Române, fără termen de prescripție. Sistemul comunist ne-a desființat ca neam și este obligația morală a fieecărui român de a nu accepta sub nicio formă, comunismul...
Sfatul Frontului Popular din Moldova
»
20 mai 1990
Gabriela Adameșteanu – interviu cu Doina Cornea
„Noi putem învăța foarte mult din această înfrângere”
Ce credeți despre oamenii care continuă greva foamei în Piața Universității? Sunt mulți a căror viață este în pericol ... Mă obsedează de mai multă vreme gândul că ar trebui să găsim noi o soluție...
Sinceră să fiu, m-am gândit și eu, pornind de la ideile lui Ghandi care spunea că faci greva foamei față de cel la a cărui dragoste poți să apelezi. Or, mi se pare că acești neocomuniști (plus toată fosta securitate, fosta procuratură și nomenclatura...
»
Ei, cei din linia întâi
Consensul cataclismului
Dan Mucenic
„S-au abătut asupra lor ploi, arșiță, cutremure. Zbârnâia în preajmă Intercontinentalul. Lumea ieșise în stradă. Spaima ne obliga să ne privim în ochi. Consensul cataclismului. Uzi, înfrigurați, umiliți, agresați, greviștii foamei n-au încetat să sperie. Au fost numai extremiști, nebuni, farsori, s-a spus că ar fi fost (și încă mai sunt) manipulați: s-au învârtit în juru-le oameni de bine și oameni normali, foști/actuali securiști și golani, un primar și un ministru: au fost înjurați și compătimiți, îngrijiți cu devoțiune și huliți fără milă. N-au cerut și nu cer compasiune. N-au cerut și nu cer măriri de lefuri. Nici măcar nu stânjenesc circulația. Nici prea mulți curioși nu se zăresc prin preajma lor. Au intrat în peisaj, cum spunea cineva.
Stau și tac alături de muncitori și intelectuali. Ceea ce nu puteau reuși adeziunile formale a reușit protestul. Unii nu-i întrezăresc izvorul. Nu-i văd miza. Poporul a decis, cine i se poate împotrivi? Cine îndrăznește să-și pună viața chezășie pentru izbânda adevărului? La cumpăna dintre a fi și a nu fi, un grup de oameni care nu și-au pierdut busola, speră. Speră ca nu doar cataclismele să fie în stare să se unească întru binele tuturor...”
»23 mai 1990
Doina Cornea: „Trebuie să ne regrupăm, să ne dăm mâna unii altora, să începem o altfel de luptă”
„Dacă dumneavoastră ați avut curajul să faceți acest act, înseamnă că aveți un suflet nobil. Dați-ne nouă sufletul acesta, nu-l dați comuniștilor. Avem nevoie de acest suflet. Trebuie să ne regrupăm, să ne dăm mâna unii altora, să începem o altfel de luptă. Noi nu cedăm, n-o să cedăm, dar altfel trebuie acum... Și eu am făcut greva foamei, dar limitat. Vă rog, și dumneavoastră tot limitat trebuie s-o faceți, nu vă puneți viața în pericol, avem nevoie de dumneavoastră, plus, guvernul nu se va sinchisi. Sunteți niște oameni extraordinari și este nevoie de dumneavoastră. Să fim uniți. Acum nu mai putem lupta așa. Era altceva înainte de alegeri, dar acum, dacă noi cu mâna noastră am ales, pentru că lumea a fost dezinformată... Vă rog să încetați, altfel trebuie să luptăm acum.”
»
Gabriel Andreescu: „ Văd în greviștii foamei din Piața Universității ceva de natura unui fenomen religios”
»
Radu Filipescu: „Piața Universității, cea mai puternică forță care s-a opus guvernului până la alegeri”
»
24 mai 1990, Înălțarea Domnului
Retragerea intelectualilor de la manifestații după votul din Duminica Orbului. Închiderea Balconului din Piața Universității. Revendicările rămân neschimbate
Comunicat
Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din București se desfășoară fără întrerupere, zi și noapte, „Manifestația Golanilor”. Între acestea, pe de o parte, și acțiunie revoluționare din 21 decembrie 1989, pe de altă parte, există o continuitate de participanți, spațiu, forme de acțiune și aspirații – ceea ce a conferit și conferă deplina legitimitate “Manifestației Golanilor”.
„Manifestația Golanilor”, neînfrântă, mai puternică, va vontinua în aceste noi forme și va învinge!
»
29 mai 1990
150 de scriitori bucureşteni se adresează Guvernului cerându-i să intre în dialog cu greviştii foamei
Subsemnații, membrii ai Uniunii Scriitorilor, reuniți cu prilejul adunării Generale a Scriitorilor din București, cerem Guvernului României să intre în dialog cu greviștii foamei din Piața Universității. Conștiințele noastre se cutremură la gândul că o nenorocire ireversibilă poate atinge în orice moment viețile acestor compatrioți ai noștri. De aceea, socotim că e o datorie să ne pronunțăm pentru evitarea unei asemenea tragedii. Un dialog urgent încă o poate evita! Cerem guvernului să accepte că viața e o valoare pe care politica n-are dreptul s-o ignore.
»
Eugen Ionescu: „În fața fenomenului românesc actual rămâi uimit fiindcă ce s-a făcut în România nu s-a făcut nici în Polonia, nici în Ungaria, nici în Cehoslovacia”
»
Istoria recentă. 30 de ani de la Fenomenul Piața Universității. Școala democrației de la Kilometrul zero
O mărturie pentru istoria recentă a României. Doina Cornea: portretul curajului în grădina fricii
Emil Constantinescu
»Când am fost solicitat să scriu un Cuvânt înainte pentru albumul expoziției dedicate personalității, dar și picturilor Doinei Cornea, m-am gândit că acest album ar putea fi un prim pas spre perenitatea unui simbol moral de care, din nou, avem atâta nevoie. (...)
Într-un moment de profundă criză morală, avem din nou nevoie de simbolul Doina Cornea, pentru că Doina Cornea a fost un caz emblematic. A întruchipat toate ipostazele drumului spre desăvârșire ale omului deplin: persoană, personalitate și personaj istoric. Doina Cornea a fost o persoană conștientă de sine care nu s-a mulțumit să subziste într-un regim opresiv. Încă din tinerețe și-a pus întrebări, și-a ales calea în viață, a luat hotărâri și și-a construit destinul propriu. Doina Cornea a fost o personalitate cu educație superioară, care a înțeles filozofia valorilor și filozofia vieții, capabilă să transmită și altora idealuri și credințe și să devină un model de comportament pentru ceilalți. În cei 45 ani de comunism și 30 de ani de postcomunism, au fost multe persoane cu conștiință de sine și nu puține personalități, capabile de a fi modele. Dar foarte puține dintre ele au urcat la statutul de personaj istoric, care poate influența pozitiv schimbarea societății în care trăiește. Doina Cornea a fost una dintre acestea. Doina Cornea a reușit, în momente dificile de transformare radicală nu numai a instituțiilor, ci și a mentalităților, să înțeleagă că binele țării este mai important decât chiar propriile convingeri personale. Ea a marcat decisiv istoria țării noastre și consider că este datoria mea să revendic pentru Doina Cornea acest statut de personaj istoric.
