Bizanțul – o civilizație fără sfârșit

Ana-Maria Răducan (coordonator)

Editura Mega, Cluj-Napoca, 2024, 362 pp

Bizanțul - o civilizație fără sfârșit  Ana-Maria Răducan

Emil Constantinescu; Athanasios Semoglou; Ana‑Maria Răducan; Paolo Odorico; Ernesto Sergio Mainoldi; Claudia Rapp; Andra Jugănaru; Antonio Pio Di Cosmo; Cătălin‑Ștefan Popa; Alin Lupu; Iustina Barbu; Olga Vlachou; Emanoil Băbuș; Eleni Karafotia; Zacharoula G. Kousouli; Hayarpi Hakobyan; Andrei Prohin; Ion Marian Croitoru

Preț: 52,50 RON

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului găzduiește din 2018 Școala Anuală de Studii Bizantine, un proiect de suflet și instituțional, care reunește an de an în jurul unei teme de actualitate profesori, studenți și tineri cercetători, concretizând astfel un dialog între generații aflate la confluența dintre două secole. Prin traducerea în limba română a contribuțiilor marcante ale primelor trei ediții ale Școlii, Institutul pune la dispoziție și publicului larg, iubitor de frumos și dornic de a cunoaște tradiția milenară bizantină, o serie de articole științifice deosebit de interesante care creionează câmpul studiilor bizantine, iar la final, interviuri cu unii dintre cei mai renumiți bizantiniști (Paolo Odorico, Claudia Rapp, Stratis Papaioannou, Istvan Perczel) despre situația studiilor clasice și bizantine, precum și rolul lor în societatea de astăzi.

Prima parte a volumului conține adevărate pledoarii pro domo pentru proiectul Școlii, care reliefează cadrul și importanța studiilor bizantine în lumea de astăzi. Prefața erudită președintele Emil Constantinescu trasează o paralelă deosebit de interesantă între istoria bizantină și istoria recentă a Europei de Est, arătând anumite tipare ale istoriei și felul în care cei care nu cunosc trecutul sunt meniți să îl repete, în forme și mai monstruoase. Renumitul profesor Athanasios Semoglou (Universitatea „Aristotel” din Salonic”), directorul științific al manifestației (începând din 2021), cititor atent al studiilor conținute în acest volum, o. Colega noastră, Ana-Maria Răducan, prezintă lucrările primelor trei ediții ale Școlii, iar în continuare, urmează trei discursuri introductive ale profesorilor Paolo Odorico (EHESS, Paris), Ernesto Sergio Mainoldi (Universitatea din Salerno) și Claudia Rapp (Universitatea din Viena), care au conferențiat în cadrul primelor trei ediții ale Școlii.

Partea dedicată studiilor conține 12 articole de istorie, filologie și istoria artei bizantine, grupate în ordine cronologică. Acestea reconstituie culoarea, savoarea și extravaganța epocii bizantine, precum și perenitatea și farmecul ei în culturile constantinopolitane și locale.

Dr. Andra Jugănaru (Facultatea de Istorie a Universității din București, Colegiul Noua Europă) explorează colecțiile de scrisori ale Părinților Capadocieni folosind drept instrument metodologic teoria rețelelor și aplicația UCI.NET, reușind astfel să reconstituie anumite relații și conexiuni ale epocii, jocurile de putere și ierarhiile care se stabilesc între personajele sociale.

Dr. Antonio Pio di Cosmo (Universitatea Catolică și cercetător asociat ISACCL) ne introduce în lumea plină de culoare a aristocraților bizantini, care preferau să poarte haine brodate cu scene religioase, pentru a se bucura de protecția divină și pentru a-și impune propriile valori în societăți.

Dr. Cătălin-Ștefan Popa (director ISACCL) cercetează felul în care se creionează granițele dintre Bizanț și Persia în Antichitatea Târzie, în jocul dintre stabilitatea și fluiditatea celor două mari imperii.

Drd. Alin Lupu (Universitatea din București) evidențiază figura Celuilalt în Bizanț, sub chipurile negustorilor și ambasadorilor musulmani din Constantinopol.

Drd. Iustina Barbu (Universitatea din București) scrie despre imaginea evreului în hagiografiile medio-bizantine și despre atitudinea ambivalentă de care aceștia s-au bucurat în sânul unui Imperiu creștin, care se considera noul popor ales.

Drd. Olga Vlachou (Universitatea Națională și Capodistriană din Atena) revede un episod important din istoria Bisericii: așa-zisa mare schismă din 1054, urmând cu acuratețe documentele epocii.

Prof. univ. dr. Emanoil Băbuș (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București) ne introduce într-un subiect actual în studiile bizantine: emoțiile umane, durerea, bucuria, frica, ura, indignarea, explicând felul în care acestea sunt ritualizate și orchestrate în timpul ceremonialurilor dintre latini și bizantini.

Dr. Eleni Karafotia (Colegiul Mesoyios, Limasol) pune în lumină un roman de dragoste anonim mai puțin cunoscut: Ahileida bizantină, care dă seama despre preferințele literare și gusturile unei epoci.

Drd. Zacharoula G. Kousouli (Universitatea Națională și Capodistriană din Atena) reliefează aspecte ale personalității împăratului Ioan VIII Paleologul și rolul său important în conciliul de la Ferrara-Florența în eforturile sale ratate de a uni cele două Biserici.

Dr. Hayarpi Hakobyan (Universitatea „Martin Luther” din Halle-Wittenberg) analizează o întreagă simbolistică iconografică a Schimbării la Față și a celei de-a doua Veniri a lui Hristos în manuscrisele medievale armenești.

Dr. Andrei Prohin (Institutul de Istorie din Chișinău) vorbește despre „semnele sfârșitului lumii de-a lungul istoriei”, așa cum sunt păstrate într-o cronică bizantină copiată într-un manuscris slav din Moldova.

Prof. univ. dr. Ion Marian Croitoru (Universitatea „Valahia” din Târgoviște) explorează cu acuratețe activitatea tipografică din Târgoviște în limba greacă de la începutul secolului al XVIII-lea, ca o instituție de cultură pusă în slujba Domniei și a Bisericii și care a condus în timp la triumful utilizării limbii române în cultul bisericesc.

În final, cititorii se pot delecta cu un interviu realizat de colega noastră, dr. Ana-Maria Răducan, despre perspectiva bizantiniștilor despre rolul și importanța studiilor clasice în România, direcții de studiu și recomandări pentru tinerii cercetători care pășesc pe acest drum.

 

Athanasios Semoglou, Universitatea „Aristotel” din Salonic, director științific al Școlii anuale de studii bizantine:

Este o deosebită plăcere și o mare satisfacție intelectuală să prezint volumul de lucrări care conține rezultatele lucrărilor studenților și cercetătorilor care au participat la primele trei ediții ale acestei Școli Internaționale Anuale de Studii Bizantine, o instituție deja recunoscută și edificatoare pentru tinerii cercetători din domeniul culturii și civilizației bizantine. Înalta calitate a articolelor, abordările inovative, metodologiile stricte și diversitatea subiectelor dovedesc un potențial extraordinar și foarte variat, care promite continuitatea studiilor bizantine, extinderea obiectivelor și îmbogățirea contextului lor.

 

Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:

Confortul vieții, protecția sanitară și protecția mediului, drepturile omului sunt apanajul modernității. Toate acestea sunt produsul unui extraordinar salt, care a dezvoltat o „civilizație a creierului”. Bizanțul a fost predominant o „civilizație a inimii”, a cunoașterii prin revelație, într-o lume plină de primejdii., în care oamenii s-au salvat prin credință. Bibliile în greacă, latină și slavonă, cu copertele ferecate în aur și argint, înfrumusețate cu miniaturi colorate, arhitectura, arta și muzica sacră vor rămâne suportul trainic pentru memoria Bizzanțului. cei care vor gestiona în viitor această memorie vor trebui să vegheze ca, după secole de denigrare excesivă, o idealizare excesivă sub umbrela nostalgiei să nu prejudicieze adevărul (...). Ceea ce am înțeles eu, urmărind avatarurile moștenirii bizantine de-a lungul unei jumătăți de mileniu și din experiența mea proprie din ultimele trei decenii, este că, atunci când vorbim despre valorile umaniste, ne referim la idealurile, nu la acțiunile, de atâtea ori, nesăbuite, ale oamenilor. Această distincție ne permite să facem diferența între inteligență, care te ajută să realizezi cu succes acțiunile pe care ți le-ai propus, indiferent dacă sunt benefice sau nocive, și înțelepciunea, care este capacitatea de a găsi un scop înalt tuturor acțiunilor pe care ți le-ai propus să le realizezi.

 

Claudia Rapp, Universitatea din Viena, Academia de Științe din Viena:

Ceea ce aș dori să evidențiez este faptul că, deși Bizanțul este prezent în tradițiile locale, mai ales în cele artistice, și continuă să își exercite influența inclusiv în tradițiile religioase ale Bisericii Ortodoxe, el rămâne un patrimoniu mondial. Bizanțul nu aparține unei țări sau unei națiuni, ci este parte din patrimoniul mondial.