„Noi dorim o pace simbol să ne fie
Lacrima izbânzii, libertatea noastră
Vrem cu mic cu mare 'ntreaga Românie
Să răsară mândră ca o floare-n glastră.
Refren:
Noi de-aicea nu plecam
Nu plecăm acasă
Până nu vom câşiga
Libertatea noastră.
Suntem luptătorii veacului ce vine,
Suntem diligenţa veacurilor multe
Caii noştri aleargă spre un ţărm de bine
Cu potcoave albe dincolo de munte.
Dorul ne e frate şi adânc ne scurmă
Visul libertăţii ne e sfânt meleag
Fără violenţă, nu suntem o turmă
Libertatea însăşi e al nostru steag.”
Stelian Maria, Grupul Independent pentru Democrație (cântecul a fost scris în Piaţa Universităţii, pe 24 aprilie 1990, după intervenția Poliţiei din dimineaţa aceleiaşi zile)