Monica N. Mărginean
Unul din vorbitorii de la tribuna “pieței noastre cea de toate zilele”, un profesor universitar ce se autodenunțase “profesor de golani” a făcut, printre altele, observația că domnul Iliescu a înnobilat un cuvânt. Insulta violentă adresată în așa-zisul Parlament, manifestanților din Piața Universității, s-a transformat în tot atâtea mici și ironice hohote de râs, atât de diferite de obuzitatea unei lozinci de culoare politică periculoasă („Iliescu apare/Soarele răsare”). Să nu uităm că în 1946, roșii din Frontul Democratic Român, care au tras alegerile pe ulița lor, aveau ca simbol electoral soarele. Acum ascultăm zilnic, în cadrul campaniei electorale a FSN, făcută pe toate căile posibile și imposibile la televiziunea română încătușată (de art. 473/1977), o melodie îndrăgită pe care o credeam uitată: „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii”.
Revenind la minunații noștri golani, ale căror rânduri se întăresc zilnic cu oameni de cultură și artă, actori, poeți, etc, pot să afirm cu iresponsabilă clarviziune că ei irită. Îl irită pe domnul Iliescu, care, cu eleganța ultimelor sale intervenții publice (ce șochează tot mai mult), s-a hotărât să-i lase să fiarbă în “suc propriu”, spre încântarea proștilor. Îi irită pe cei mulți, cărora le-au mai adus o dată libertatea și pentru care luptă cu încăpățânare, în continuare. Îi irită pe cei urâți, ce nu pot vedea extazul fețelor spălate de ploaie cu ochi buni. Îi irită pe cei ce silabisesc poticnit sintagme de genul “golan notoriu” și se îndreaptă spre casă cu un cui în inimă: oare ce o fi însemnând? Îi irită pe cei ce înțeleg foarte bine, ca și pe cei ce nu înțeleg nimic, pe “despotul luminat” și colectivele de oameni ai muncii de pe platformele industriale, pe foștii UGSR-iști ce se înverșunează să se metamorfozeze în sindicaliști liberi. Dar, mai presus de oricine, îi irită pe stimații tovarăși securiști și ex-activiști care, recunoscându-și stăpânul, au trecut cu cățel, cu purcel, de partea Frontului Salvării Nomenclaturii.
În același timp, minunații noștri golani bucură. Îi bucură pe cei ce doresc schimbarea și nu se tem de ea, pe cei ce urăsc minciuna, pe cei curajoși și pe cei înțelepți, pe cei cu simțul umorului. Dar, mai presus de orice, ei îi bucură pe cei ce urăsc pecinginea comunismului, pe cale de a fi extirpată de pe trupul lumii în acest luminat sfârșit de mileniu.