22 aprilie 1990
„Piaţa Aviatorilor. Miting electoral al PNŢCD, căruia i se asociază şi alte forţe democratice. Se ţin discursuri, se scandează (Iliescu, nu uita, tineretul nu te vrea, Iliescu pentru noi este Ceauşescu doi, Ceauşescu nu fi trist, Iliescu-i comunist, Iliescu şi ai lui, trădătorii neamului, Zoe şi cu Nicu şi-au schimbat tăticul, Iliescu judecat, pentru haosul creat, Decret-lege, Frontul se alege, Nu vrem vilă la şosea, noi îţi vrem demisia, Iliescu nu uita, te votăm la Moscova, Ceauşescu, scoală-te, să vezi noul PCR, se agită pancarte pe care se poate citi: Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara, Jos Iliescu şi guvernul comunist, Jos decretele ceauşiste, FSN = PCR. După ce Dumitru Dincă, eliberat din închisoare, revine în piaţă, demonstranţii îi scandează numele. El intervine: "Eu nu sunt nici Ceauşescu nici Iliescu, eu sunt un simplu muncitor şi vă rog să nu-mi scandaţi numele”. După terminarea mitingului mai mulţi manifestanţi pleacă spre Televiziune. Pe Calea Dorobanţi, dintr-un balcon, cineva aruncă un ghiveci cu flori care provoacă o fractură craniană unei demonstrante (Sanda Lugoj, 59 de ani). Incidentul este chiar scânteia care avea să declanşeze un incendiu de proporţii. Coloana se îndreaptă spre Piaţa Universităţii unde se construieşte o baricadă şi se ia hotărârea de a nu se părăsi piaţa, de a rămâne o noapte de veghe pentru victima din ziua respectivă, dar şi pentru eroii Revoluţiei. Manifestanţii ocupă piaţa, apar şi forţele poliţieneşti, încă paşnice. Se scandează, se spun rugăciuni, se îngenunchează în faţa troiţei. În cursul nopţii rămân în piaţă câteva sute de manifestanţi care, spre dimineaţă, deblochează artera pentru a permite să se circule. Incitaţi de noua arestare (de câteva ore) a lui Dumitru Dincă, manifestanţii revin în piaţă dimineaţa, unde rămân atât în cursul zilei, cât şi în noaptea de 23 spre 24.”
Domnița Ștefănescu, „11 ani din istoria României, Decembrie 1989 - Decembrie 2000. O cronologie a evenimentelor”
