Cornel Nistorescu
După Revoluția din Decembrie, România încearcă destul de timid, câte un pas spre democrație. Ca printr-un hocus-pocus, o mare parte dintre cei care ar trebui să aibă măcar sentimentul consimțirii la o dictatură, dacă nu chiar al participării active la “perfecționarea ei” s-au așezat în fruntea mulțimii. Unii înțeleg ce se petrece, alții mai puțin, și sunt unii care nu realizează păcăleala. Și cei din primele rânduri ale Revoluției din Decembrie s-au ridicat din nou, spontan, curajoși și cuminți pentru a bloca expansiunea comunismului și a comuniștilor spre vârful piramidei sociale, spre locurile din care, pntru câteva zile sau săptămâni, Revoluția îi clătinase puțin. Cu o incredibilă abilitate, dar și cu o nerușinată fățărnicie, fără să-și fi făcut nici măcar un examen de conștiință, unii cred că începutul democrației rămâne totuși un timp propice pentru afirmarea dexterității și moralității lor. E uimitor cum se retușează biografii și cum slugoii se transformî în dizidenți și eroi. Poate că acest fenomen a fost de natură să irite în cea mai mare măsură tineretul ridicat în aceste zile la București, Timișoara și Constanța. Și pentru ca să inaugurăm ceva în istorie, pentru prima dată lumea iese pe străzi, puterea nici nu cedează, nici nu participă la dialog, ci acuză și își rezervă dreptul său neclintit la construirea unei “democrații originale”. Asistăm iarăși la o prioritate românească. Și ea se desfășoară sub privirile stupefiate ale unei mari părți a poporului român. Acesta condamnă, refuză și se constituie într-o masă acuzatoare. Aceste zile ne aduc dovada faptului că marea ambiție a lui Ceaușescu, Omul Nou, există, a fost creat și viețuiește pretutindeni, în uzine și pe ogoare. El este rodul dezinformării, al învățământului politic și al manipulării. Omul Nou este moștenirea cea mai tristă din anii întunericului roșu și lipsa lui de orizont politic poate fi folosită în cele mai diverse scopuri. Omul Nou aduce în politică cea mai mare cantitate de naivitate din câte au fost vehiculate în democrație.
În aceste zile, când Revoluția continuă are loc o tacită înfruntare între Omul Nou al “Epocii de Aur” și revoluționarii care împreună cu intelectualii țării (doar o parte din ei), încearcă să privească spre zările democrației. Indiferent care va fi rezultatul, demonstrațiile de la Universitate, de la Timișoara și Constanța reprezintă unul din momentele fierbinți de importanță, în efortul țării de a se îndrepta spre libertate. El va fi consemnat în istorie. Indiferent în ce mod, el are nevoie de documente și mărturii despre felul în care s-a petrecut. Iată de ce am reunit cât mai multe date sub genericul REVOLUȚIA CONTINUĂ. Asta și pentru că s-ar putea ca ea să se oprească.