„Am fost extrem de impresionat de Piața Universității. Nu atât de calitatea oratorilor care știu că a fost mult mai bună în zilele precedente. Am fost impresionat de caracterul dramatic al celor care se găseau pe peluze, în fața Teatrului Național, de disperarea lor profundă. Aici cred că e vorba de acel sindrom de irealism. Oamenii aceștia sunt prețioși nu pentru că analizează realitatea, ci pentru că își proiectează propriul ideal. Și acest ideal va deveni într-o bună zi fecund. Nu știm când, dar pot să spun că așa cum se zice, că dacă Dumnezeu n-ar exista ar trebui să-l inventăm, așa pot să spun că dacă nu îi aveam pe greviștii ăștia, trebuia să-i inventăm.”
