„Efectele dezastruoase ale acestei comoții produse asupra societății românești bucureștene prin pogromul feroce făcut de mineri la apelul domnului Iliescu trebuie, totuși, să fie reparat. Evident, nu domnul Iliescu mai poate repara ceva. Dar restul societății poate. Și ceilalți membrii ai guvernului trebuie să ajute la repararea acestui rău. Și putem repara printr-un singur fel de comportament: Prin eliminarea ideii de răzbunare. Democrația nu poate fi violentă. Democrația nu poate fi răzbunătoare. Democrația nu poate fi decât pacifistă, așa cum a fost manifestația din Piața Universității. E adevărat, punctul 8 al Proclamației de la Timișoara a fost (deși justificat în puritatea lui) de un efect nefericit. Și poate chiar cu consecințe în scrutinul din 20 mai. Ideea de a-i exclude de la orice fel de funcție publică pe cei care au fost membrii nomenclaturii este o idee prea radicală. Evident, majoritatea membrilor nomenclaturii nu pot fi demni să mai aibă un cuvânt în societatea românească. Dar unii mai pot fi: eu știu câțiva care, deși au fost membri ai nomenclaturii, ar merita totuși să fie acceptați în viața noastră publică. Există mulți alții care nu au fost în nomenclatură, dar au fost implicați în diverse lucruri, destul de puțin onorabile. Însă nu putem să mergem până în pânzele albe. Nu putem să facem o vânătoare de vrăjitoare. Nu putem și nici nu trebuie să infectăm cu acest spirit de inchiziție, cu acest spirit de delațiune, conștiința noastră publică.”
(interviu; Gabriela Adameșteanu)
