„Nopţi lungi şi triste acasă ma gândesc...
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine în război
Sunt nopţi de basm acolo la voi.
Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar?
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază când teamă mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu.
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce vă gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt.
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.”
