Drd. Ovidiu Achim (Universitatea din București & Institutul Levant) a susținut prezentarea „Justus Lipsius (1547-1606): cunoaștere tăcută și lege naturală”. În contextul războaielor religioase din secolul XVI umanistul flamand Justus Lipsius (1547-1606) se întoarce la filosofia stoică antică, în care va găsi răspunsul pentru provocările epocii sale. Textele sale, începând cu De Constantia (1583), propun cititorului o sinteză a filosofiei lui Zeno, alcătuită în acord cu adevărul creștin, care abordează probleme definitorii atât ale relației dintre om și lume, cât și a celei dintre om și sine. Pentru aceasta, Lipsius reevaluează fundamentele cunoașterii, percepția, reprezentările senzoriale, precum și conceptele potrivit cărora înțelegem realitatea. În discursul său epistemologic, un loc aparte îl ocupă „legea naturală”, aflat la intersecția tradiției creștine stabilite de Romani 2:14-15 și teoria neo-stoică potrivit căreia omul posedă de la natură semințele cunoașterii binelui și răului.
În continuare, studenții de la Filologie Clasică au citit pasaje în original din lucrarea „Bibliotheke”, 52 a patriarhului Fotie al Constantinopolelui (sec. IX), ghidați de dr. Ana-Maria Răducan (Institutul Levant). Operă-fluviu neobișnuită pentru literatura bizantină și cea mai importantă lucrare de istorie literară a Evului Mediu grecesc, aceasta este concepută ca un puzzle care conține 280 de diferite măsuri și culori - numărul diferitelor texte literare grecești care au fost citite și rezumate de patriarh în această lucrare. Este vorba despre scrieri atât religioase, cât și profane, ale căror originaluri au fost redactate într-un interval cuprins între secolul al cincilea înainte de Hristos și secolul al nouălea după Hristos, de la „Războiul peloponesiac” al lui Tucidide la o lucrare teologică a lui Nichifor. Sunt texte care nu sunt prezente în curricula școlară, unele dintre ele fiind rare și accesibile doar cititorilor erudiți și bogați, iar câteva nu s-au păstrat decât în această formă. Pasajele citite din c. 52 au abordat într-o formă echilibrată și obiectivă „dosarul” ereziei mesaliene – prevederile luate de episcopii locali de patriarhii din Constantinopol împotriva celor care considerați eretici - pe baza documentelor administrative de la finalul secolului al patrulea - secolul al șaselea.
Dr. Mona Sawy (Universitatea din Assiut, Egypt) and So Miyagawa (Universitatea din Tsukuba, Japonia) au prezentat comunicarea „Studies on Coptic Texts - the Oaths", care a reliefat rolul jurămintelor, dar și al blestemelor în societatea și religia coptă, bazată pe autoritatea legii. În corpusul inedit de texte coptice, se invocă prezența lui Dumnezeu, a sfinților și a autorităților seculare și se remarcă o credință foarte puternică în forțele supranaturale. Aceste jurăminte își iau originea în practicile vechilor egipteni, dar au și influențe greco-romane clare. Analiza acestor texte evidențiază, astfel, caracterul complex al practicilor juridice și religioase copte, în care dimensiunea sacră se împletește cu cea juridică și socială. Jurământul nu reprezenta doar o formă de confirmare a adevărului, ci și un act cu o puternică încărcătură simbolică și religioasă, a cărui încălcare putea atrage consecințe supranaturale. Studierea acestor surse oferă, prin urmare, o perspectivă importantă asupra modului în care credințele, normele juridice și practicile cotidiene se intersectau în comunitățile copte.
Ultimul seminar de greacă veche, ghidat de lect. univ. dr. Andra Stoiculescu (Universitatea din București) a vizat citirea cu studenții a unor pasaje din epistolele Sfântului Grigorie de Nazianz. Scrisoarea 79, adresată Simpliciei, o femeie nobilă din Capadocia, constituie o mărturie relevantă pentru înțelegerea relațiilor dintre creștinism, practicile religioase și concepțiile despre lege și păcat în Antichitatea târzie. Textul reflectă preocuparea autorului pentru conduita creștină și pentru raportarea credincioșilor la adevăr, autoritate și responsabilitatea morală, oferind totodată un exemplu al modului în care discursul epistolar putea aborda cu ironie fină probleme cu implicații atât religioase, cât și sociale.
În finalul evenimentului domnul Mark Donfried, directorul general al Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin, a anunțat tema și perioada următoarei ediții a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și studii orientale: 20-25 septembrie 2027 - „Solidaritate și dezbinare în Antichitate”. Dna conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea (Universitatea din București) și dr. Ana-Maria Răducan (Institutul Levant), precum și studenții participanți și-au exprimat recunoștința și bucuria pentru realizarea acestei ediții, trăgând și ultimele concluzii ale Școlii.
Cuvânt de încheiere al dr. Mark Donfried, director general al Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin
Excelențele Voastre,
Distinși profesori și colegi,
Dragi participanți și prieteni,
Am ajuns la finalul celei de-a șasea ediții a Școlii anuale interdisciplinare și aș vrea să exprim, mai întâi, mulțumirile mele sincere tuturor celor care au făcut aceste zile în Potsdam să fie atât de pline de însemnătate. Aș dori să-i mulțumesc în mod special președintelui Emil Constantinescu, dr. Cătălin-Ștefan Popa, Institutului Levant, Universității din București, distinșilor noștri profesori și vorbitori și desigur, vouă tuturor, celor care ați participat atât de activ la discuțiile din această săptămână.
În deschiderea Școlii, am sugerat faptul că doar civilizațiile pe care le studiem sunt antice, dar întrebările la care acestea au răspuns nu sunt. După discuțiile din ultimele zile, cred că acest lucru a devenit și mai clar. Am abordat legea și fărădelegea prin prisma diferitelor civilizații, limbi, religii și perioade istorice. Și totuși, din nou și din nou, ne-am confruntat cu întrebări care rămân remarcabil de actuale: Ce face autoritatea să fie legitimă? Ce responsabilități însoțesc puterea? Cum înțeleg societățile justiția? Și ce se întâmplă când legea și justiția nu mai coincid? Poate că acesta este unul dintre cele mai mari daruri pe care studiul Antichității ni le poate oferi: perspectivă. Ne amintește că propriile noastre aranjamente politice și sociale nu sunt nici inevitabile, nici permanente. Alte civilizații s-au confruntat cu aceleași probleme fundamentale ale omenirii și au dezvoltat răspunsuri foarte diferite. Înțelegând aceste răspunsuri, devenim mai bine pregătiți să ne punem în discuție propriile presupuneri. Și aici devine cercetarea însăși o formă de diplomație culturală. În timpul acestei Școli, diferite discipline și tradiții intelectuale s-au întâlnit la aceeași masă. Un astfel de dialog nu ne obligă să ajungem la concluzii identice. Valoarea lui constă tocmai în a învăța să înțelegem cum ajung alții la concluzii diferite.
Sper, așadar, că conversațiile începute aici vor continua mult după ce veți părăsi Potsdamul —în cercetarea voastră, în predare, în instituțiile voastre și în prieteniile și colaborările stabilite în aceste zile. Și pe măsură ce încheiem această a șasea ediție, îmi face o mare plăcere să privesc deja înainte și să anunț oficial următoarea noastră întâlnire. Cea de-a șaptea ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și studii orientale va avea loc între 20–25 septembrie 2027 și va avea tema: „Solidaritate și Diviziune în Antichitate.”
Este o temă care decurge în mod firesc din multe dintre întrebările pe care le-am explorat anul acesta. Dacă Dreptul cercetează felul în care societățile stabilesc ordinea, solidaritatea și dezbinarea cercetează ceea ce ține societățile împreună—și ce le determină să se destrame. În întreaga lume antică, comunitățile erau modelate de legături de familie, religie, cetățenie, limbă și identitate comună, dar și de conflicte, excludere, inegalitate și loialități concurente. Din nou, acestea sunt întrebări antice cu o rezonanță indiscutabil contemporană. Sper foarte mult să ne fiți cu toții din nou alături în 2027 pentru a continua această conversație interdisciplinară extraordinară.
Permiteți-mi să închei cu gândul cu care am început: civilizațiile pe care le studiem pot fi antice. Întrebările pe care le-au pus nu sunt. Și poate responsabilitatea noastră este să ne asigurăm că înțelepciunea lor rămâne parte din discuția despre lumea pe care o construim astăzi. Vă mulțumesc pentru o săptămână plină de inspirație. Vă doresc tuturor un drum sigur spre casă și aștept cu nerăbdare să vă întâmpin din nou la „Solidaritate și diviziune în Antichitate”, între 20–25 septembrie 2027.
Vă mulțumesc.
Cuvânt de încheiere al conf.univ.dr. Maria Luiza Oancea, director științific al Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale
Stimați profesori și cercetători,
Dragi colegi, studenți și participanți,
Iată-ne ajunși la finalul celei de-a șasea ediții a Școlii Anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale!
În aceste zile, la Potsdam și online, am încercat să privim Antichitatea nu ca pe un trecut îndepărtat și închis, ci ca pe un spațiu viu de întrebări care, deși formulate cu mii de ani în urmă, continuă să ne privească direct.
Tema acestei ediții - „Lege și fărădelege în Antichitate” - ne-a pus în fața uneia dintre cele mai vechi și mai dificile probleme ale civilizației: ce este legea și de unde își află ea autoritatea?
Am pornit de la nomos și dike, de la raportul dintre lege, dreptate și ordine, și am urmărit această problematică prin intermediul textelor vechi și al tradițiilor, de-a lungul mai multor epoci.
Am plecat de la lumea greacă, de la problema raportului dintre lege, dreptate și comunitate. L-am întâlnit pe Socrate, în Criton, confruntat cu problema ascultării față de lege și cu tensiunea dintre conștiința individuală și ordinea cetății. Odată cu Memorabilia lui Xenophon, am urmărit apoi relația dintre lege, dreptate și conduita omului în comunitate. Iar prin intermediul lui Aristophan și al dialogului său cu piesa contemporană a lui Matei Vișniec, Lysistrata, dragostea mea, am discutat despre revoltă, pace și raportul dintre legea pozitivă și ideea de dreptate.
De aici, perspectiva noastră s-a lărgit către alte spații culturale ale Antichității. Am trecut spre Egiptul antic, unde concepte precum Maat și Hepew ne-au oferit o nouă perspectivă asupra relației dintre ordinea cosmică, normă și viața comunității. Am ajuns apoi la tradițiile iudaice, siriace și copte, urmărind felul în care legea, cutuma, tradiția și memoria se transmit prin limbaj și literatură.
Un loc central l-a avut lectura textului. Am citit greaca veche nu doar pentru a traduce cuvinte, ci și pentru a recupera sensuri, pentru a înțelege concepțiile despre lege și ordine care se află în spatele textelor. Am lucrat pe texte din Platon și Xenophon, pe texte ale Noului Testament și ale unor autori creștini precum Sfântul Maxim Mărturisitorul, Photius ori Sfântul Grigorie de Nazianz.
În același timp, am privit tema și din perspectiva imaginii și a corporalității. Discuțiile despre reprezentarea trupului imperial și despre corporalitatea Fecioarei Maria ne-au condus la intersecția dintre ius imaginum, dreptul canonic și teologia creștină. Am văzut astfel cum imaginea și trupul pot deveni spații de negociere între autoritate, sacralitate și memorie.
Poate că aceasta este una dintre lecțiile esențiale ale acestei Școli: legea nu este niciodată doar un text. În spatele ei se află o concepție despre om, comunitate, bine și rău, autoritate, libertate și responsabilitate. Iar fărădelegea nu înseamnă doar încălcarea unei reguli. Uneori poate însemna haos și distrugere; alteori, însă, istoria ne obligă să ne întrebăm dacă ceea ce este legal este întotdeauna și drept și dacă revolta împotriva unei ordini existente poate deveni începutul unei noi forme de dreptate. Tocmai această tensiune a făcut ca tema ediției de anul acesta să fie atât de fertilă.
Pe de altă parte, vizitarea celebrei Insule a Muzeelor ne-a amintit că studiul Antichității nu se desfășoară doar în biblioteci și în săli de seminar. El continuă, iată, și în muzee, în fața unui obiect, a unei inscripții, a unei statui ori a unui manuscris. Obiectele trecutului transformă cunoașterea abstractă într-o întâlnire concretă cu civilizațiile pe care încercăm să le înțelegem. În fond, acesta este rostul unei școli: nu doar să transmită cunoaștere, ci și să creeze o comunitate a cunoașterii. Iar faptul că această comunitate se întâlnește pentru a șasea oară este, poate, cea mai frumoasă realizare a acestei ediții.
Doresc să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această ediție: profesorilor și cercetătorilor care au acceptat invitația noastră, colegilor care au citit, au întrebat și au discutat, studenților, elevilor, precum și tuturor celor care au susținut organizarea acestei Școli.
Mulțumiri speciale se cuvin încă o dată Institutului Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii, aflat sub directa diriguire a dlui președinte Emil Constantinescu, precum și Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin, reprezentat de dl Mark Donfried, care au avut un rol esențial în organizarea acestei întâlniri interdisciplinare.
Dragii mei, fiecare ediție a acestei Școli se încheie cu o întrebare care deschide, de fapt, următoarea ediție. Dacă anul acesta am vorbit despre lege și fărădelege, despre ordinea care unește și despre conflictul care o poate destrăma, anul viitor vom face un pas mai departe. Vom pune în centrul reflecției noastre o altă pereche de concepte fundamentale pentru înțelegerea societăților umane: „Solidaritate și dezbinare”. Tema a luat naștere, cum vedeți, în mod firesc, din discuțiile pe care le-am purtat la această ediție a școlii noastre de vară. Pentru că legea poate uni, dar poate și dezbina. Norma poate crea comunitate, dar poate produce și excludere. Revolta poate distruge o ordine, dar poate deschide și drumul către o nouă solidaritate.
De la cetatea greacă la comunitățile religioase, de la imperii și regate la grupuri marginale și comunități culturale, istoria Antichității este, în fond, istoria unor oameni care au încercat să răspundă unei întrebări esențiale: Ce anume ne face să rămânem împreună și ce anume ne desparte? Ce înseamnă solidaritatea într-o cetate? Cum se construiește sentimentul de apartenență? Ce rol au religia, limba, memoria și tradiția în formarea unei comunități?
Vom căuta aceste răspunsuri, ca și până acum, prin intermediul textelor și limbilor vechi, al istoriei, filologiei, religiei, artei și arheologiei.
Pentru că Antichitatea nu ne oferă doar răspunsuri despre trecut. Ne oferă și instrumente pentru a înțelege prezentul.
Vă invit, așadar, să păstrăm nu doar ceea ce am învățat în aceste zile, ci și ceea ce am construit împreună: dialogul, curiozitatea, respectul pentru text și pentru celălalt, precum și bucuria de a descoperi împreună lumi care, deși vechi, nu încetează să ne vorbească.
Încheiem astăzi ediția a VI-a a Școlii Anuale de greacă veche, egiptologie și studii orientale, dar nu încheiem dialogul. Îl vom continua în 2027, sub semnul solidarității și al dezbinării. Vă mulțumesc tuturor pentru participare, pentru răbdare, pentru întrebări, pentru idei și pentru această săptămână de studiu și de comuniune intelectuală. Vă așteptăm cu drag la cea de-a VII-a ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și studii orientale,
Până atunci, să rămânem împreună prin ceea ce ne unește: limba, cultura, memoria și dorința de a înțelege. Vă mulțumesc și vă doresc tuturor drum bun!
