Ceremonia de deschidere reunește personalități ale mediului academic și diplomatic: Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului Levant, Mark Donfried, directorul general al Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin, Alexandra Motica, reprezentanta Ambasadei României în Republica Federală Germană, Cătălin-Stefan Popa, directorul general al Institutului Levant, și conf.univ.dr. Maria Luiza Oancea, directorul științific al Școlii Anuale Interdisciplinare de Greacă Veche, Egiptologie și Limbi Orientale.
Mesajul Excelenței Sale, prof. emerit Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii:
Excelența Voastră,
Dragă Mark,
Stimați colegi și distinși participanți,
Este o mare bucurie pentru mine să deschid astăzi cea de-a șasea ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale, organizată de Institutul Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii, în parteneriat cu Institutul pentru Diplomație Culturală din Berlin și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București.
Acest program educațional a devenit deja o tradiție a Institutului nostru, care reunește cercetători, profesori și studenți din întreaga lume, oferind nu doar un cadru academic de înalt nivel, ci și o comunitate vie a dialogului intercultural și a schimbului de idei între reputați cercetători, pe de o parte, și tânăra generație, pe de altă parte. În edițiile anterioare, am explorat teme fundamentale – de la „Viață și moarte în Antichitate" și „Cosmogonii și mituri ale creației", la reflecțiile despre „Timp și spațiu", „Viciu și virtute", respectiv „Minciună și adevăr” în Antichitate. Fiecare dintre aceste teme a deschis noi perspective asupra felului în care Antichitatea continuă să ne modeleze înțelegerea prezentului și anticiparea viitorului.
Această Școală a fost inițiată în pandemie, în anul 2020, datorită efortului susținut al doamnelor profesoare Renata Tatomir (Universitatea „Hyperion" din București), Maria Luiza Oancea (Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București) și a doamnei Joanna Popielska-Grzybowska (Institutul Culturilor Mediteraneene și Orientale al Academiei de Științe din Polonia). Suntem recunoscători că și anul acesta am reușit să să avem o componentă fizică a Școlii, la Potsdam, mulțumită efortului susținut al partenerilor noștri, Institutul pentru Diplomație Culturală din Berlin, reprezentat de directorul său general Mark Donfried, pe care îl salut cu această ocazie. Este al doilea an consecutiv când gazdele noastre oferă câtorva studenți merituoși de la Facultatea de Filologie Clasică din București oportunitatea de a studia câteva zile în Potsdam și de a vedea cu ochii lor moștenirea Antichității egiptene, grecești și romane din muzeele din Berlin. Sunt sigur că această șansă uriașă va rămâne pentru totdeauna în inima lor și îmi doresc să reprezinte o cărămidă pusă în viitoarea lor carieră academică. Am fost prieten cu clasiciștii Zoe Petre, Dan Slușanschi, Alexandru Barnea, care au rămas în istoria disciplinei pentru marile lor contribuții în domeniu, dar doresc să vă spun că și ei au început traducând din adolescență în după-amiezile de vară din autorii clasici, pentru bucuria lor sufletească și pentru a se refugia într-o lume a esențelor veșnice, a Bunului, Frumosului și Adevărului, care le-a oferit modele de inspirație și de viețuire în această lume contemporană, despre care îndrăznesc să spun, împreună cu Leibniz, că este cea mai bună dintre lumile posibile.
Când rostim astăzi cuvintele „lege” și „fărădelege”, avem tendința de a le privi prin prisma societății moderne. Le asociem cu coduri juridice, instituții, tribunale, autorități și sancțiuni, dar și cu moralitatea, judecata, păcatul și rușinea. În lumea antică însă, granița dintre lege, tradiție, religie, morală și putere era mult mai fluidă. Legea nu însemna doar ceea ce este scris. Ea putea fi ceea ce fusese transmis de strămoși, ceea ce fusese consacrat de zei, ceea ce comunitatea recunoștea ca legitim sau ceea ce puterea politică impunea. De aceea, întrebarea „Ce este legea?” devine, în Antichitate, o întrebare mult mai profundă: cine are dreptul să stabilească ordinea lumii în care trăim? Dar „legea” nu este doar o problemă a cetății și a puterii politice. Legea este legată de creație, ordine și identitate. A vorbi despre lege înseamnă a vorbi despre modul în care lumea însăși este organizată și despre felul în care omul își găsește locul în această ordine. De aici și întâlnirea dintre lege și cutumă, dintre ceea ce este normă și ceea ce este transmis din generație în generație. Fărădelegea nu este pur și simplu opusul legii. Ea poate fi doar încălcarea unei norme. Dar poate fi dezordine, rebeliune, anarhie. În regimurile totalitare, poate fi abuz de putere chiar din partea puterii legislative și executive. După cum în societățile care impun condamnarea comportamentelor care nu se înscriu în tiparul de gândire oficial, poate fi o expresie a gândirii critice.
În anii 1956-1960, în timpul dictaturii comuniste din România, când eram student la Facultatea de Drept a Universității din București, dreptul constituțional era înlocuit de predarea exclusivă a Constituției Statului Totalitar Comunist. Dreptul funciar, de statutul gospodăriilor agricole comuniste, bazate pe desființarea proprietății private. La cursurile de Materialism Dialectic și Socialism Științific se preda teoria sovietică a înlocuirii Dreptului cu Morala Comunistă. Dacă în amfiteatre se învățau aceste materii, pe pereții exteriori ai clădirii Facultății de Drept se puteau citi maximele gândirii Antichității Grecești, Romane și Bizantine, care nu fuseseră șterse, pentru că erau scrise în limba latină și nu erau considerate periculoase. Din fericire, nu au fost demolate nici cele patru statui care îi reprezentau pe marii juriști din Antichitate: Licurg, Solon, Cicero, Papinian și Justinian. Ignoranța dirigenților comuniști a permis renașterea tradițiilor culturale și când, în 1990, dictatura comunistă a fost înlocuită de revolta pașnică a tinerilor născuți sub dictatură și am fost ales de profesori și studenți Rector al Universității din București, s-a putut reveni la studierea civilizațiilor antice, ca o premisă necesară pentru reinstaurarea Statului de Drept.
Antichitatea nu ne oferă răspunsuri simple. Textele grecești, bizantine, egiptene, iudaice, siriace și copte pe care le veți întâlni în această ediție nu sunt doar vestigii ale unui trecut îndepărtat. Ele sunt laboratoare ale gândirii, în care oamenii au încercat să înțeleagă puterea, ordinea, libertatea, vinovăția, revolta și responsabilitatea. Iustinian ne oferă, poate, una dintre cele mai puternice imagini ale acestei moșteniri: aceea a unei lumi care încearcă să-și adune, să-și ordoneze și să-și transmită regulile. Prin Corpus Iuris Civilis, dreptul roman devine nu doar memoria juridică a unei civilizații, ci una dintre fundațiile pe care se va construi cultura juridică europeană.
Vă invit, așadar, să privim această edițiea Școlii nu doar ca pe o întâlnire dedicată unor texte și unor civilizații ale trecutului, ci ca pe un dialog între epoci, într-o lume care are tendința de individualizare, de refuz al normelor și de contestare a autorității și a instituțiilor. Un dialog despre lege și libertate, despre ordine și revoltă, despre autoritate și conștiință, despre ceea ce este permis și ceea ce este drept.
Îi salut călduros pe toți profesorii care contribuie la acest dialog propus de Institutul Levant: doamna conf. univ. univ. Maria-Luiza Oancea (Universitatea din București), directorul științific al evenimentului, doamna prof. univ. dr. Mădălina Vârtejanu-Joubert de la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris, conf. univ. dr. Victoria Fonari (Universitatea de Stat din Moldova), prof. univ. dr. Pablo Argárate (Universitatea din Graz), prof. univ. dr. István Perczel (Universitatea Central Europeană din Viena), conf. univ. dr. So Miyagawa de la Universitatea din Tsukuba, Japonia, drd. Elvira Dinu de la Universitatea „Jean Moulin” Lyon III. Le mulțumesc vechilor noștri colaboratori de la Universitatea din București pentru faptul că ne-au rămas alături și anul acesta, cu răbdare și devotament: Andra Stoiculescu, Andreea Ștefan, Ștefan Zară. Le mulțumesc din același motiv Andrei Midache Cicarma de la Universitatea „Ovidius" din Constanța, precum și lui Antonio Pio di Cosmo de la Universitatea din Modena.
Le sunt recunoscător și tinerilor mei colaboratori de la Institutul Levantului: domnul director general Cătălin Ștefan Popa, dna dr. Ana Maria Răducan, drd. Ovidiu Achim și Maxim Onofrei, care au asigurat cu tenacitate și curaj concretizarea ediției din acest an. Una din lecțiile Antichității consider că este și transformarea ideilor, a noțiunilor și a conceptelor în realitate trăită, oricât de imperfectă ar putea fi aceasta.
Îmi doresc ca această săptămână de studiu să fie o experiență de reflecție comună, de dialog deschis și de întoarcere la sursele Antichității, pentru a ne descoperi mai bine pe noi și rolul nostru în marele mecanism al lumii. Declar, așadar, deschisă Școala anuală de greacă veche, egiptologie și limbi orientale – ediția a VI-a și vă urez tuturor o Școală bogată în idei, experiențe împărtășite și, mai ales, în dialog fecund.
Vă mulțumesc.
Mesajul dr. Mark Donfried, director general al Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin:
Excelențele Voastre,
Stimați profesori și colegi,
Dragi participanți și prieteni,
Este o mare plăcere să vă urez bun venit la Potsdam, cu ocazia celei de-a șasea ediții a Școlii Anuale Interdisciplinare de Greacă veche, Egiptologie și Studii orientale.
Aș dori să le mulțumesc în mod deosebit domnului președinte Emil Constantinescu, domnului dr. Cătălin-Ștefan Popa, Institutului Levantului, Universității din București, precum și tuturor cercetătorilor și instituțiilor a căror colaborare a făcut posibilă această reuniune.
Tema aleasă pentru ediția din acest an, „Lege și fărădelege în Antichitate”, ne poartă în profunzimea lumii antice. Dar, în același timp, ne aduce în mod remarcabil de aproape de unele dintre cele mai dificile întrebări ale timpului nostru.
Ce conferă unei legi legitimitate? Cine are autoritatea de a o crea? Când devine respectarea legii o virtute și când poate fi justificată rezistența față de lege? Și, poate, cea mai persistentă întrebare dintre toate: poate legea să limiteze puterea? Cu aceste întrebări s-au confruntat societățile Greciei antice, Egiptului și Orientului Apropiat. Ele i-au preocupat pe filosofi, conducători, gânditori religioși și cetățeni obișnuiți. Și au continuat să fie dezbătute în gândirea romană și bizantină, în tradițiile iudaică și creștină și în numeroasele lumi intelectuale reprezentate în programul acestei săptămâni.
Poate că una dintre cele mai dificile lecții pe care le moștenim de la Antichitate este aceea că opusul fărădelegii nu este neapărat dreptatea.
O societate poate avea legi, instituții și sisteme elaborate de autoritate și, cu toate acestea, să fie profund nedreaptă. Legea îi poate proteja pe cei slabi de cei puternici, dar poate, de asemenea, să perpetueze privilegiul și dominația. Întrebarea fundamentală, prin urmare, nu este pur și simplu dacă o societate are legi, ci ce anume conferă legitimitate acelor legi și ce se întâmplă atunci când puterea se situează deasupra lor.
La mai bine de două mii de ani distanță, avem tratate internaționale, instanțe, convenții și instituții pe care mare parte a lumii antice cu greu și le-ar fi putut imagina. Și totuși, întrebarea fundamentală rămâne surprinzător de familiară: este puterea guvernată de lege sau este, în cele din urmă, legea guvernată de putere? Tocmai de aceea studiul Antichității este important și astăzi.
Greaca veche, egiptologia, studiile siriace, studiile copte, gândirea iudaică, creștinismul timpuriu și celelalte discipline reprezentate aici sunt uneori privite ca domenii preocupate în primul rând de conservarea și înțelegerea trecutului. Dar importanța lor merge mult mai departe. Ele ne oferă o perspectivă temporală mai amplă, din care să ne putem examina pe noi înșine. Iar aici legătura cu diplomația culturală devine deosebit de importantă.
Diplomația culturală nu pornește de la presupunerea că diferitele civilizații vor ajunge la aceleași concluzii. Ea pornește de la recunoașterea faptului că civilizațiile au dezvoltat răspunsuri diferite la întrebări fundamentale ale condiției umane privind dreptatea, autoritatea, credința, comunitatea, responsabilitatea și limitele puterii. Înțelegerea acestor răspunsuri presupune mai mult decât traducerea între limbi. Ea presupune o traducere între experiențe istorice, tradiții și moduri de gândire. De aceea, o Școală precum aceasta are o semnificație care depășește disciplinele individuale reprezentate aici. Atunci când îi citim pe Platon sau Xenofon, când analizăm concepțiile despre lege în Egiptul antic, când studiem gândirea iudaică sau creștină ori când descoperim tradițiile siriacă și coptă, intrăm în dialoguri care au traversat secole, limbi și civilizații.
Potsdam este un loc deosebit de potrivit pentru această discuție. Acest oraș a fost martorul unor momente în care problemele puterii, ordinii politice, responsabilității internaționale și creării unor noi reguli între state au avut consecințe care au depășit cu mult granițele Germaniei. Aici, istoria ne amintește că relația dintre putere și lege nu este niciodată doar una teoretică.
În zilele care urmează, această Școală va reuni cercetători, studenți, limbi, texte și tradiții care rareori sunt aduse în cadrul aceleiași conversații. Cred că schimbul interdisciplinar reprezintă unul dintre cele mai mari atuuri ale sale. De aceea, sper ca această săptămână să fie mai mult decât o succesiune de prelegeri și seminare excelente. Sper să devină un veritabil dialog între discipline, între generații, între culturi și, în cele din urmă, între Antichitate și timpul nostru. Pentru că, deși instituțiile noastre s-au schimbat, tehnologiile noastre s-au schimbat, iar lumea din jurul nostru s-a schimbat dincolo de orice deosebire, unele dintre cele mai fundamentale întrebări ale condiției umane au rămas alături de noi. Civilizațiile pe care le studiem pot fi antice. Întrebările pe care le pun nu sunt.
Vă doresc tuturor o săptămână plină de inspirație și de satisfacții intelectuale la Potsdam și mă bucur foarte mult să vă urez din nou bun venit, asemenea anului trecut, la cea de-a șasea ediție a Școlii Anuale Interdisciplinare de Greacă veche, Egiptologie și Studii orientale.
Vă mulțumesc.
Mesajul doamnei Alexandra Motica, în numele Ambasadei României în Republica Federală Germania:
Excelențele Voastre,
Distinși profesori și cercetători,
Dragi studenți,
Doamnelor și domnilor,
Este o deosebită plăcere să fiu alături de dumneavoastră astăzi în numele Ambasadei României în Republica Federală Germania, la deschiderea Școlii Anuale Interdisciplinare de Greacă Veche, Egiptologie și Limbi Orientale.
Ambasada noastră a avut privilegiul de a fi alături de această inițiativă și în anii precedenți, inclusiv la ediția de anul trecut. Ne bucurăm, așadar, în mod deosebit să vedem că acest proiect academic revine în Germania, se dezvoltă și ajunge la cea de-a șasea ediție, căreia sperăm să îi urmeze multe altele.
Tema din acest an, Lege și fărădelege în Antichitate, cu greu ar putea fi mai actuală. Programul vă va purta de la Nomos și Dike la statul de drept, de la Platon și Xenofon la Egiptul antic, literatura siriacă și gândirea iudaică din Antichitatea târzie.
Dar poate că cea mai interesantă întrebare care se află în spatele tuturor acestor teme este una foarte simplă: ce face ca o regulă să devină lege și ce face ca o lege să fie demnă de a fi respectată? Aceasta nu este nicidecum doar o întrebare a Antichității.
Vocabularul nostru politic este plin de cuvinte moștenite din Antichitate, precum democrație, politică, tiranie, cetățenie și dialog. Însă a moșteni este diferit de a înțelege. Cuvintele pot supraviețui timp de milenii, în timp ce sensul lor își pierde din profunzime. Revenirea la sursele grecești, egiptene, copte sau siriace reprezintă, prin urmare, mai mult decât un simplu exercițiu lingvistic. Este o modalitate de a recupera profunzimea intelectuală din spatele conceptelor pe care continuăm să le folosim pentru a ne organiza societățile. Și poate că tocmai aici se întâlnesc cercetarea academică și diplomația.
Diplomația, prin excelență, este și o artă a traducerii. Nu doar între limbi, ci și între istorii, experiențe și moduri diferite de a privi lumea. Să înțelegi o altă cultură înainte de a o judeca; să citești sursa, nu stereotipul; să distingi între ceea ce este doar străin și ceea ce este cu adevărat de neînțeles. Toate acestea sunt virtuți academice, dar sunt, în egală măsură, și virtuți diplomatice.
Acest lucru este deosebit de relevant pentru misiunea Institutului Levant. Așa cum subliniază, pe bună dreptate, organizatorii, înțelegerea spațiului multicultural al Levantului presupune depășirea clișeelor și întoarcerea la sursele primare, la limbile în care acestea au fost scrise și la metodele adecvate de interpretare.
Un alt motiv pentru care această Școală merită atenție este faptul că greaca veche, egiptologia și limbile orientale sunt domenii cultivate astăzi de comunități academice relativ restrânse în România. Sprijinirea tinerilor cercetători care aleg aceste discipline exigente nu este, prin urmare, un exercițiu de nostalgie. O cultură care își pierde capacitatea de a-și citi sursele riscă, în cele din urmă, să nu își mai amintească decât interpretările acestora. Școala a fost înființată tocmai pentru a forma o nouă generație capabilă să abordeze patrimoniul cultural al Levantului printr-un studiu interdisciplinar.
În numele Ambasadei României, îi felicit pe organizatori, lectori și participanți și vă doresc câteva zile de texte exigente, întrebări dificile și, sperăm, dezacorduri edificatoare. Pentru că o Școală dedicată legii și fărădelegii ar trebui, poate, să înceapă cu o formă utilă de nesupunere intelectuală: refuzul de a accepta răspunsuri simple.
Vă doresc o a șasea ediție stimulatoare și plină de succes!
Vă mulțumesc!
Mesajul Dr. habil. Cătălin-Ștefan Popa, director general al Institutului Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii:
Școala anuală interdisciplinară de greacă veche, egiptologie și limbi orientale reprezintă una dintre modalitățile prin care Institutul Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii își îndeplinește misiunea de a transforma cercetarea asupra acestui vast spațiu de civilizație într-o resursă accesibilă noilor generații. Ea pornește de la o convingere simplă: Levantul nu poate fi înțeles în profunzime fără acces la limbile, textele, religiile și culturile care i-au construit identitatea de-a lungul mileniilor.
De aceea, programul Școlii reunește domenii care se completează reciproc. Studiul limbii și culturii grecești deschide accesul către una dintre marile tradiții intelectuale ale Mediteranei, de la Antichitate și epoca elenistică la Bizanț și lumea modernă. Studiile orientale extind această perspectivă către civilizațiile Orientului Apropiat, către patrimoniul siriac, arab, ebraic și către istoria comunităților care au făcut din Levant un spațiu privilegiat al întâlnirii dintre culturi și religii. Egiptologia adaugă acestei construcții profunzimea uneia dintre cele mai vechi și influente civilizații ale umanității.
Ne dorim ca această Școală să fie mai mult decât o succesiune de cursuri. Ea trebuie să devină un loc al formării și al dialogului, în care studenții, masteranzii, doctoranzii, tinerii cercetători, dar și publicul cultivat să poată întâlni specialiști, să descopere surse și tradiții intelectuale și să intre în contact cu marile teme ale cercetării internaționale. Institutul trebuie să fie, în acest sens, o resursă: prin cercetătorii săi, prin proiectele pe care le dezvoltă, prin biblioteca și patrimoniul său documentar și, mai ales, prin rețeaua academică internațională pe care a construit-o.
Tema aleasă în acest an, „Lege și fărădelege”, deschide în mod firesc și o perspectivă comparativă asupra tradițiilor literare din Levant. Studierea acestor texte ne permite să urmărim felul în care comunitățile Levantului au înțeles raportul dintre legea divină și legea omenească, dintre normă și libertate, dintre dreptate și fărădelege, dar și modul în care moștenirea greacă a fost tradusă și reinterpretată în alte tradiții lingvistice orientale.
Am avut o confirmare remarcabilă a acestei vocații în urmă cu o lună de zile, când Institutul a organizat, împreună cu Academia Română la Palatul Parlamentului în București, între 3-7 august 2026, cel de-al XIV-lea Congres Mondial de Studii Siriace – Symposium Syriacum – și cea de-a XII-a Conferință Internațională de Studii Arabe Creștine. Timp de cinci zile, Bucureștiul a devenit unul dintre centrele mondiale ale cercetării asupra creștinismului oriental, reunind peste 400 de cercetători din peste 35 de țări și reprezentanți ai aproximativ 180 de universități și instituții academice. Cele aproximativ 300 de comunicări, conferințele plenare și dialogurile dintre specialiști au demonstrat amploarea și vitalitatea acestor domenii.
Tema congresului mondial de studii siriace și arabe creștine a gravitat în jurul protejării patrimoniului material și spiritual al comunităților din Orient, o preocupare care se află în centrul misiunii Institutului. Acest patrimoniu înseamnă monumente, manuscrise și locuri ale memoriei, dar înseamnă, în egală măsură, limbile prin care aceste comunități și-au exprimat de-a lungul secolelor credința, cultura și identitatea. De la greacă la siriacă și aramaică – limba vorbită de Iisus –, de la arabă la celelalte limbi ale Orientului, avem în față un patrimoniu viu, care trebuie cunoscut, cercetat și transmis mai departe. Limbile se păstrează prin activitatea cercetătorilor care le studiază, editează și traduc textele lor, dar mai ales prin continuitatea comunităților care le-au purtat și care păstrează încă patrimoniul material și spiritual legat de ele. Iar existența acestor comunități și protejarea patrimoniului lor nu pot fi separate de pace și dialog. Încetarea conflictelor, respectul reciproc și construirea unei culturi a păcii sunt condiții esențiale pentru ca această moștenire să poată dăinui.
Succesul congresului a transmis, astfel, și un mesaj important despre direcția Institutului: studiile siriace și arabe creștine sunt astăzi ferm prezente pe radarul nostru academic, privite prin optica păcii, a protejării patrimoniului și a promovării dialogului. Ele se alătură studiilor grecești, egiptologiei și celorlalte direcții de cercetare prin care încercăm să înțelegem și să reconstruim complexitatea culturală a Levantului, dar și să afirmăm responsabilitatea noastră comună pentru ca acest patrimoniu al umanității să dăinuie pentru generațiile viitoare.
Școala duce mai departe această experiență. Congresul internațional din această vară a adus la București comunitatea academică mondială și a demonstrat că Institutul poate deveni o adevărată casă pentru cei interesați de această lume a Levantului – o lume vie, de o extraordinară bogăție, plină de întâlniri și miracole culturale. Îmi doresc ca Institutul să fie locul în care cei interesați de greacă, siriacă, arabă, egiptologie și de culturile Orientului să știe că pot găsi competență, dialog, surse și oportunități de formare. Prin această Școală nu construim doar programe academice, ci punți între generații, discipline, culturi și comunități și contribuim, prin cunoaștere, la păstrarea unui patrimoniu care aparține întregii umanități.
În încheiere, doresc să adresez mulțumiri Institutului pentru Diplomație Culturală, partenerul nostru, pentru sprijinul acordat și pentru găzduirea acestei ediții a Școlii. Această colaborare confirmă încă o dată valoarea parteneriatelor instituționale în construirea unor spații autentice de educație, cercetare și dialog intercultural. Doresc mult succes lucrărilor acestei ediții, dezbateri fructuoase și întâlniri intelectuale care să deschidă noi perspective și noi colaborări.
Mesajul doamnei conf. univ. dr. Maria-Luiza Oancea, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, director științific al Școlii Anuale Interdisciplinare de Greacă Veche, Egiptologie și Limbi Orientale:
Excelența Voastră, domnule președinte Emil Constantinescu,
Stimată doamnă Alexandra Motica, reprezentant al Ambasadei
României în Republica Federală Germania,
Stimate domnule director general Mark Donfried,
Stimate domnule director general Cătălin-Ștefan Popa,
Stimați invitați,
Stimați colegi,
Dragi cursanți,
Este o deosebită bucurie să vă întâmpin la cea de-a șasea ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și studii orientale, desfășurată la Potsdam și online.
Doresc, înainte de toate, să mulțumesc Institutului Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii, reprezentat de domnul președinte Emil Constantinescu, și domnului Mark Donfried, director general al Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin, pentru ospitalitatea și sprijinul oferite acestei ediții, precum și pentru eforturile de a face posibil dialogul dintre participanții aflați la Potsdam și cei de la București.
Tema acestei ediții, „Lege și fărădelege în Antichitate”, ne invită să traversăm secole, spații culturale și tradiții diferite, urmărind una dintre marile întrebări ale lumii vechi: raportul dintre normă și încălcarea ei, dintre lege și conștiință.
Din perspectiva mea de filolog clasic, mă bucur în mod deosebit că vom avea ocazia să ne apropiem de Antichitate prin texte și prin limbile în care acestea ne-au fost transmise. Programul acestei Școli ne va purta de la greaca veche și lumea greco-romană către Egipt, tradiția iudaică și creștină, culturile siriacă și coptă, dar și către istoria dreptului și istoria ideilor.
Vă invit să priviți această săptămână nu doar ca pe o succesiune de cursuri, ci ca pe un dialog între texte, limbi, epoci și discipline. Puneți întrebări, lucrați cu răbdare asupra textelor și nu vă temeți de dificultatea lor: în filologie, tocmai dificultatea este adesea locul de unde începe înțelegerea.
Vă mulțumesc tuturor celor care sunt alături de noi și, mai ales, vouă, dragi cursanți, pentru că ați ales să participați la cursurile acestei școli.
Vă doresc o săptămână plină de descoperiri și întâlniri memorabile!
Καλή ἀρχή!
