Deschiderea oficială a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale a avut loc la Postdam, în ziua de 16 septembrie 2025, în campusul Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin, partener al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și al Universității din București în organizarea ediției a cincea.
Anul acesta, în premieră, Școala are și o componentă fizică la Berlin și Potsdam, pe lângă cea bine cunoscută, din spațiul online.
Delegația României, formată din dr. Ana-Maria Răducan și Maxim Onofrei (ISACCL) și cinci studenți merituoși de la secția de Filologie Clasică a Universității din București - Cristiana Murariu, Emilian Gică, Răzvan Pindic, Robert Secrieru și Andrei Popa - a ajuns la Potsdam (Germania), unde a fost întâmpinată de directorul general al Institutului de Diplomație Culturală din Berlin, Mark Donfried, precum și de domnul Iulian Costache, ministru consilier în cadrul Ambasadei României la Berlin.
Sesiunea inaugurală a fost moderată de către Mark Donfried, care a evocat importanța acestui demers pentru studiul limbilor și culturilor clasice în consolidarea principiilor diplomației culturale, fiind dovadă clară a roadelor parteneriatului existent între cele două instituții Institutul de Diplomație Culturală din Berlin și Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.
În căldurosul său discurs, președintele Emil Constantinescu a făcut un scurt istoric al evoluției Școlii, precum și al conceptelor de „adevăr" și „minciună" în societatea clasică și în cea contemporană, evidențiind totodată rolul jucat de națiunea germană în edificarea limbilor clasice și arheologiei antichității. Domnia sa a făcut o paralelă între situația intelectualilor in perioada comunistă, privați de mijloace de expresie, și contextul actual al societății libere.
Din partea Ambasadei Române la Berlin, ministrul consilier Iulian Costache și-a exprimat bucuria că studenții români au ocazia să profite de o asemenea oportunitate de studii la Berlin, ca o consecință a strânselor relații diplomatice româno-germane.
Directorul general al Institutului Levantului, Cătălin-Ștefan Popa, a evidențiat importanța acestor inițiative de studiu a limbilor de izvor, în formarea intelectuală a tinerilor specialiști, care, prin contact nemijlocit cu unele dintre cele mai vechi vestigii ale Antichității, se raliază eforturilor de diplomație culturală.
În încheiere, directoarea științifică a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale, conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea (Universitatea din București) a prezentat evoluția conceptului grecesc „aletheia" (adevăr) de-a lungul întregii civilizații grecești.
Emil Constantinescu, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:
Stimați colegi, dragi participanți,
Este o mare bucurie pentru mine să deschidem astăzi cea de-a cincea ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale, organizată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, în parteneriat cu Institutul pentru Diplomație Culturală din Berlin și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București.
De cinci ani, acest program reunește cercetători, profesori și studenți din întreaga lume, oferind nu doar un cadru academic de înalt nivel, ci și o comunitate vie a dialogului intercultural și a schimbului de idei. În edițiile anterioare, am explorat teme fundamentale – de la „Viață și moarte în Antichitate" și „Cosmogonii și mituri ale creației", la reflecțiile despre „Timp și spațiu" și despre „Viciu și virtute". Fiecare dintre aceste teme a deschis noi perspective asupra felului în care Antichitatea continuă să ne modeleze înțelegerea prezentului.
Această Școală a fost inițiată în pandemie, în anul 2020, datorită efortului susținut al doamnelor profesoare Renata Tatomir (Universitatea „Hyperion" din București), Maria Luiza Oancea (Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București) și a doamnei Joanna Popielska-Grzybowska (Institutul Culturilor Mediteraneene și Orientale al Academiei de Științe din Polonia). Anul acesta am reușit, cu mari eforturi, să avem o componentă a Școlii fizică, la Berlin și Potsdam, mulțumită efortului susținut al partenerilor noștri, Institutul pentru Diplomație Culturală din Berlin, reprezentat de directorul său general Mark Donfried, pe care îl salut cu această ocazie. Civilizația germană a păstrat în bune condiții moștenirea Antichității egiptene, grecești și romane, pe care a știut să o descopere și să o pună în valoare în fața întregii umanități. Suntem recunoscători națiunii germane: dacă nu era un Schliemann care să viseze neostenit la descoperirea Troiei, azi am fi avut doar o poveste; dacă nu erau bravii savanți și arheologi germani, astăzi omenirea ar fi fost mult mai săracă.
În această situație trăim un fenomen bizar, un nou agnosticism care duce spre obscurantism, în condițiile în care civilizația occidentală, care a fost factorul de progres al omenirii, se separă prin sloganurile teoriei deconstrucției, „No history, no culture", de cultura care a stat la baza ei.
Istoricul german Wolfgang Reinhard, care a lansat conceptul „Societatea Minciuni", i a formulat două teze. Prima, privind extinderea fără precedent a minciunii în societatea contemporană, în care „neadevărul se dovedește a fi nu doar uzual și necesar, ba chiar și prietenos pentru om". Cea de a doua privind complicitatea la minciună a celor ce mint și a celor mințiți conform căreia minciuna politică a celor ce conduc este doar o parte a minciunii care-i cuprinde pe toți.
Reinhard a oferit și o cale personală de ieșire din „Societatea Minciunii" care a creat atâtea neașteptate complicități: „Când nimeni nu ne mai poate spune ce este adevărul, putem cel puțin să aflăm ce nu este el." În această situație ne rămâne a ne prezenta noi înșine cu conștiința curată, ca mărturisitori ai realității.
Institutul de Studii pentru Cultura și Civilizația Levantului și-a propus de la bun început revenirea la rădăcinile culturii occidentale, care se găsesc în Orient (democrația greacă, statul de drept al lui Iustinian și filosofia greacă), care se găsesc în Orient, iar singura cale este prin mediul academic, care are tendința de a fi exclus din discursul public al politicienilor.
Școala Anuală interdisciplinară de greacă veche, egiptologie și limbi orientale își propune nu doar reactualizarea gândirii antice, ci și plasarea ei ca fundament al gândirii critice, singurul care ne poate ajuta să distingem între minciună și adevăr.
Sunt foarte bucuros de faptul că studenții cei mai merituoși ai Facultății de Limbi Clasice ai Universității din București beneficiază de această oportunitate minunată de a se afla la Berlin și Potsdam în această perioadă. În anii tinereții mele, acest lucru era cvasi-imposibil. Trăind într-o țară comunistă, accesul era foarte limitat, iar intelectualii care reușeau să ajungă în afara granițelor, pentru a-și completa formarea academică, pentru a beneficia de bibliografie occidentală și de contacte cu omologii lor, erau supuși presiunilor statului comunist, pentru a face compromisuri morale, care au fost folosite împotriva lor, după căderea comunismului. Este o dramă personală, a unei întregi generații, care a avut repercusiuni la nivel național. Aș vrea să cunoașteți această parte întunecată a istoriei intelectuale.
În plus, nu existau nici internet, nici această libertate de exprimare și de călătorie, nici facilitățile de comunicare pe care nu știu cât de mult le prețuim astăzi și le folosim la adevărata lor valoare. Cu toate acestea, ați avut profesori minunați: Iancu Fischer, Zoe Petre, Dan Slușanschi, Eugen Cizek, Petru și Gabriela Creția, care au știut să compenseze aceste lipsuri materiale cu iubire, devotament și noblețe spirituală, pentru a duce mai departe domeniul atât de frumos, dar atât de vitregit al limbilor clasice și orientale. Este esențial ca această moștenire să fie dată mai departe, în timp, pentru ca flacăra cunoașterii să nu se stingă niciodată.
De asemenea, sunt foarte plăcut impresionat de faptul că această școală a crescut și că, iată avem și trei profesori, foarte buni specialiști în domeniul lor din Franța: Francesco Chiabotti, Mădălina Vârtejanu-Joubert de la de la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris și Jean Guillaume Olette-Pelletier de la Institutul Catolic din Paris. De asemenea, îi salut călduros pe profesorul So Miwagawa de la Universitatea din Tsukuba, Japonia și pe lectorul Mona Sawy de la Universitatea din Assiut, Egipt. Le mulțumesc vechilor noștri colaboratori de la Universitatea din București pentru faptul că ne-au rămas alături și anul acesta, cu răbdare și devotament: dna conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea, directorul științific al manifestării noastre din acest an, Andra Stoiculescu, Andreea Ștefan, Ștefan Zară și Andra Midache Cicarma de la Universitatea „Ovidius" din Constanța. Lor li s-au adăugat și Cristian Crăciun (Freie Universität din Berlin) și Antonio Pio di Cosmo (Universitatea din Modena).
Le sunt recunoscător și tinerilor mei colaboratori de la Institutul Levantului: domnul director general Cătălin Ștefan Popa, dna dr. Ana Maria Răducan, Maxim Onofrei și drd. Ovidiu Achim, pentru pasiunea lor pentru aceste limbi vechi, într-o societate marcată de consumerism și lipsa valorilor.
Îmi doresc ca această săptămână de studiu să fie nu doar un exercițiu de erudiție, ci și o experiență de reflecție comună, de dialog deschis și de întoarcere la surse. Într-o lume în care granița dintre adevăr și minciună pare adesea fragilă, cercetarea Antichității ne oferă rădăcini de înțelepciune și repere de echilibru.
Declar, așadar, deschisă Școala anuală de greacă veche, egiptologie și limbi orientale – ediția a V-a și vă urez tuturor mult succes, inspirație și bucuria descoperirii.
Mark Donfried, directorul general al Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin
Bine ați venit la cea de-a cincea ediție a Școlii Anuale Interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale, care are loc în perioada 16-21 septembrie aici, în Potsdam, Berlin și online.
În acest an, tema noastră, „Adevăr și minciună" ne invită să explorăm una dintre cele mai rezistente tensiuni din istoria omenirii. De-a lungul culturilor și secolelor, căutarea adevărului și a puterii înșelăciunii au șlefuit legi, religii, politici, literatură și viață personală. Așa cum Platon scria cândva în „Republica": „Falsitatea, în general, nu le este de folos zeilor, dar oamenilor le este de folos, ca o formă de leac". Acest paradox surprinde spiritul discuțiilor noastre: ideea conform căreia minciunile, dincolo de a fi simple distorsiuni, adesea au servit în anumite scopuri complexe și chiar necesare în lumea antică.
De-a lungul următoarelor zile, vom călători prin peisajele intelectuale ale Greciei antice, ale Egiptului și ale Orientului Apropiat, examinând felul în care era definit adevărul, cine avea autoritatea de a-l rosti, precum și felul în care minciunile se întrepătrund în mituri, diplomație și viața de zi cu zi.
Suntem mândri să găzduim o asemenea comunitate diversă și dinamică de cercetători și studenți - atât în persoană, cât și online - și suntem dornici să vă auzim conversațiile, dezbaterile și descoperirile.
Vă mulțumesc că ne sunteți alături și haideți să începem.
Conf.dr.univ. Luiza Oancea, Universitatea din București, director științific al Școlii interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale
Domnule președinte al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului,
domnule director al Institutului pentru Diplomație Culturală,
dragi reprezentanți ai Ambasadei României în Republica Federală a Germaniei,
distinși profesori, cercetători,
dragi colegi și participanți,
Este o adevărată onoare pentru mine să deschid cea de-a cincea ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și studii orientale, o ediție care ne reunește astăzi la Potsdam și Berlin pe unii, precum și în spațiul mai puțin geografic, dar la fel de viu, al online-ului.
Tema din acest an - „Adevăr și minciună" - este profund înrădăcinată și pentru mine, în calitate de filolog clasic, specializat în limba și cultura Greciei antice, constituie o invitație la o explorare intelectuală, care depășește limitele unei simple opoziții binare.
Încă din epoca arhaică, grecii înțelegeau că adevărul – ἀλήθεια – nu era o simplă constatare a realității, ci un act de „non-disimulare", o revelație a ceea ce este, a realității imediate. Homer, în epopeile sale, ne descrie deja o lume în care zeii mint, eroii înșală, iar adevărul se negociază între onoare, destin și retorică. În epoca clasică, Socrate, care prefera să moară decât să renunțe la adevăr, ne învață că adevărul este mai mult decât o simplă posesiune - este o căutare, o întreagă viață trăită într-o reflecție constantă. Dar să nu uităm că, în același secol, asemenea sofiști, maeștri ai logosului, au făcut din minciună o artă a persuasiunii, demonstrând măsura în care poate fi păstrată linia de demarcație dintre convingere și înșelăciune.
Epoca elenistică și romană aduce o reevaluare a relației dintre adevăr, limbaj și autoritate. În această lume uriașă, multilingvă și multiculturală, adevărul devine din ce în ce mai relativ., iar discursul filosofic întâlnește discursul religios. În acest context textele Noului Testament, redactate în limba koinè, se înscriu într-o tradiție în care adevărul devine o persoană - « Ἐγώ εἰμι ἡ ἀλήθεια », spune Cristos în Evanghelia după Ioan. Adevărul nu mai este deloc conceptual, ci întrupat, trăit și adesea martirizat. În epoca bizantină, Părinții Bisericii, de la Grigorie de Nazianz la Maxim Mărturisitorul, dezvoltă o teologie a adevărului care nu ignoră, ci transformă moștenirea filosofică. Logosul devine rațiune, iar minciuna, un păcat ontologic, nu doar moral. Astfel, tradiția grecească clasică și creștinismul grecesc se întrepătrund într-un discurs unificat, care va influența profund Europa orientală, dar și Europa occidentală. După căderea Constantinopolei, manuscrisele grecești pleacă spre Occident, împreună cu savanții lor, care se hrănesc din Renaștere. De la Ficino la Erasmus, adevărul antic - filtrat de limba greacă a Evangheliilor și de comentariile Părinților - revine în inima gândirii europene. Astfel se naște ceea ce am putea numi conștiința europeană: o conștiință care se construiește mereu între dorința de adevăr și tentația minciunii ideologice, între rațiune și manipulare, între Logis și sofism.
Astăzi, cu ocazia acestei ediții aniversare, ne-am întâlnit la intersecția acestor tradiții - grecească, egipteană, orientală, modernă - pentru a discuta, analiza și contempla ceea ce au însemnat și încă mai înseamnă adevărul și minciuna în culturile care ne-au șlefuit. Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici - fie la Potsdam, fie conectați în orice colț de lume - și vă urez o școală vie, bogată în dialoguri, în revelații și, mai ales, în căutări fecunde. Adevărul nu este o destinație, ci o formă de prietenie între cei care pun întrebări, gândesc și ascultă împreună.
Așadar, bine ați venit la cea de-a cincea ediție a Școlii interdisciplinare!
