„Părinții fondatori, Parteneriatul strategic România–SUA: 25 de ani de la lansare”. Expoziție-document

Expoziție outdoor
Palatul Șuțu, 1-31 iulie 2022
București, Bd. Ion C. Brătianu 2

11 iulie 1997. Un moment astral în istoria României

Lansarea Parteneriatului strategic cu Statele Unite este unul dintre momentele astrale din istoria României. Este imposibil de știut câți dintre cei peste 100 000 de participanți la discursurile susținute de Bill Clinton și Emil Constantinescu, care au umplut Piața Universității și împrejurimile - estimarea îi aparține președintelui american și apare în volumul său de memorii „My life" -,  sau câți dintre milioanele de români care au urmărit transmisiunile în direct ale posturilor de televiziune se gândeau atunci la acest lucru, dar entuziasmul era autentic și vizita președintelui american la București, un eveniment plin de speranță.

"Bill, nu ne vinde Rusiei!", a fost strigătul care a izbucnit în mijlocul aplauzelor cu care românii l-au întâmpinat pe președintele american. Jafurile și atrocitățile comise de armata „prietenă" eliberatoare în vara și toamna lui 1944, amintirea suferințelor sutelor de mii de oameni torturați în închisorile comuniste la comanda comisarilor sovietici „prieteni", falimentul comunismului resimțit în viața de zi cu zi au lăsat amintiri de neșters și răni greu de vindecat. Amintiri încă și mai proaspete alimentau această teamă și justificau acest strigăt de disperare. Conducerea instaurată la București după confiscarea revoltei populare din decembrie 1989 provenea în mare măsură din grupul oamenilor Moscovei, unii dintre ei fiind chiar agenți ai serviciilor de spionaj KGB sau GRU, iar primii șapte ani post-revoluționari au însemnat o luptă continuă între puterea neocomunistă și opoziția democratică pentru a împiedica o nouă orientare a țării spre Est. Câștigarea alegerilor prezidențiale la 17 noiembrie 1996 de Emil Constantinescu și, iată, la mai puțin de opt luni distanță, sosirea unui președinte american la București și lansarea unui parteneriat strategic cu SUA, arătau că România intră într-o nouă eră.

În acel moment, Statele Unite erau unica superputere mondială și Bill Clinton, liderul global de facto, iar Rusia, doar o putere regională. Lumea unipolară s-a menținut până la atentatele din 11 septembrie 2001, apoi terorismul arab a schimbat raporturile de putere și Rusia, folositoare în războiul contra Statului Islamic, și-a recăpătat statutul de putere mondială.

Semnificația deplină a Parteneriatului strategic cu SUA a rămas, totuși, vreme îndelungată, nedeslușită de opinia publică, mass-media și chiar de majoritatea clasei politice.