La invitația Consiliului Județean Timiș, cartea-documentar „Parteneriatul Strategic România- SUA: 25. Garanție de securitate pentru România în mileniul 3”, a fost lansată la Muzeul Național de Artă Timișoara, la 11 aprilie 2023. Domnul Alin Nica, președintele Consiliului Județean, a fost amfitrionul evenimentului.
Inclusă în colecția RAO Clasic și în colecția „Istoria recentă și anticiparea viitorului” a Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, cartea este o mărturie a celor de ieri, pentru cei de astăzi și cei de mâine, despre un punct de cotitură din istoria României. Faptele și documentele prezentate în volum, relevante și inedite, slujesc unei mai bune înțelegeri a lumii în care trăim.
Lansarea de la Timișoara are o semnificație specială atât pentru președintele Emil Constantinescu, protagonist al evenimentelor descrise în carte, cât și pentru autorul cărții.
Pentru președintele Constantinescu, Timișoara a deschis drumul plătit cu sânge spre libertatea României. Un drum continuat prin deschiderea balconului Facultății de Geologie, la manifestația din Piața Universității din București, ca o tribună a elitelor intelectuale, de unde s-a lansat lupta pentru democratizarea României.
După reprimarea sângeroasă a manifestației prin Mineriadă, patru rectori ai Universităților din Timișoara i-au trimis prorectorului Emil Constantinescu o scrisoare de sprijin la care au aderat personalități academice și culturale din toată România, astfel luând naștere Solidaritatea Universitară și, ulterior, Alianța Civică.
În 1992, când Convenția Democratică s-a angajat în lupta politică, campania prezidențială a candidatului Emil Constantinescu a fost lansată la Timișoara. În 1995, la Timișoara a fost lansat apelul integrării elitelor în administrație. Apoi, în 16 decembrie 1996, după câștigarea alegerilor, primul președinte democrat al României a venit la Timișoara pentru a mulțumi celor care reușiseră să transforme în realitate sloganul din '89: «Azi în Timișoara, mâine în toată țara».
Pentru Laura Ganea, autorul cărții-documentar „Parteneriatul strategic România- SUA: 25. Garanție de securitate pentru România în mileniul 3", Timișoara este orașul formațiilor Phoenix, Pro Musica și Cargo, care i-au insuflat, primele, dorința de libertate.
Timișoara rămâne orașul care a deschis drumul spre libertate și democrație pentru România.
Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș: Cea mai importantă perioadă din istoria recentă a României
„Sunt emoționat să fiu alături de istorie, de istoria recentă. Vă mărturisesc că tatăl meu, fiind membru PNȚCD, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a transmis încă din anii '90 acea pasiune pentru serviciul public, pe care domnul președinte l-a onorat cu prisosință. Îmi amintesc acele momente de savurare a victoriei din 1996, care, pentru foarte mulți, a venit un pic mai târziu decât ne așteptam. Acea defulare sentimente și dorințe neîmplinite, ținute înlăuntrul fiecăruia vreme de peste 45 de ani, a venit într-un moment în care alte state făcuseră deja pașii importanți pe drumul pe care voiam și noi să ne încadrăm. Diferența de șapte ani între momentul 1989 și momentul 1996 s-a văzut mai apoi în dezvoltarea României, în atingerea idealurilor noastre de aderare la structurile euro-atlantice.
Anii '90, și acest lucru este dezvăluit în cartea doamnei Ganea, au fost ani tulburi pentru România. Ani de clarificări, ani de tranziție dureroasă. Mulți spun că a fost un deceniu pierdut. Din punctul meu de vedere, cea de-a doua parte a deceniului a fost cea mai importantă perioadă din istoria recentă a României, pentru că atunci s-au pus bazele aderării noastre la NATO și la Uniunea Europeană. De mandatul președintelui Constantinescu se leagă, indubitabil, aceste majore realizări din istoria contemporană a României. Fundamentul pe care stăm astăzi cu toții se datorează acelei perioade. A fost perioada Seniorilor în politică."
Emil Constantinescu, președintele României 1996-2000: Schimbarea la față a României a pornit de la Timișoara
„Există locuri care îți marchează existența și fiecare revenire la Timișoara este un moment plin de emoție pentru mine. Nu a fost întâmplător că schimbarea la față a României a pornit de la Timișoara și rămân prieten, atât cât Dumnezeu ne îngăduie să trăim, cu cei care au înfăptuit Revoluția. Vreau să le aduc și acum un omagiu eroilor Timișoarei.
Mă bucură invitația tânărului președinte al Consiliu Județean de a veni la Timișoara. Îmi dă speranță că există o continuitate în acest efort, cel mai greu, de schimbare a mentalităților, și că istoria poate fi păstrată nu numai în documente și cărți, ci și în sufletele oamenilor.
Ceea ce ne-a unit acum este cartea „Parteneriatul strategic România- SUA: 25. Garanție de securitate pentru România în mileniul 3". S-a spus că lansarea acestui parteneriat a fost un premiu de consolare. E fără sens. Când s-a produs invazia brutală a Ucrainei, am așteptat să văd dacă cel puțin acum, după 25 de ani, înțelege cineva că Parteneriatul strategic nu a însemnat mai puțin decât integrarea în NATO, ci mai mult. Este aproape de neimaginat, pentru mine, cum acest amestec de ignoranță și incapacitate de a înțelege istoria a putut să persiste atâta timp.
Această carte explică ceea ce n-ar fi trebuit să fie explicat. Vă rog să o citiți și să le-o dați și altora să o citească. Este o carte deosebită. I-am cerut Laurei Ganea, când a început să o scrie, să nu folosească atribute și adjective, ci dovezi. Este o carte scrisă pe bază de documente și interviuri pe care le-a luat protagoniștilor evenimentelor.”
Laura Ganea: „Nu voi uita niciodată emoțiile și admirația pe care am simțit-o pentru timișoreni în decembrie 1989, când au avut curajul sublim, împins până la sacrificiu, de a începe un nou drum pentru România”
„Este copleșitor pentru mine să fiu astăzi, aici, și vă rog să-mi permiteți să fac o mărturisire de suflet. Sunt îndrăgostită de Timișoara încă de la vârsta adolescenței pentru că este orașul formațiilor Phoenix, Pro Musica și Cargo, care mi-au insuflat, primele, dorința de libertate. Nu voi uita niciodată emoțiile și admirația pe care am simțit-o pentru timișoreni în decembrie 1989, când au avut curajul sublim, împins până la sacrificiu, de a începe un nou drum pentru România: al democratizării și integrării în structurile euro-atlantice. Nu voi uita nici momentele memorabile pe care le-am trăit la Timișoara în noiembrie 1996, când Emil Constantinescu și Convenția Democratică din România au câștigat alegerile prezidențiale și parlamentare, după o campanie electorală în care am avut bucuria și onoarea de a-i cunoaște pe domnii Viorel Coifan, Gheorghe Ciuhandu și Ovidiu Drăgănescu, pe doamna Mihaela Mircea.
Sunt bucuroasă și onorată că am ocazia să-l cunosc acum pe domnul președinte Alin Nica și țin să le mulțumesc, domniei-sale și doamnelor Loredana Lungu și Roxana Pîtcă pentru invitația de a veni la Timișoara și organizarea acestei lansări.”
Viorel Coifan, fost președinte al Consiliului Județean Timiș, președinte al Organizației Seniorilor Naționali Liberali Timișoara: „Nu poți aduce mari transformări, dacă nu crezi în Dumnezeu și dacă nu crezi în misiunea pe care ți-ai asumat-o”
„Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru că ați venit aici și ne-ați oferit o lecție despre ce înseamnă politica adevărată. În ultimul timp, am asistat numai la jocuri politicianiste.
Am reținut din discursul dumneavoastră câteva lucruri esențiale. În primul rând, ce înseamnă demnitatea națională. Auzim acum cifre, statistici seci, dar nimic despre demnitatea națională și importanța ei pentru România de mâine.
Am înțeles multe dintre demersurile dumneavoastră și am auzit astăzi de la dumneavoastră ce înseamnă credința, iar asta mi-a amintit celebra confruntare electorală cu Ion Iliescu. V-ați scos ochelarii și ați întrebat: Domnule președinte, credeți în Dumnezeu? Nu poți aduce mari transformări, dacă nu crezi în Dumnezeu și dacă nu crezi în misiunea pe care ți-ai asumat-o.”
Ovidiu Drăgănescu, subprefect al județului Timiș: „Ce s-a întâmplat în anii 1996-2000 a dus România într-un loc de unde nu mai putea fi întoarsă”
„Vă mulțumesc că ați venit din nou la Timișoara, domnule președinte. Vă mulțumesc că ne-ați reprimit în Convenție, pe noi, liberalii, după ce am plecat rușinos în 1992. Probabil multă lume nu știe, dar partidul care este astăzi la guvernare a dispărut din Parlament și din viața politică între 1992 și 1996. Decizia dumneavoastră a fost covârșitoare și ne permite să fim astăzi aici, și eu și domnul Nica, în funcții ale statului român la nivelul județului Timiș.
Pentru mine și nu numai pentru mine, pentru români, Emil Constantinescu a fost cel mai important președinte, deși a avut cea mai scurtă ședere la Cotroceni. E clar de ce a fost cel mai important: a găsit o Românie blocată în comunism și neocomunism și a lăsat, în anul 2000, o Românie care nu a mai putut fi întoarsă la comunism, deși au revenit neocomuniștii la putere. Ce s-a întâmplat în anii 1996-2000 a dus România într-un loc de unde nu mai putea fi întoarsă.”
DEZVĂLUIRE
Emil Constantinescu: Nu există nicio înregistrare în care eu să fi spus că m-a învins Securitatea. Această manipulare continuă și astăzi, într-un mod absurd
Întrebat de jurnalista Lia Lucia Epure despre declarația că ar fi fost învins de „sistem", președintele Emil Constantinescu a clarificat această uriașă manipulare:
Răspunsul meu este foarte clar: nu am folosit niciodată cuvântul „sistem". A fost folosit de Radu Vasile în cartea pe care a scris-o după ce mandatul lui și al meu se terminaseră demult. Nu am spus niciodată că m-a învins Securitatea. Nu există nicio înregistrare în care eu să fi spus că m-a învins Securitatea. Această manipulare continuă și astăzi, într-un mod absurd.
Ticu Alexe, cameramanul voluntar pe toată durata mandatului meu, a filmat toate intervențiile mele și exasperat de această manipulare care continuă în afara oricărui adevăr, a postat pe youtube discursul în care explicam de ce nu mai candidez. Îl puteți găsi.
Fiecare încearcă să rămână în istorie prin ceva. În cazul meu, este acceptată acum, după 25 de ani, contribuția la integrarea în NATO și aderarea la Uniunea Europeană, lansarea Parteneriatului strategic cu Statele Unite, dar ceea ce am vrut să arăt este că poți să deții cea mai înaltă funcție în stat fără să accepți niciun compromis.
România a fost o țară coruptă și nu puteam continua fără să accept compromisuri. În 1996 am fost votat pentru că eram profesor universitar, rectorul Universității din București și președintele Consiliului Național al Rectorilor. „Partidul" meu erau studenții, care și-au convins părinții să mă voteze, geologii care mă cunoșteau și manifestanții din Piața Universității. Ambasada americană la București prezenta atunci la Washington un raport în care contura un portret foarte frumos pentru mine și foarte negru pentru fostul președinte, dar menționa: românii nu vor vota niciodată un profesor universitar. Și iată că l-au votat. Dacă aș mai fi candidat, trebuia ca în numele meu să se facă niște compromisuri. Așa funcționează și democrațiile occidentale: cu bani, angajamente, legături cu companiile comerciale. Nu am vrut asta.
Scopul meu a fost să demonstrez că îți poți îndeplini funcția cu demnitate. La noi există o confuzie pe care vreau să o clarific. Funcția de președinte este o demnitate. Demnitate înseamnă și respect de sine, care se păstrează toată viața și nu se raportează la modul în care ești privit de ceilalți, în timpul tău sau în istorie. Iar demnitatea națională este suma demnităților individuale și a respectului de sine pe care fiecare și-l poartă.
Vă mai spun un singur lucru. În 1994, când eram rectorul Universității din București, i-am acordat un titlu de Doctor Honoris Causa lui Havel. Discursul său de atunci a fost intitulat „Iluzii și idealuri". Havel susținea că majoritatea oamenilor nu au idealuri, ci iluzii. Pentru un ideal trebuie să lupți tu însuți, iluziile le poți plasa altora și te poți declara apoi dezamăgit. Așa s-a născut manipularea că am fost învins de Securitate și ideea că suntem dezamăgiți.
Fotografii de Alice Boboc și Dan Amariei
