„Noi, Poporul: 25 de ani de Parteneriat Strategic” este un eseu fotografic, tematic, care explorează relațiile diplomatice, de securitate, economice, culturale dintre poporul român și cel american. Această colecție de interacțiuni între națiunile noastre ilustrează faptul că Parteneriatul Strategic dintre Statele Unite și România este accesibil tuturor. Este o expoziție care surprinde pe larg interacțiunile dintre cele două popoare, încă de la începutul Parteneriatului Strategic în 1997; aceste fotografii creează un cadru personal pentru Parteneriatul Strategic, din trecut și din prezent, și ne dau posibilitatea să experimentăm prietenia și colaborarea noastră, într-un nou mod.
Expoziția se axează pe tema „Noi, Poporul”/ “We the People: 25 Years of Strategic Partnership”, care este faimosul preambul al Constituției Statelor Unite și întruchiparea legăturilor umane care formează punți de înțelegere și cooperare între noi toți. Diplomația și prietenia bilaterală de succes se bazează pe aceste legături și pe valorile comune pe care le înglobează. Cunoscutul jurnalist, corespondent și ulterior diplomat american Edward R. Murrow spunea, despre rolul esențial al legăturilor dintre oameni: „Elementul cu adevărat esențial în schimburile internaționale îl reprezintă această ultimă distanță de un metru, rămasă între interlocutori, care poate fi depășită prin contact personal, atunci când o persoană îi vorbește celeilalte.”
Cum Ambasada SUA în România sărbătorește aniversarea a 25 de ani de Parteneriat Strategic dintre țările noastre, vă invităm să vă bucurați de expoziția de fotografie „Noi, Poporul/We the People” și să vă lăsați inspirați de ceea ce am realizat împreună și ceea ce urmează să realizăm, în curând. Veniți în întâmpinarea noastră pentru a elimina această distanță de un metru”.
Comunicat de presă al Ambasadei SUA la București
David Muniz, Chargé d’Affaires ad-interim al SUA la Bucureşti:
Acești doi lideri, Bill Clinton și Emil Constantinescu, nu puteau să prevadă cu ce avea să se confrunte această regiune 25 de ani mai târziu, însă au înţeles clar beneficiile atemporale ale democraţiei şi ale Alianţei şi, împreună, au creat Parteneriatul Strategic SUA-România
„Vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de noi la vernisajul de la Bucureşti al expoziţiei Noi, Poporul (We The People) şi pentru că sărbătorim împreună cei 25 de ani de Parteneriat Strategic pe care aceasta îi marchează.
Nu aş putea fi mai mândru de această expoziţie şi de prietenia, parteneriatul şi progresul pe care ea le înfăţişează. Şi nici nu m-aş putea bucura mai mult să o împărtăşesc cu dumneavoastră...domnule preşedinte Constantinescu, suntem onoraţi că v-aţi alăturat nouă.
Astăzi sărbătorim un moment hotărâtor din istoria noastră comună. În urmă cu 25 de ani, preşedintele Clinton s-a aflat în Piaţa Universităţii şi a proclamat: „Dumneavoastră, poporul român aţi câştigat respectul întregii lumi pentru că aţi ajuns atât de departe, atât de repede şi pentru că credeţi în dumneavoastră şi în viitorul dumneavoastră…” şi a adăugat „Nu vă abateţi de la direcţia stabilită, viitorul vă aparţine.” A avut dreptate, la fel şi domnul preşedinte Constantinescu, atunci când a declarat: „Peste un ocean aşezat între noi de Dumnezeu, s-a născut o punte construită de oameni: puntea valorilor comune.” Astăzi cinstim tocmai aceste valori comune, iar în aceste vremuri sumbre, ne reamintim cât de important este că le împărtăşim.
Aceşti doi lideri nu puteau să prevadă cu ce avea să se confrunte această regiune 25 de ani mai târziu, însă au înţeles clar beneficiile atemporale ale democraţiei şi ale Alianţe şi, împreună, au creat Parteneriatul Strategic SUA-România. Beneficiile aduse de acest sfert de secol de Parteneriat ne aparţin fiecăruia dintre noi, americani, români, aliaţi şi prieteni deopotrivă.
Arhitectul Parteneriatului Strategic, secretarul de stat Madeleine Albright a surprins perfect principiile acestuia atunci când a declarat că „se va baza pe recunoaşterea de către Statele Unite ale Americii a importanţei strategice a României, angajamentul faţă de valorile comune şi un interes comun faţă de stabilitate şi progres democratic.” România şi-a respectat cuvântul dat şi şi-a îndeplinit obligaţiile de a avansa democratic în beneficiul poporului său. Şi noi, Statele Unite ale Americii, ne-am îndeplinit promisiunile de a ne sprijini prietenul şi Aliatul şi nu am şovăit în angajamentele noastre privind prosperitatea comună crescută, securitatea comună şi deschidere faţă de schimburile culturale şi academice.
Împreună, am colaborat neobosit pentru a îndeplini viziunea secretarului de stat Madeleine Albright pentru o Europă liberă, unită şi prosperă. Fiecare fotografie din această expoziţie vorbeşte despre realizările noastre. Ne-am asumat un angajament faţă de securitatea comună, iar România reprezintă în 2022 un Aliat NATO loial şi esenţial. Am stat umăr la umăr în cele mai periculoase locuri din lume. Am încurajat şi felicitat România atunci când a trecut de la rolul de naţiune destinatară la exportator de pace şi securitate.
În 1997, atunci când Statele Unite ale Americii importau din România mărfuri în valoare de 400 de milioane de dolari şi exportau bunuri americane în valoare de 258 de milioane de dolari, ne-am asumat angajamentul de a urmări prosperitatea economică. Aceste valori au crescut semnificativ datorită parteneriatului nostru. În prezent, importurile de mărfuri româneşti în Statele Unite ale Americii se ridică la suma de trei miliarde de dolari, iar exporturile americane în România la 1,4 miliarde de dolari. Acestea se adaugă la cele aproximativ 8.000 de firme susţinute de investitori americani, care îşi desfăşoară activitatea în România şi la investiţiile americane directe în România în valoare de aproximativ patru miliarde de dolari – sumă care nu va face altceva decât să crească pe măsură ce această naţiune se îndreaptă spre o transparenţă şi un stat de drept tot mai puternice.
În mod similar, angajamentul nostru bilateral faţă de o cooperare academică şi culturală mai deschise ca niciodată a prosperat. Anual stabilim noi puncte de referinţă în schimburile culturale, cercetare şi cooperare, de la Fulbright până la programul FLEX dedicat liceenilor. Porţile universităţilor noastre sunt deschise şi, anual, aproximativ 1.000 de studenţi români se înscriu la instituţiile de învăţământ superior americane de top. Merită menţionat faptul că România se laudă cu locul 2 în lume ca număr de tineri care vizitează Statele Unite prin programul Summer Work and Travel, mult peste 5.000 anual.
Expoziţia noastră, pe care vă încurajez din nou să mergeţi în Piaţa Universităţii să o vedeţi, reprezintă un eseu foto tematic şi o invitaţie de a celebra şi explora relaţia dintre ţările şi popoarele noastre. Aşa cum am menţionat, această poveste aparţine fiecăruia dintre noi. Am intenţionat ca această expoziţie să fie deschisă şi accesibilă tuturor. Fotografiile surprind în tăcere interacţiunile dintre noi, însă în acelaşi timp spun multe despre prietenie şi colaborare şi despre lucrurile pe care le pot realiza prietenii buni şi partenerii lucrând împreună.
Permiteţi-mi să închei menţionând că numele expoziţiei „Noi, Poporul” îşi are originea în preambulul respectatei Constituţii a SUA. Am ales acest nume pentru a onora elementul care face totul posibil: oamenii. Naţiunile, popoarele, împărtăşesc cu Aliaţii şi prietenii; împărtăşesc gânduri, responsabilităţi şi cele mai bune idei. Fundamentul reprezentat de valorile comune dintre ţările noastre a făcut dialogul şi dezvoltarea mult mai uşoară, iar Parteneriatul nostru Strategic este cel care sprijină continuarea lor viitoare.”
Emil Constantinescu, președintele României 1996-2000, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:
Președintele Elțîn a înțeles că Parteneriatul Strategic dintre România și SUA era chiar mai important decât apartenența la NATO
„Doresc, în primul rând, să mulțumesc Ambasadei Statelor Unite la București pentru organizarea acestui eveniment, care a continuat seria de evenimente organizate de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și Fundația Română pentru Democrație în luna iulie, când am aniversat 25 de ani de la lansarea, în Piața Universității, a Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite.
Memoria nu este numai o poveste despre trecut, memoria ne arată cum să ne organizăm prezentul și, mai ales, cum să pregătim viitorul. Lansarea Parteneriatului Strategic dintre Statele Unite și România, în urmă cu 25 de ani, a fost un eveniment istoric. Istoriografii spun că un eveniment istoric este o decizie care produce consecințe pe termen lung. Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite a produs consecințe importante în plan strategico-militar, economic, cultural și social.
Nu este momentul să vorbesc despre contribuția mea. Am ales să citez declarațiile președintelui Bill Clinton, secretarului de stat Madeleine Albright și generalului Wesley Clark din cartea Parteneriatul strategic România-SUA:25. Garanție de securitate pentru mileniul 3.
Președintele dumneavoastră și cu mine am căzut de acord să stabilim un parteneriat strategic între națiunile noastre, un parteneriat important pentru America, pentru că România este importantă pentru America, importantă în sine și importantă ca model în această parte dificilă a lumii. România poate arăta oamenilor din această regiune și, de fapt, oamenilor din întreaga lume că există o cale mai bună decât conflictul, diviziunea și represiunea. Aceasta este cooperarea, libertatea și pacea, spunea președintele Bill Clinton la 11 iulie 1997, când a fost lansat acest parteneriat.
Citez acum declarația lui Madeleine Albright, inclusă în cartea sa de memorii: Decizia de a se opune Moscovei valida strategia noastră a extindere a NATO, demonstra rolul important pe care statele central-europene îl puteau juca în consolidarea securității regionale și a calmat o criză care ar fi putut cauza ceva ce nici Războiul Rece nu reușise vreodată: lupte directe între trupele NATO și cele rusești.
În 1999, o parte a trupelor rusești aflate la o bază militară din Serbia, ajunsă pe aeroportul din Priștina, amenința înțelegerea dintre Statele Unite și Rusia în privința amplasării forțelor de menținere a păcii americane și rusești. Trupe suplimentare rusești urmau să fie trimise aerian prin România, iar cele americane prin Mediterana. Generalul Degeratu, în acel moment Șeful Statului Major al Armatei, a negociat autorizația de survol în așa fel încât să dejoace planul rusesc de a ocupa Kosovo înainte de sosirea trupelor KFOR americane. Prevăzuse pentru această autorizație ca fiecare avion rusesc să survoleze spațiul aerian românesc la două ore distanță unul de celălalt. În momentul în care generalul Degeratu mi-a spus că primul avion rusesc încă nu părăsise teritoriul românesc când a intrat cel de-al doilea, am ordonat ca președinte și comandant al Armatei, să i se comunice președintelui Elțîn, șefului Statului Major al trupelor ruse și ministrului de Externe că am hotărât să anulez autorizația de survol, în condițiile în care partenerii americani nu mi-au cerut-o și nu și-au asumat vreo răspundere. Am ordonat ca avionul rusesc care se afla atunci în spațiul nostru aerian să fie escortat de două avioane militare până la ieșirea din țară.
Președintele Elțîn a acceptat anularea survolului pentru următoarele avioane înțelegând ceea ce românii încă nu înțeleseseră, că Parteneriatul Strategic dintre România și SUA era mai important chiar decât apartenența la NATO. Ulterior, prim-ministrul Federației Ruse, Serghei Stepașin, mi-a cerut scuze pentru acel incident într-o întâlnire pe care am avut-o la Salzburg, în prezența presei, care nu a înțeles la ce se referă pentru că decizia mea nu fusese comunicată public pentru a nu leza orgoliul de mare putere al Rusiei.
Am făcut aceste precizări pentru a se înțelege la ce se referea Madeleine Albright când și-a scris memoriile. Și aș vrea să închei cu un mesaj al generalului Wesley Clark, comandantul suprem al trupelor NATO în Europa, inclus într-un film documentar care a fost prezentat la Universitatea Georgetown din Washington, unde am fost invitat împreună cu generalul Degeratu cu ocazia aniversării a 10 ani de la intrarea României în NATO: Felicit România pentru tranziția de la fost membru al blocului comunist din Europa de Est la membru NATO cu drepturi depline, o tranziție care a întâmpinat vremuri critice la sfârșitul anilor 1990, reforma forțelor armate, sprijinirea armatei aeriene NATO în Kosovo și îndeosebi poziția fermă a României de a bloca survolul rusesc la 13 iunie 1999. A fost nevoie de mult curaj și ne-a dovedit tuturor că România este vrednică și ar trebui să fie membru NATO. Țin să îi felicit pe președintele Constantinescu și pe generalul Degeratu pentru asta.
Cele trei declarații pe care le-am citit nu sunt despre consecințe politice, militare sau economice ci, în primul rând, despre demnitate. Despre respectul de sine și respectul pentru partener, care trebuie păstrate acum, ca și atunci. După 25 de ani, văzând ce se întâmplă acum în Ucraina, chiar și cei care nu au putut, sau nu au vrut, să înțeleagă istoria recentă pot aprecia valoarea Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite.”
