Alex Mihai Stoenescu
Rezumat
Consacrarea conceptului de „țări ale Levantului” a venit din deschiderea, între 1525 și 1528, a relațiilor diplomatice dintre Franța și Înalta Poartă, prin corespondența între regele Francisc I și sultanul Soliman II. Rezultatul catastrofal al bătăliei de la Mohács (29 august 1526) accelerează demersurile regelui Franței, pentru asigurarea libertății religioase a creștinilor din Levant și a facilităților comerciale avute în zonă de occidentali și determină o garanție de protecție din partea sultanului. Atât Soliman II, cât și regele Francisc I – precum și papa Clement VII, cu care Francisc poată simultan corespondență pe același subiect – fac apel la trecutul istoric și chiar la începuturile umanității prin Adam. Aluzia nevăzută pentru toleranța religioasă în Levant era la vechiul sincretism antic luat ca model al coincidenței Marilor Religii pe același teritoriu.
Pentru Religie, analiza miturilor a pus în evidență trecerea umanității la sistemele coerente ale credințelor, precum și un aspect aparent secundar al studiilor, dar devenit foarte important în ultimele două secole: sincretismul religios ca factor de echilibru între popoare, națiuni și zone geografice tulburate de dispute istorice și teritoriale. Din acest punct de vedere, cercetarea istorică și analiza teologică a sincretismului religios din Orientul Apropiat, mai ales din zona definită diplomatic în secolul al XVI cu termenul de Levant, au adus în prim-plan originea lui în sinteza mitologică. Cercetarea Mitologiei a arătat că sinteza mitologică și sincretismul religios între popoare cu sisteme de reprezentare diferite, începând din Mesopotamia, au fost însoțite de fenomenul compunerii unui Panteon și de două efecte ale sale: condensarea și deplasarea. După ce sunt așezați în temple, zeii încep să călătorească odată cu migrațiile, comerțul și cuceririle. Sinteza etnică dintr-o multiplicitate de elemente stabilite în Levant a fost fondul spiritual al rolului istoric de navigatori și comercianți prin care fenicienii au dat primele trăsături de unitate între Orient și Occident.
În tot acest interval, Țările Române/Principatele Române s-au aflat la frontiera dintre Occident și Orient sau, cum s-a spus, „la porțile Levantului”. Felul în care au fost asimilate la noi, în ordinea cronologică, elementele religioase, teritoriale, istorice și istoriografice despre Mitologia Levantului, reprezintă un subiect de studiu imagologic și, în aceeași măsură, de interes pentru exemplul sincretic al regiunii.
