Expoziția „Artefacte din Balcani, Caucaz, Orientul Apropiat și Nordul Africii în colecțiile Institutului Levant” reprezintă o invitație într-o călătorie care traversează milenii de istorie, într-un spațiu geografic fascinant prin densitatea culturală care l-a caracterizat încă din Antichitate. În cadrul Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, aceste artefacte, donate de președintele Emil Constantinescu, capătă o nouă viață, devenind martori ai unor epoci, civilizații și tradiții ce au modelat identitatea lumii vechi. Realizate din materiale prețioase precum argintul, bronzul, cuprul sau porțelanul, dar și din ceramică fină ori cristal, obiectele expuse deschid ferestre către universuri artistice în care simbolurile, credințele și estetica au evoluat împreună cu popoarele care le-au creat.
Parcursul expozițional debutează în spațiul dedicat Balcanilor, unde tradițiile, meșteșugurile și estetica s-au împletit adesea cu influențe orientale și occidentale. O statuetă din bronz, replică a celebrului cal gravat pe vasul descoperit la Vače, deschide universul artei preistorice slovene. Alături de aceasta, lucrări contemporane din Slovenia, precum pocalul de sticlă ornamentez cu medalion aurit al Ljubicăi Kočica, prespapier-ul lui Stane Kolman sau replica statuetei cu două capete de berbec de Jože Plečnik, dovedesc o continuitate firească între tradiție și modernitate. Din Croația, reproducerea statuii „Mama Croația”, creație a lui Ivan Meštrović, transmite simplitatea solemnă și forța simbolică a figurii materne în cultura sud-slavă.
Albania se remarcă prin rafinamentul filigranului: o farfurie delicată, casete de bijuterii și un coupe-papier demonstrează migala artizanilor pentru care argintul devine o rețea de fire subțiri, aproape textile. În aceeași arie, o farfurie originală din epoca sultanului Mehmet al V-lea, decorată cu tughra imperială, aduce în expoziție nu doar un obiect de artă, ci și un exemplu remarcabil de caligrafie otomană. Tughra – semnătura ornamentală a sultanilor – este un simbol esențial al puterii, un exercițiu de virtuozitate caligrafică și o marcă identitară a artei otomane. Bulgaria completează tabloul balcanic prin statuia Sfântului Climent Ohridski, figură fondatoare a spiritualității și culturii slave timpurii, evocând începuturile alfabetului și misiunilor creștine.
Un spațiu amplu este dedicat Turciei, țară a cărei istorie culturală reflectă rolul unic de punte între Orient și Occident. În arta otomană, prelucrarea metalelor prețioase a atins un nivel de rafinament deosebit, mai ales datorită organizației artizanilor Ehl-i Hiref, care a contribuit decisiv la formarea unui stil decorativ inconfundabil. În expoziție se regăsește un iatagan cu mâner și teacă din filigran fin, decorat în tehnica murassa – procedeul prin care pietre prețioase sunt încrustate în metal. Provenit din regiunea Denizli, acest iatagan amintește de tradițiile războinice, dar și estetice ale poporului turc. Tot în această zonă poate fi admirată o flintă cu pat sculptat în forma unui cap de lup-dragon, motiv prezent în iconografia selgiucidă, mamelucă și safavidă, simbolizând puterea, protecția și continuitatea unei tradiții de conducere.
Alături de arme, replica unui disc solar prehittit, descoperit la Alacahöyük, îmbogățește perspectiva asupra Anatoliei preistorice, sugerând funcții ritualice încă neînțelese în întregime. Obiectele de argintărie și bijuteriile otomane, decorate cu motive florale ce combină influențe ale artei occidentale cu tradițiile orientale, ilustrează deschiderea culturală a Imperiului Otoman. O casetă de bijuterii ornamentată cu trandafiri, fructierele și vasele bogat decorate, ceainicele, cafetierele și clondirele ne permit să imaginăm interiorul luxos al unei case otomane, unde fiecare obiect de ritual domestic devenea o expresie a rafinamentului artistic.
Ceramica turcească, celebră la nivel mondial, este prezentă prin farfurii și vase decorate cu lalele – floare devenită simbol al unei epoci întregi a culturii otomane, dar și prin piese în culorile specifice Iznik-ului: albastru safir, roșu intens și galben auriu. În fața acestor obiecte, vizitatorul descoperă legătura dintre artă, caligrafie, arhitectură și viața cotidiană în spațiul otoman.
În mod organic, între aceste forme de artă se înscriu două domenii care au avut o influență decisivă asupra evoluției culturii otomane: caligrafia și arhitectura. Caligrafia arabă și, ulterior, cea otomană au fost considerate artele supreme în lumea musulmană, întrucât reprezentau vizibilitatea sacrului prin text. În expoziție, tughra lui Mehmet al V-lea nu este un simplu element decorativ, ci o expresie a acestei tradiții – o îmbinare între ritmul liniei, echilibrul literelor și simbolismul puterii imperiale.
Arhitectura otomană este evocată prin albumul dedicat „Istoriei arhitecturii Imperiului Otoman”, expus în colecție, care atestă amploarea și coerența estetică a acestei tradiții. În milioanele de detalii arhitecturale – de la domurile Moscheii Albastre, la arabescurile de pe placările de faianță, la sistemele de curți interioare ale palatelor – se regăsește aceeași stilistică vizibilă pe piesele din expoziție: un echilibru între geometrie, ornament, lumină și proporție. Astfel, vizitatorul poate înțelege cum decorul de pe un simplu vas de porțelan sau de pe o casetă de bijuterii reflectă același spirit artistic care a modelat marile monumente ale Istanbulului.
Drumul expoziției continuă spre lumea elenă, unde replicile vaselor antice, statuetele cicladice, farfuriile de porțelan pictate și reproducerile sculpturilor celebre precum Auriga din Delphi sau zeița Atena readuc în atenție idealurile armoniei și simetriei care au definit estetica antichității grecești. Fiecare obiect expus reamintește influența durabilă a Greciei asupra culturilor mediteraneene, inclusiv asupra celor din Balcani și Anatolia.
Ultima parte a expoziției se deschide către Nordul Africii, Orientul Apropiat și Caucaz, regiuni ale diversității culturale. Din Maroc provin farfurii de ceramică pictată și obiecte cu inserții metalice, evocând tradiția artizanală a Maghrebului. Egiptul este prezent printr-o corabie din argint filigranat, simbolizând legătura eternă dintre Nil și civilizația care a înflorit pe malurile sale.
Israelul aduce în expoziție artefacte din epoca bronzului, relicve ale unei lumi antice care a stat la temelia tradițiilor religioase ale Orientului Apropiat, alături de piese de argint și porțelan ce continuă această linie culturală. Armenia impresionează prin calcedonia sculptată în forma muntelui Ararat, străpunsă de prora Arcei lui Noe, o imagine de mare încărcătură simbolică. Georgia prezintă tăblițe din obsidian decorate cu alfabetul georgian prin intarsii din argint, precum și o reprezentare a Sfântului Gheorghe, patronul spiritual al țării. Azerbaidjanul expune două farfurii din cupru lucrate de meșteșugarii din Lahij, localitate inclusă în patrimoniul UNESCO pentru tradiția sa metalurgică, iar Kazahstanul contribuie cu o casetă de argint în forma unei iurte, evocând mobilitatea, libertatea și viața nomadă a stepei central-asiatice.
Prin bogăția și diversitatea sa, expoziția creează un spațiu al întâlnirii dintre civilizații. Fiecare obiect expus este un martor al unei istorii comune, o dovadă că arta, indiferent de epocă sau zonă geografică, are puterea de a transcende granițe și timpuri. În ansamblu, această colecție reprezintă o veritabilă hartă culturală a Levantului, o lume în care popoarele nu doar au coabitat, ci au construit împreună un patrimoniu comun. Expoziția devine astfel un spațiu nu doar al contemplării, ci și al reflecției asupra patrimoniului, identității și dialogului intercultural – valori pe care Institutul Levant le promovează și reafirmă importanța patrimoniului cultural ca element de continuitate și comunicare între generații, dar și ca fundament al unei înțelegeri mai profunde a lumii în care trăim.
18 iulie 2025
19 noiembrie 2025
