Colecția cuprinde cinci hărți publicate în secolele XVI-XIX în principalele centre europene de tipografiere a materialelor cartografice (gravuri în cupru). Cea mai veche, Typus Orbis Terrarum, îi aparține lui Abraham Ortelius, fiind publicată în jurul anului 1575, la Anvers. Bazinul inferior al Dunării este reprezentat în harta lui Nicolaus Visscher, Danubius, Fluvius Europae Maximus, A Fontibus Ad Ostia (Amsterdam, 1680). Două hărți aparțin secolului XVIII, aparținând lui Homann Heirs și Andreas Cellarius. Într-o ediție splendidă, de mari dimensiuni, este harta Imperiului Otoman, la începutul secolului al XIX-lea, desenată și tipărită de Robert de Vaugondy la Veneția.
Abraham Ortelius (1527–1598) a fost un cartograf, geograf și cosmograf flamand, renumit pentru crearea primului atlas modern, Theatrum Orbis Terrarum (Teatrul Lumii), publicat în 1570. Născut în Anvers, a lucrat inițial ca gravor de hărți și colorist, devenind ulterior un pionier al cartografiei. Atlasul său a fost revoluționar, conținând 53 de hărți în stil uniform, cu descrieri detaliate, acoperind regiuni din Europa, Asia, Africa și Lumea Nouă. Lucrarea a fost extrem de populară, tradusă în mai multe limbi și reeditată în peste 30 de ediții.
Un al autor din colecție este Nicolaus Visscher (1618–1679), cartograf, gravor și editor olandez din Amsterdam, parte a celebrei familii de cartografi Visscher. A preluat afacerea tatălui său, Claes Janszoon Visscher, și a devenit cunoscut pentru hărțile sale detaliate și bogat decorate, care reflectau stilul baroc al epocii. Lucrările sale includ hărți ale lumii, Europei și Țărilor de Jos, precum și atlase ca Atlas Minor. Hărțile lui Visscher erau apreciate pentru acuratețea lor, detaliile artistice și marginile ornamentale, care includeau adesea scene alegorice sau mitologice. După moartea sa, fiul său, Nicolaus Visscher II, a continuat afacerea, iar firma Visscher a rămas influentă în cartografia olandeză până la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Hărțile din această perioadă, reflectând descoperirile geografice din era marilor explorări. Ele au contribuit la o mai bună înțelegere a lumii, corectând erori antice și medievale. De asemenea, gravura în cupru a permis detalii precise, reproducerea exactă a contururilor și includerea unor informații precum coordonatele geografice, care au sprijinit navigația și comerțul.
