25 de ani de la prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritar ortodoxă după Schisma din 1054
În mai 1999, la 945 de ani de la Marea Schismă dintre creștinismul apusean și cel bizantin, conducătorul catolicismului mondial săruta pământul unei țări majoritar ortodoxe, numind-o „Grădina Maicii Domnului”.
Vizita ecumenică a Vicarului Romei în România a pus piatra de temelie a unui pod spre pace și „Unitate!”, strigătul care a însoțit celebrările religioase la care au participat Suveranul Pontif și Patriarhul Teoctist.
Vizita de stat a Papei Ioan Paul al II-lea în România, la invitația președintelui Emil Constantinescu, a cimentat, alături de Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, pilonii integrării euroatlantice a României într-un moment în care teoria potrivit căreia democrația și economia de piață trebuiau să se oprească la granițele lumii catolice era larg îmbrățișată.
Expoziția România, grădina Maicii Domnului. 25 de ani de la prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritar ortodoxă după Schisma din 1054 nu se limitează la cele trei zile ale vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România (7-9 mai 2024). Ea prezintă suita de acțiuni politice și religioase care au constituit preliminariile acestui eveniment istoric major, dar și consecințele acestuia. Însăși înființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului poate fi considerată o consecință a vizitei, pentru că un obiectiv primordial al activității sale este continuarea dialogului interreligios.
În plin Război Rece, pe 27 octombrie 1986, Papa Ioan Paul al II-lea iniţia şi găzduia, la Assisi, „Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace”, insistând pentru edificarea unei culturi a iubirii, într-o civilizaţie a păcii, inspirată de sentimente de toleranţă şi solidaritate universală.
Recunoscută de Vatican în 1986 și călăuzită de „spiritul de la Assisi”, Comunitatea Sant’Egidio promovează acțiuni în favoarea păcii, dialogului și solidarității și organizează anual, de fiecare dată într-un alt oraș, reuniunea ecumenică „Oameni și religii”. În 1997, la Padova, invitatul special al acestui reuniuni era Emil Constantinescu, președintele care își inaugurase mandatul cu un puternic mesaj de reconciliere în România, dar și în regiunea balcanică. În discursul rostit cu acest prilej, președintele român lansa invitația ca următoarea reuniune „Oameni și religii” să aibă loc la București. 800 de preoţi şi teologi, reprezentând toate marile religii ale lumii, lideri politici, ambasadori, înalţi funcţionari ONU și UNESCO se întâlneau un an mai târziu la București (30 august-1 septembrie 1998), la prima reuniune ecumenică de o asemenea importanță care avea loc într-o țară ortodoxă.
Preliminarii ale vizitei pot fi considerate și cele două întâlniri pe care Emil Constantinescu le-a avut cu Suveranul Pontif. Mai întâi, audiența privată acordată la Vatican (17 ianuarie 1993), pe care Sanctitatea Sa o va evoca în primul său discurs pe pământ românesc: „Reflectez cu recunoștință asupra vizitei pe care mi-ați făcut-o în 1993, când erați rector al Universității din București și președinte al Consiliului Național al Rectorilor Universităților din România. În dumneavoastră, primul cetățean al acestei națiuni nobile, văd toți cetățenii reprezentați și simt o nevoie profundă de a le trimite un salut cald de fraternitate și pace, pornind de la populația Capitalei, mai departe, până la locuitorii satelor.” Apoi, la Viena (21 iunie 1998), unde președintele României a fost invitat la la messa oficiată de Papa Ioan Paul al II -lea, în Piața Helden a Palatului Hofburg, pentru sanctificarea Fratelui Jakob Kern, a Sorei Maria Restituta Kafka și a Fratelui Anton Maria Schwartz.
Cele trei zile petrecute de Papa Ioan Paul al II-lea pe pământ românesc, în vizită de stat și ecumenică, au avut un program dens: primirea oficială la Aeroportul Băneasa; participarea la un Te Deum, oficiat în Catedrala Patriarhală; participarea la recepția oferită în onoarea sa la Palatul Cotroceni; participarea la vernisajul expoziției „Primele patru secole de creștinism în Dobrogea", organizată în Salonul Ambasadorilor de reputatul profesor Alexandru Barnea de la Facultatea de Istorie a Universității din București, la inițiativa consilierului prezidențial pentru politică internă și externă, prof.dr. Zoe Petre (7 mai 1999); celebrarea liturghiei în capela Nunţiaturii Apostolice; rugăciune la Cimitirul Bellu-Catolic, în faţa capelei „Sfânta Ana", unde erau aşezate imaginile episcopilor martiri, arestaţi în anul 1948; rugăciune în cimitirul „Eroii Revoluţiei" pentru tinerii care și-au dat viața în 1989 pentru înlăturarea dictaturii comuniste și libertate; liturghie greco-catolică în Catedrala Sfântul Iosif, unde au fost prezenți 900 de preoţi şi 1500 de invitaţi; întâlnire cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și semnarea, alături de Patriarhul Teoctist, a Declarației comune pentru pace în Balcani și încetarea războiului din Iugoslavia (8 mai 1999); liturghie ortodoxă în Piaţa Unirii, oficiată de Preafericitul Teoctist; liturghie catolică oficiată de Sfântul Părinte în Parcul Izvor (9 mai 1999).
Binecuvântarea Papei Ioan Paul al II-lea asupra României ortodoxe a fost însoțită, la câteva zile după întoarcerea de la București, de o pledoarie în favoarea integrării euroatlantice a țării noastre, în audiența generală acordată în Piața San Pietro, la Vatican:
Anul 1989 a marcat, și pentru această iubită națiune, un moment de cotitură. Odată cu prăbușirea dictaturii, a început o nouă primăvară de libertate și astfel țara a devenit un șantier al democrației, pe care trebuie să o edifice cu răbdare și onestitate. Recurgând la izvoarele sale culturale și spirituale autentice, România a moștenit cultură și valori atât de la civilizația latină, cum atestă limba însăși, cât și de la cea bizantină. Istoria și poziția ei geografică fac parte integrantă din noua Europă, care se construiește treptat, după prăbușirea Zidului Berlinului.
Contribuția cardinalului polonez Karol Wojtyła – devenit, în 1978, Papa Ioan Paul al II-lea – la prăbușirea Zidului Berlinului, simbol al divizării Europei între democrație și dictatură după cel de-Al Doilea Război Mondial, este unanim recunoscută.
18 iulie 2025
19 noiembrie 2025
