Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și Centrul Internațional „Nizami Ganjavi” au organizat o conferință internațională în regim de urgență cu tema „Solidarității mediului academic în criza umanitară și morală provocată de războiul din Ucraina”, în parteneriat cu Academia Mondială de Artă și Știință, World University Consortium și Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. La eveniment a participat și Rețeaua Universităților de la Marea Neagră.
Au luat cuvântul Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și președintele României 1996-2000; ; Garry Jacobs, președinte al Academiei Mondiale de Artă și Știință și președintele Institutului „Mother’s Service Society” din Pondicherry, India; Ismail Serageldin, vicepreședinte al Băncii Mondiale 1992-2000 și co-președinte al Centrului Internațional „Nizami Ganjavi”; Petăr Stoianov, președinte al Bulgariei 1997-2000; Zlatko Lagumdzija, președinte al Consiliului de Miniștri din Bosnia și Herțegovina 2001-2002, ministru de Externe 2001-2002/2012-2015 și profesor pentru Sisteme de Gestionare Informațională și Tehnologia Informației la Universitatea din Sarajevo; Remus Pricopie, rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, președinte al Word University Consortium; Fadwa El Guindi, profesor de Antropologie la Universitatea din California, membru al Colegiului Director al Academiei Mondiale de Artă și Știință și membru al Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului; Ekaterina Tkeshelashvili, viceprim-ministru (2010-2012), ministru al Justiției (2007-2008) și secretar al Consiliului Național de Securitate al Georgiei 2008-2010, director al Inițiativei Europene Anti-Corupție din Ucraina și profesor la Universitatea de Drept Civil și Politică din Kiev; Petre Roman, prim-ministru al României 1989-1991, președinte Senatului României 1996-1999, ministru de Externe 1999-2000, membru al Clubului de la Roma; Rovshan Muradov, secretar-general al Centrului Internațional „Nizami Ganjavi”; Eden Mamut, secretar- general al Rețelei Universităților de la Marea Neagră și profesor la Universitatea „Ovidius” din Constanța; Fotini Pomoni Papaioannou, profesor la Universitatea Națională și Capodistriană din Atena, membru al Consiliului Consultativ al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului; academcianul Nicolae Anastasiu.
Discuțiile din cadrul conferinței s-au concentrat pe reliefarea potențialelor căi de solidarizare activă a comunității academice naționale, regionale și internaționale cu mediul academic ucrainean, grav afectat de conflictul armat din țara vecină. Au fost aduse în discuție nu doar problema urgentă a ajutorării sutelor de mii de civili, refugiați din calea războiului și efectele acestora asupra instituțiilor naționale ale statelor învecinate Ucrainei - împreună cu eforturile concrete întreprinse de țările care înfruntă consecințele acestei crize umanitare în prim linie –, dar și ralierea mediului academic și de cercetare la suferințele și dizlocarea oamenilor de știință ucraineni, urmărind a le oferi acestora un port sigur în fața conflagrației și un mediu propice în care să își poată continua eforturile de cercetare și dezvoltare la nivel înalt, în domeniile de specialitate cărora li s-au dedicat. Participanții au dezbătut, de asemenea, rolul organizațiilor și forurilor de decizie internaționale în soluționarea unei crize geopolitice nemaiîntâlnite de la înființarea Organizației Națiunilor Unite în 1945 și relevanța aplicată a unor concepte îndelung teoretizate, precum cel de „securitate umană” pentru o eventuală reconfigurare a organismelor diplomatice globale.
Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
„A sosit vremea ca profesorii și cercetătorii de pretutindeni să își unească forțele într-un apel adresat către comunitatea internațională care solicită crearea unui cadru de acțiune, care să ne ajute să îi reintegrăm pe studenții, educatorii și profesorii actualmente refugiați din calea războiului înapoi în domeniile de activitate cărora au ales să se dedice.”
„Întâlnirea noastră de astăzi marchează o bună oportunitate de a dezbate situația mediului academic din Ucraina și eforturile pe care le putem face pentru a ne asigura că, în pofida războiului învecinat, educația și cercetarea științifică ucrainene sunt protejate. Mă bucur să îl pot primi la sediul Institutului pe prietenul meu Zlatko Lagumdzija de la Universitatea din Sarajevo, fostul președinte al Consiliului de Miniștri din Bosnia și Herțegovina.
Pe măsură ce se extindea confruntarea armată din vecini, am fost emoționat să văd cutezătoarele poziții adoptate de mediul academic și educațional din Ucraina. La începutul lunii martie, Uniunea Rectorilor din Ucraina a lansat un apel către toți rectorii universităților, din toată lumea, să aplice presiuni pentru instaurarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Mai mult, aceștia își încurajau colegii de pretutindeni să facă donații în sprijinul efortului militar ucrainean, dat fiind faptul că unii dintre profesorii, cercetătorii și academicienii din Ucraina s-au alăturat forțelor armate. În același timp, în Rusia, oamenii de știință de la Institutele de Cercetare ale Academiei Federației Rusiei – matematicieni, fizicieni și chimiști – au adresat o scrisoare deschisă de protest împotriva invaziei militare a Ucrainei de către forțele armate ruse. Această scrisoare a fost semnată de aproximativ 6900 de oameni de știință. Câteva zile mai târziu, scrisoarea a fost retrasă de pe site-ul științific pe care fusese publicată.
În același timp, am fost deopotrivă îngrijorat și șocat de luarea de poziție a Uniunii Rectorilor din Rusia, în sprijinul agresiunii săvârșite de regimul putinist în Ucraina. Până la un punct, aș fi putut înțelege o astfel de poziție. Regimurile autoritare din toată lumea au tendința de a pretinde supunere din partea tuturor profesiilor, inclusiv a celor academice. În ochii publicului, sprijinul mediului universitar oferit oricărei acțiuni politice îi servește drept validare; cu atât mai important, atunci, ca liderii autoritari să aplice presiuni asupra mediului academic pentru ca acesta să le sprijine inițiativele. Eu însumi am trăit asemenea presiuni în timpul regimului comunist din România. Și, până la un punct, este de înțeles faptul că unii aleg să arate un devotament fals regimului, temându-se pentru viețile lor și pentru încheierea subită a carierei lor academice. Disidența, în fond, nu e pentru academicieni. Scoateți un politician din țara sa, și el își va continua munca nestingherit, oriunde. Scoateți un fizician din laboratorul său, iar acesta nu își va mai putea continua munca.
A sosit vremea ca profesorii și cercetătorii de pretutindeni să își unească forțele într-un apel adresat către comunitatea internațională care solicită crearea unui cadru de acțiune, care să ne ajute să îi reintegrăm pe studenții, educatorii și profesorii actualmente refugiați din calea războiului înapoi în domeniile de activitate cărora au ales să se dedice. Și, în acest sens, vă îndrept atenția către modelul pe care l-a oferit România, până în prezent, în această privință.
După cum știți, România și-a deschis granițele și căminele nenumăraților refugiați veniți din Ucraina. Mai puțin cunoscut este faptul că România și-a deschis, totodată, și școlile și universitățile pentru a se asigura că studenții și profesorii nou sosiți au oportunitatea de a-și continua procesul educațional în pofida războiului aflat în curs. De la începutul conflagrației din Ucraina, aproximativ 540.000 de ucraineni au ajuns în România în căutarea unui refugiu din calea războiului, potrivit statisticilor Înaltei Comisii pentru Refugiați din cadrul Organizației Națiunilor Unite. Mulți dintre ei sunt femei și copii. Chiar dacă mulți au ales să privească România doar drept o țară de tranzit, există, totuși, și aceia care au ales să rămână, care încearcă să acceseze piața de lucru și să își înscrie copiii la școală sau la universitate.”
Integral pe youtube
Garry Jacobs, președintele Academiei Mondiale de Artă și Știință, președintele Institutului „Mother’s Service Society” din Pondicherry, India
„Lucrăm la o inițiativă pentru a analiza nu doar cauzele profunde, ci și soluțiile permanente pentru această situație. Știm că aceste probleme nu au început doar în acest an. Ele datează de mult timp, de la sfârșitul Războiului Rece, cauzele profunde fiind că nu am construit încă un sistem global de securitate cooperativă, care să înlocuiască această veche paradigmă a securității competitive”.
„Instituțiile din întreaga lume au responsabilitatea nu doar de a condamna violența și suferința de astăzi, ci și de a încerca să avanseze cu adevărat către noi concepții. Inițiativa pe care au luat-o organizatorii în această privință, astăzi, arată că, într-adevăr, responsabilitatea este cu mult mai largă. Salut cu sinceritate bunăvoința și generozitatea poporului român și a instituțiilor românești care și-au deschis inimile, casele și școlile pentru a-i îmbrățișa pe refugiați. Dar cred că se poate face mult mai mult, nu doar de către instituțiile care se află la granița dintre Europa de Est și Europa de Vest, ci și de către instituțiile din întreaga lume, care se pot deschide în ceea ce privește oportunitățile educaționale, chiar și oportunitățile de predare sau oportunitățile de cercetare. Chiar dacă acestea vor fi efectuate online, de la distanță, știm că se poate face acest lucru. Așadar, felicit această inițiativă și ne încurajez să ne gândim la modul în care modelul pe care îl demonstrați aici poate fi extins mult mai departe la instituțiile de învățământ, la academiile naționale și academiile globale, precum și la institutele de cercetare din întreaga lume. Este ceva ce putem face cu toții și nu trebuie să ne oprim aici. Sper că această conferință poate da naștere unui apel, adresat nu doar celor din regiune, ci tuturor, la nivel global, societății civile mondiale, de a ne pune întrebarea ce putem face și cum putem contribui la soluționarea acestei crize.”
Integral pe youtube
Fadwa El Guindi, Board of Trustees, Academia Mondială de Artă și Știință, membru al Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
„Vă propun ca apelul care se face aici să fie reformulat pentru a se extinde dincolo de Europa, către lumea academică internațională, în special către lumea arabă și Africa, încurajându-le să își deschidă instituțiile de învățământ pentru a primi ucrainenii a căror educație a fost întreruptă. Și, ca o extensie a acestei modificări, ar fi și un apel către aceleași regiuni să inițieze, de asemenea, colaborarea instituțiilor lor științifice care desfășoară cercetări cu omologii ucraineni”.
„Fără îndoială, această idee va reprezenta o provocare și va necesita căutarea de legături cu rețele internaționale, precum și modalități de a ajunge la ele. Dar va merita. Aceasta ar extinde mediul academic de colaborare dincolo de sfera națională și regională. Acest lucru nu numai că ar oferi o gamă mai largă de opțiuni pentru ucraineni, dar ne-ar scoate din zona de cooperare eurocentrică și ne-ar duce spre o cooperare mondială.
În contextul actual, în care un război într-o anumită regiune afectează securitatea și stabilitatea în întreaga lume, mult dincolo de regiunea în care a avut loc războiul, o astfel de încercare ar servi, cel mai probabil, la construirea de punți de toleranță și la învățarea incluziunii interculturale, precum și la furnizarea de diferite forme de cunoaștere. Impactul ar putea fi exact ceea ce lumea are nevoie în acest moment: un mediu în care ar putea deveni atractivă construirea de alternative pentru soluționarea conflictelor, altele decât calea militară. Educația și cunoștințele interculturale ar putea genera empatie, care poate deveni un mijloc de a atinge această cale non-militară.”
Integral pe youtube
Eden Mamut, secretar-general al Rețelei Universităților de la Marea Neagră
„Noi, Rețeaua Universităților de la Marea Neagră, considerăm că procesul de relansare a dialogului și a posibilităților de abordare a cooperării în regiunea noastră este fundamental. Pentru aceasta, în această toamnă, în octombrie, la Universitatea din București, am planificat o conferință regională pentru a reuni experții, academicienii și cercetătorii din acest domeniu”.
„În acest context, susținem pe deplin inițiativa Institutului de Studii Avansate în Cultura și Civilizația Levantului de a organiza platforma de cooperare a academicienilor din regiune și sperăm că unul dintre reperele activității întreprinse prin intermediul acestei platforme ar putea fi în luna octombrie, când avem în vedere organizarea acestei conferințe. Aș dori să vă mulțumesc, încă o dată, pentru această oportunitate și să vă mulțumesc tuturor pentru ceea ce faceți, pentru poziția pe care o adoptați și pentru prezența dumneavoastră în acest tip de dezbateri, deoarece considerăm că aceasta este singura cale pentru o pace durabilă în regiunea noastră.”
Integral pe youtube
Ismail Serageldin, vicepreședinte al Băncii Mondiale 1992-2000, co-președintele Centrului Internațional „Nizami Ganjavi”
„Cred că există enorm de multă muncă de făcut, de la organizarea cantităților imense de informații până la verificarea înregistrărilor video făcute cu telefoanele mobile, a celor difuzate de CCN, BBC, TV5 sau orice filmări din alte situații, care ar putea documenta situația cu mai multă acuratețe, pentru o altă zi, când îi vom putea trage la răspundere pe cei responsabili pentru ceea ce vedem”.
„În calitatea noastră de cadre universitare, ar trebui să participăm la documentarea războiului, în măsura în care putem, împreună cu colegii noștri din Ucraina. Acest lucru nu ar trebui întreprins fără o anumită responsabilizare. Cred că există enorm de multă muncă de făcut, de la organizarea cantităților imense de informații până la verificarea înregistrărilor video făcute cu telefoanele mobile, a celor difuzate de CCN, BBC, TV5 sau orice filmări din alte situații, care ar putea documenta situația cu mai multă acuratețe, pentru o altă zi, când îi vom putea trage la răspundere pe cei responsabili pentru ceea ce vedem. Suntem cu toții martori la ororile atacurilor asupra civililor - reședințe, școli, spitale - este aproape de necrezut, dar ne confruntăm cu o realitate. Am mai văzut că acest lucru s-a întâmplat și în Siria, cu bombe cu dispersie lansate asupra cartierelor civile. Nu ar trebui să mai permitem ca narațiunile false sau faptele alternative, care sunt produse de părțile vinovate, să tulbure apele. La asta, noi, cei din mediul academic, ne pricepem foarte bine, aceasta este treaba noastră. Când scrii o lucrare științifică, încerci să analizezi datele cât mai energic și mai eficient posibil. Când scrii istorie, desparți realitățile de mituri. Cred că este ceva ce putem face, poate mai bine decât orice altă comunitate. Medicii au propriile lor sarcini imediate, educatorii au de gestionat sălile de clasă, dar noi, în calitate de cercetători universitari, cred că ar trebui să ne organizăm deja să colectăm informații, pentru a putea, într-o zi, să le aducem acolo unde ar fi cele mai utile.”
Integral pe youtube
Zlatko Lagumdzija, președinte al Consiliului de Miniștri din Bosnia-Herțegovina 2001-2002, profesor pentru Sisteme de Gestionare Informațională și Tehnologia Informației la Universitatea din Sarajevo
„Suntem oameni de știință, suntem educatori și dorim fapte. Sper cu adevărat că vom continua să fim vocea morală a comunității educaționale împreună cu institutul dumneavoastră, cu Centrul Internațional „Nizami Ganjavi”. Acesta este doar un lucru simplu, un mic segment din ceea ce facem, dar este foarte, foarte important”.
„Uniunea Europeană este de șase ori mai puțin împovărată de refugiați decât un oraș românesc mediu. Iar în Moldova este și mai rău. Cifrele sunt terifiante, pur și simplu terifiante. Așadar, cred că este foarte important ca apelul nostru să fie foarte direct, foarte precis și să cerem Uniunii Europene să susțină educația și refugiații afectați atât de puternic de această brutală agresiune a Rusiei. Trebuie să adăugăm un apel global pentru țările care ar trebui să fie de aceeași parte în lupta pentru democrație, deoarece au capacitatea economică de a face acest lucru.
Suntem oameni de știință, suntem educatori și dorim fapte. Sper cu adevărat că vom continua să fim vocea morală a comunității educaționale împreună cu institutul dumneavoastră, cu Centrul Internațional „Nizami Ganjavi”. Acesta este doar un lucru simplu, un mic segment din ceea ce facem, dar este foarte, foarte important.”
Integral pe youtube
Eka Tkeshelashvili, viceprim-ministru al Georgiei 2010-2012, profesor la Universitatea de Drept Civil și Politică din Kiev
„Ajutorul și asistența care ar putea fi acum oferite cadrelor universitare și colegilor din Ucraina ar fi implicarea lor în proiecte de cercetare, în activități reale în diferite institute, universități, think-tank-uri”.
„Sunt avocat în Drept Internațional Public, prin urmare, credeți-mă, nu folosesc cu ușurință cuvintele pe care o să le folosesc acum. Însă, acestea nu sunt doar crime de război și crime împotriva umanității. Ceea ce vedem la Mariupol - dar și în atâtea alte localități din Ucraina -, cu atacuri intenționate asupra stocurilor de alimente, asupra civililor, asupra adăposturilor bombardate, ajunge deja la calificarea de genocid. Vedem o tragedie de o natură fără egal pentru secolul 21, în paralel cu dezastrele și suferințele umane pe care omenirea le-a experimentat în secolul 20.
Există universități în Ucraina care încearcă să facă munca pe care trebuie să o facă și tot ce pot în ceea ce privește supraviețuirea: supraviețuirea fizică a personalului, capacitatea de a-și susține familiile. De exemplu, Școala de Economie din Kiev este acum angajată activ în analiza reconstrucției Ucrainei, în dezvoltarea de metodologii pentru evaluarea daunelor economice care sunt cauzate țării.”
Integral pe youtube
Rovshan Muradov, secretar general al Centrului Internațional „Nizami Ganjavi”
„În acest secol, când ar trebui să ne gândim cum să ne dezvoltăm și cum să rezolvăm problemele legate de schimbările climatice, suferim, în schimb, de o criză umanitară, iar ceea ce se întâmplă în Ucraina este îngrozitor”.
„Astăzi, ceea ce se întâmplă în Ucraina, este o rușine pentru umanitatea noastră, pentru secolul XXI. În acest secol, când ar trebui să ne gândim cum să ne dezvoltăm și cum să rezolvăm problemele legate de schimbările climatice, suferim, în schimb, de o criză umanitară, iar ceea ce se întâmplă în Ucraina este îngrozitor. Centrul Internațional „Nizami Ganjavi” adoptă o poziție puternică în criza din Ucraina cu declarații, apeluri și inițiative.
Sunt deja patru milioane de refugiați care au părăsit Ucraina. Sunt țări precum România și Moldova care primesc refugiați, iar majoritatea acestora este reprezentată de femei. Iar unele dintre acestea sunt profesori la universități și trebuie ajutate să se poată integra în societate.”
Integral pe youtube
Petre Roman, prim-ministru al României 1989-1991, președinte Senatului României 1996-1999, ministru de Externe 1999-2000, membru al Clubului de la Roma
„Ar trebui să facem un apel către Academia Rusă de Științe, în mare parte un organism autonom din punctul de vedere al puterii politice. Este o colectivitate de oameni de știință, de profesori precum noi, iar un apel către ei, în care să le cerem să ia atitudine pentru a opri distrugerea școlilor, universităților, centrelor de cercetare și a moștenirii culturale, ar putea juca un rol important.”
„Noi, Uniunea Europeană și lumea occidentală, suntem foarte rapizi să condamnăm această invazie a Federației Ruse în Ucraina, am fost foarte buni să începem acțiuni cu intenția de a opri cumva invazia, ceea ce nu a fost, din păcate, posibil. Vedem mulți lideri politici în lume, nu puțini, ci mulți, care se abțin să condamne invazia. Vedem analiști din Occident, nu puțini, ci mulți, care ne avertizează că sancțiunile împotriva Rusiei s-ar putea întoarce împotriva noastră, împotriva lumii occidentale, analiști care spun că ar fi mai bine să rămânem neutri. Concluzia mea, așa cum am prevăzut din prima clipă, este că avem nevoie de mult mai mult de la poporul rus însuși. Cred că ar trebui să facem un apel către un organism foarte important cum este Academia Rusă de Științe, în mare parte un organism autonom din punctul de vedere al puterii politice. Este o colectivitate de oameni de știință, de profesori precum noi, iar un apel către ei, în care să le cerem să ia atitudine pentru a opri distrugerea școlilor, universităților, centrelor de cercetare și a moștenirii culturale, ar putea juca un rol important. Nu am văzut până acum pe cineva care să apeleze la Academia Rusă de Științe, dar știu că sunt în mare măsură autonomi și valoarea lor este importantă din punctul de vedere al poporului rus obișnuit.”
Integral pe youtube
Petăr Stoianov, președintele Bulgariei (1997-2002)
„Admir foarte mult ideea ca această conferință să fie dedicată modului de a ajuta mediul academic în această criză morală și umanitară foarte mare și foarte gravă, cauzată de războiul din Ucraina. Susțin pe deplin și ideea de a pregăti un apel către Academia Rusă de Științe. Cred că ar fi un semnal foarte important pentru academicienii ruși, pentru profesorii universitari”.
„Nu aparțin comunității academice, dar sunt foarte bucuros să mă alătur acestei conferințe, deoarece cred cu tărie că, în acest moment, orice act de solidaritate cu poporul ucrainean este extrem de important. Situația din Ucraina este teribilă, dar astăzi trebuie să fim pe deplin uniți și pe deplin mobilizați, astfel încât să atingem două obiective principale. În primul rând, să oprim acest război teribil cât mai curând posibil și, în al doilea rând, să ajutăm poporul ucrainean să depășească consecințele devastatoare ale acestui război teribil.
Consecințele nu sunt doar materiale, ci și psihologice, sociale și afectează toate aspectele vieții politice, economice, culturale și academice. Din acest motiv, admir foarte mult ideea ca această conferință să fie dedicată modului de a ajuta mediul academic în această criză morală și umanitară foarte mare și foarte gravă, cauzată de războiul din Ucraina. Susțin pe deplin această idee și ideea de a pregăti un apel către Academia Rusă de Științe. Cred că ar fi un semnal foarte important pentru academicienii ruși, pentru profesorii universitari. Poporul rus, oamenii care trăiesc acum în Rusia, ar trebui, de asemenea, să fie încurajați, pentru că sunt mulți dintre ei care nu susțin acest război, ci dimpotrivă, au curajul de a se opune războiului. Așadar, ar trebui să-i încurajăm pe acești oameni să ni se alăture.”
Integral pe youtube
Fotini Pomoni Papaioannou, profesor la Universitatea Națională și Capodistriană din Atena, membru al Consiliului Consultativ al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
„În urma invaziei Ucrainei de către Federația Rusă, sunt solidară cu studenții și profesorii ucraineni care se refugiază în toată Europa, precum și cu întreaga populație a țării, în special cu copiii acestui război”.
„Situația dificilă în care se află Ucraina nu ne este străină nouă, ca națiune. De multe ori, noi, grecii, ne-am confruntat cu un inamic care ne depășește cu mult în număr și în capabilități de-a lungul timpurilor. Vă voi citi două citate din Eschil, din opera sa, "Perșii":
"Aroganța în plină înflorire poartă o mantie de nebunie ruinătoare, din care culege o recoltă doar de lacrimi."
Dacă mi se permite să o citesc în greacă:
"Hybris gar exanthous' ekarposen stachun ates, othen pagklauton exama theros. "
Cu toate acestea, am învins împotriva unor șanse aparent insurmontabile, nu o dată, ci de multe ori; și nu ne îndoim că, în mod similar, Ucraina va învinge și ea.
Al doilea citat:
"Nu vă trimiteți armatele împotriva grecilor [acum, ucrainenilor], chiar dacă oștirea mezilor îi depășește în număr, căci însuși pământul este aliatul lor".
"Ei me strateuoisth'es ton Ellenon topon, med'ei strateuma pleion to Medikon. Aute gar e ge summachos keinois pelei."
Din Eschil, “Perșii”.
Întreaga Grecie simte o mare compasiune pentru poporul ucrainean și suntem solidari cu el.
Ambele citate sunt fantoma lui Darius, tatăl mort al lui Xerxes, care vorbește corului și lui Atossa, mama lui Xerxes din Hades, Țara Morților. El îi admonestează pentru aroganța și nedreptatea fiului său, Xerxes, și pentru comportamentul necorespunzător al trupelor persane.”
Academician Nicolae Anastasiu
„După criza gravă din Ucraina, trebuie să se treacă la pace, la o pace durabilă, făuritoare de punți stabile de comunicare între toate popoarele Europei. Oamenii de știință și de cultură sunt cei care descoperă mereu căi de dialog, indiferent de valorile politice pe care le împărtășesc guvernele lor.”
„Cu mulți ani în urmă, Nicolae Titulescu, fost ministru de externe al României și fost președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor (1930–1932), acum 90 de ani, spunea: „Când pacea este în pericol, nu se răspunde prin război, ci prin organizarea păcii“.
Academia Română, formată din oameni de știință și creatori de valori spirituale autentice, este împotriva violenței și condamnă ferm, într-un comunicat al Biroului Prezidiului Academiei Române, războiul dezlănțuit de Federația Rusă împotriva Ucrainei.
După criza gravă din Ucraina, trebuie să se treacă la pace, la o pace durabilă, făuritoare de punți stabile de comunicare între toate popoarele Europei. Oamenii de știință și de cultură sunt cei care descoperă mereu căi de dialog, indiferent de valorile politice pe care le împărtășesc guvernele lor.
Mai mult ca oricând, este acum nevoie de o alianță a spiritelor iubitoare de armonie, capabile să ceară încetarea grabnică a războiului și să susțină organizarea păcii.”
Remus Pricopie, președinte World University Consortium, rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative
„În urmă cu trei săptămâni, universitatea noastră a primit pentru prima dată refugiați. Știți, este adevărat că am fost pregătit pentru a fi profesor; dar nu am fost, totodată, pregătit să servesc refugiați. Am învățat și asta, în urmă cu trei săptămâni, împreună cu colegii noștri din alte universități, cu oficiali români, și am pus facilitățile noastre la dispoziția autorităților pentru a încerca să-i ajutăm pe acești oameni”.
„Haideți să ne uităm la ultimii doi ani de COVID. Au făcut universitățile românești, sau universitățile din întreaga lume, doar predare și cercetare? Știm cu toții că universitățile au fost în prima linie în încercarea de a găsi soluția necesară astăzi: vaccinul. De asemenea, nu doar universitățile de medicină, ci și cele de științe sociale au încercat să găsească o soluție la modul în care putem mai bine gestiona societățile pe timp de criză. Cumva, toate universitățile – să nu mai spunem de profesori sau studenți - au încercat să contribuie la situația pandemică foarte dramatică prin care a trecut întreaga lume în ultimii doi ani. Și, când eram pe punctul de a vedea primăvara, ne-am lovit de situația din Ucraina. Din nou, universitățile fac cercetare, predau; dar, de asemenea, universitățile și vocile universitare au fost printre primele care au spus: „este greșit ce se întâmplă". Cu câteva săptămâni în urmă - avem aici un expert în drept internațional care a subliniat în conferința noastră de astăzi că în Ucraina avem crime de război - iar, cu câteva săptămâni în urmă, universitarii spuneau exact același lucru. Specialiști în drept național, în politică internațională. Putin nu este mulțumit de această nouă etichetă pe care a reușit să și-o câștige; dar asta este situația. Universitățile s-au numărat printre cele care au încercat să le prezinte politicienilor, să le asigure politicienilor soluții pentru a lupta împotriva lui Putin și a Rusiei, de la sancțiuni economice la diferite alte tipuri de măsuri.
Universitățile nu fac doar lucruri conceptuale. În urmă cu trei săptămâni, universitatea noastră a primit pentru prima dată refugiați. Știți, este adevărat că am fost pregătit pentru a fi profesor; dar nu am fost, totodată, pregătit să servesc refugiați. Am învățat și asta, în urmă cu trei săptămâni, împreună cu colegii noștri din alte universități, cu oficiali români, și am pus facilitățile noastre la dispoziția autorităților pentru a încerca să-i ajutăm pe acești oameni. Am avut diferite tipuri de situații, cum ar fi un băiețel de șapte zile născut într-o stație de metrou din Ucraina. Ce să facem cu acest băiat, cu mama și cu tatăl său? Primul lucru pe care am considerat că trebuie să îl facem a fost să chemăm un medic, pentru a vedea dacă sunt bine - nu doar copilul, ci și mama și familia. Printre primii refugiați am avut studenți din India. Am aflat, cu această ocazie, că în Ucraina erau peste 20.000 de studenți indieni. OK, ce să facem cu ei? Să lucrăm cu Ambasada Ucrainei la București, cu Ministerul Român de Externe, să-i ajutăm să se întoarcă acasă.
În concluzie, poate cineva va spune: „Niște membri ai comunității academice s-au reunit, unii la București, alții pe internet, și luptă pentru Ucraina". Da. Pentru că, din această dezbatere academică, învățăm unii de la alții, iar după aceea ne vom întoarce la birourile noastre și poate că vom ști mai bine cum să luptăm, pentru Ucraina și, în final, cum să luptăm pentru noi.”
Integral pe youtube
