Fondator al „Inițiativei Levant pentru pace globală” și președinte al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, Emil Constantinescu organizează la București conferința „Prin diplomaţie culturală spre o pace durabilă”. Desfăşurată la Palatul Parlamentului în parteneriat cu Senatul României, Camera Deputaţilor, Școala Națională de Studii Politice și Administrative și Universitatea din Bucureşti, conferinţa a cuprins sesiuni de comunicări şi dezbateri în plen şi în paneluri: „Dificultăţile gestionării conflictelor naţionale, religioase şi interetnice în tranziţia spre democraţie”, „Levantul, leagănul religiilor, culturii, ştiinţei şi democraţiei”, „Protejarea şi conservarea patrimoniului natural şi cultural în regiunea Levantului”, „Diplomaţia culturală. Tradiţii şi perspective în spaţiul Levantului”, „Renaşterea Drumului Mătăsii: Levantul – punte între civilizaţia Asiei şi civilizaţia occidentală”
La invitaţia lui Emil Constantinescu au răspuns reprezentanţi de prim rang ai comunităţii ştiinţifice din România și din străinătate, diplomați, ambasadori acreditați la București, reprezentanți ai cultelor și reprezentanți ai Coaliției Interparlamentare pentru Etică Globală.
La finalul conferinței, participanții au adoptat “Declarația de la București: Pace durabilă prin cultură și educație”.
Călin Popescu Tăriceanu, Președinte al Senatului României
«Numai prin dezamorsarea tensiunilor create de diferențe și numai prin valorificarea lucidă a confluențelor ne putem angaja responsabil într-o acțiune comună eficientă pentru atingerea obiectivelor de securitate, economice și sociale. Trebuie să privim diversitatea culturală nu ca pe un element care ne distanțează, ci ca pe o deschidere spre oportunități unice de cooperare. De datoria noastră rămâne efortul de a înțelege ceea ce ne apropie de culturile Levantului, pentru a putea depăși stereotipurile, pentru a putea schimba mentalități și a gândi în termeni de cooperare pentru pace viitoarele relații cu această regiune, cu o impresionantă tradiție și istorie.»
Prof. dr. Emil Constantinescu, Președinte al ISACCL
«Trebuie să ne reamintim că în cărţile fundamentale ale celor trei mari religii monoteiste care s-au născut în spaţiul Levantului, Tora, Noul Testament şi Coranul, se vorbeşte despre pace şi înţelegere între oameni, nu despre război. Nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că noţiunea de religie presupune existenţa unei comuniuni reale dincolo de diferenţele care le separă. La fel, cultura presupune, înainte de toate, existenţa unui dialog din care fiecare are ceva de învăţat. Numitorul comun îl constituie fiinţa umană sub toate aspectele ei. Şi din această perspectivă musulmanul, creştinul sau iudeul pot conlucra pentru înţelegerea celei mai mari taine a acestei lumi: omul.»
Prof. dr. Heitor Gurgulino de Souza, Președinte al Academiei Mondiale de Artă și Știinta
«Academia Mondială de Artă și Știință a fost înființată ca urmare a eforturilor unor personalități distinse ale căror intenții s-au cristalizat în jurul cunoașterii și răspândirii ei la nivel global. Între aceștia, Albert Einstein a sintetizat idealul academiei: «creația minții noastre trebuie să fie o binecuvântare și nu un blestem pentru omenire». Academia însăși este ecoul acestor cuvinte, inițiatorii ei privind-o ca pe o universitate globală la cel mai înalt nivel științific și etic, care să redescopere înțelegerea umană în adevăratul ei sens. Institutul pentru Studii Avansate în Cultura și Civilizația Levantului se alătură acestui deziderat.»
Garry Jacobs, CEO și chairman al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă
«Trăim într-o lume cu o viteză, complexitate și incertitudine fără precedent. Întregul progres realizat în ultimii 200 de ani pare să nu mai facă față provocărilor secolului XXI. Uităm, de fapt, că pentru a funcționa, software-ul oricărei instituții este cultura. Cultura reprezintă cunoașterea esențială pe care umanitatea a dobândit-o de milenii. Timpurile s-au schimbat, stilul de viață, tehnologia, însă modul în care ființele umane relaționează între ele a rămas constant grație valorilor fundamentale universale, perpetue. Acest nou institut trebuie să se concentreze în jurul ideii de viitor, extrăgând din istoria trecutului cunoașterea esențială pentru viitor.»
Stjepan Mesić, Preşedintele Croaţiei 2000-2010, în cadrul Conferinței „Prin diplomaţie culturală spre o pace durabilă”, Palatul Parlamentului, București, 19–21 noiembrie 2017:
„Excelențe,
Stimate președinte Constantinescu,
Domnule președinte al Senatului,
Distinși participanți și invitați,
Doamnelor si domnilor,
Vă urez bun venit tuturor și mulțumesc organizatorilor pentru că m-au invitat la această conferință. A vorbi despre pacea globală de astăzi prin diplomația culturală către o pace durabilă este pe cât de provocator, pe atât de delicat.
Trăim într-o perioadă în care, se pare, că toate principiile relațiilor internaționale acceptate anterior sunt neglijate, într-o vreme în care forța predomină și în care puterile îi obligă pe ceilalți să se plece voinței lor, în timp ce patrimoniul cultural este abia menționat.
De ce spun asta? Doar pentru a avertiza de faptul îngrijorător că scena lumii de astăzi nu s-a schimbat într-o direcție pozitivă. Cu toate acestea, am avut indicii - foarte concrete – din partea noului președinte american și al Statelor Unite sub conducerea sa, care ar renunța la politica de impunere a regimurilor și că merită să coopereze cu Rusia.
Timpul va arăta cât de realizabilă poate fi această politică.
Trebuie să reamintesc tuturor de Conferința de Securitate și Cooperare Europeană, care a avut loc la Helsinki în 1975. Aceasta a reprezentat un punct de cotitură pentru Europa și pentru lume. O piatră de hotar. Aceasta a fost, așa cum speram și credeam cu adevărat, începutul drumului către un viitor mai bun și mai sigur.
Dacă ne uităm astăzi în jurul nostru, va trebui să observăm că trăim în atmosfera războiului rece: suntem împinși să uităm de patrimoniul nostru cultural comun; nu există suficientă reacție la încercările de revizionism în anumite părți ale societății; provocările pro-fasciste au devenit fenomene de zi cu zi; în unele locuri, este uitat că, odată cu independența Kosovo, arhitectura din această regiune a fost finalizată și că Bosnia și Herțegovina este unică și indivizibilă.
Avem unele instituții de presă, care funcționează ca și cum ar fi fost conduse de binecunoscutul ministru al propagandei lui Hitler - Goebbels.
Avem internetul și portalurile de internet unde există literalmente - nu voi ezita să spun aceasta - tone de gunoi, dar și o mulțime de analize obiective, care nu reușesc să pătrundă în ziarele importante sau în televiziunea națională, fie publică sau comercială.
Și avem și rețelele sociale care, sub sintagma "libertate de exprimare", alimentează prejudecățile, stereotipurile, ignoranța și, mai presus de toate, ura.
Acesta este un fenomen despre care se vorbește rar, dar căruia ar trebui să i se acorde mult mai multă atenție. Mai ales pentru că mulți lideri ai bisericii nu înțeleg procesele democratice. Ei nu înțeleg valorile societății de astăzi: dreptul fiecărei persoane la propria alegere, drepturile femeii, educația și învățământul în secolul XXI. Unele biserici merg până acolo încât visează să readucă societatea în Evul Mediu.
Într-un astfel de mediu politic și informatic, principiile cheie ale Declarației Europene a Conferinței Europene de la Helsinki din 1975 sunt uitate sau ignorate în mod deliberat.
Pacea europeană, cea mai mare realizare a procesului de integrare, pacea care dura de la victoria asupra fascismului din 1945, a fost întreruptă de războaiele sângeroase din Iugoslavia.
Dar, după aceste războaie, în Europa s-a reinstaurat pacea și nimic nu s-a schimbat în esență până astăzi.
Poate că a devenit mai periculos. Europa se transformă într-un imens câmp de joacă militar, atmosferă necunoscută tinerilor, dar care este foarte bine cunoscută de oamenii din generația mea - atmosfera războiului rece care se află pe punctul de a deveni un conflict deschis.
Este foarte clar pentru fiecare observator obiectiv că Europa Occidentală, sau părți ale sale, nu sunt amenințate de nici o agresiune din Est.
Da, există o situație periculoasă în Ucraina. Dar există și acordul de la Minsk care deschide calea pentru soluționarea sa. Este important doar ca acordul să fie respectat de ambele părți, și subliniez: ambele părți.
Dar există și un alt aspect care nu trebuie neglijat, aspect care devine din ce în ce mai grav ca un obstacol în stabilirea securității și stabilității din Europa.
Este un război de propagandă, adică războiul minciunilor și al adevărurilor pe jumătate spuse care se desfășoară în mass-media. Acest război nu a cruțat nici Europa sud-estică.
Cele două mari victime ale acestui război sunt: jurnalismul, pentru că ceea ce astăzi se numește jurnalism nu are nimic de-a face cu profesia onorabilă și respectată de altă dată. Cea de-a doua victimă sunt cetățenii care, pe de o parte, sunt lipsiți de informații cheie, iar pe de altă parte - fără a fi conștienți de aceasta - devin din ce în ce mai mult obiectul manipulării.
În concluzie, singura victimă adevărată a acestui război este securitatea și stabilitatea în Europa și, poate, pacea de mâine. Acest lucru trebuie spus în mod clar, deoarece este valabil și în regiunea noastră.
Confruntată cu consecințele politicii defectuoase și periculoase, Europa cade încet dar sigur în vârtejul populismului.
Nu sunt de acord cu cei care vorbesc exclusiv de Eurosceptici, deși trebuie să recunoaștem că proiectul european, așa cum s-a dezvoltat în ultimii ani, a dat multe motive pentru un scepticism sănătos.
Dar vorbesc despre scepticismul care servește ca o mască pentru forțele care se inspiră din paginile întunecate ale istoriei europene a secolului al XX-lea. Nu trebuie să păstrăm tăcerea în legătură cu aceasta!
Și acum trebuie să subliniez încă o dată că Europa are nevoie de un nou, sau mai precis de un sistem de securitate reînnoit prin diplomația culturală către o pace durabilă.
Iar aceasta înseamnă că trebuie să revenim la respectarea strictă a dreptului internațional, precum și la principiile uitate ale Actului adoptat în finalul Conferinței de la Helsinki.
Pe scurt, ceea ce vreau să spun este că securitatea în Europa nu va fi realizată prin comasarea de arme și trupe, demonstrarea forței, căutarea dușmanilor și mobilizarea opiniei publice împotriva unor astfel de dușmani fictivi.
Nu, pacea durabilă în Europa poate fi realizată numai prin egalitatea deplină a statelor suverane, prin abținerea de la folosire a forței, soluționarea conflictelor prin mijloace pașnice, neintervenția în treburile interne ale altor state, drepturile popoarelor la autodeterminare, cooperarea între state și îndeplinirea angajamentelor asumate de bună voie pe plan internațional.
Datorită principiilor complet perturbate sau uitate ale relațiilor internaționale, revenirea la Helsinki pare unora a fi un proces dureros, altora chiar imposibil - având în vedere situația actuală.
Cu toate acestea, fără cunoașterea unui patrimoniu cultural comun ca bază pentru pace și stabilitate în regiunea noastră nu există nicio altă alternativă.
Nu există nicio altă alternativă la identitatea europeană și la interesul european dacă luăm în considerare efectul noilor cunoștințe și al inovațiilor tehnologice.
Nu există nicio altă alternativă la cooperarea dintre Europa și Rusia, cu alte cuvinte includerea Rusiei în proiectul de unificare europeană, oricât de improbabil ar părea.
În cele din urmă, nu există nicio altă alternativă la multiculturalism și la multitudinea de religii, toleranță și acceptare a diversității ca resursă, mai degrabă decât ca motiv pentru a marginaliza pe oricine din orice.
In caz contrar:
Alternativa va fi revenirea la naționalismul zgomotos.
Alternativa va fi întoarcerea la un ghetou național îngrădit cu sârmă ghimpată.
Alternativa va fi abandonarea a tot pentru ce au murit milioane de oameni în lupta împotriva fasciștilor nazisti.
Alternativa la pace este războiul!
Avem dreptul să acceptăm o astfel de alternativă? Nu, nu avem!
De aceea, în condițiile date, mai tare și mai clar ca niciodată în ultimele decenii, mai mult decât oricând de la începutul politicii de destindere, spuneți și repetați cu putere: rezolvarea este numai și numai în cooperare, în încredere reciprocă și înţelegere.”
Stjepan Mesić, Preşedintele Croaţiei 2000-2010, în cadrul Conferinței „Prin diplomaţie culturală spre o pace durabilă”, Palatul Parlamentului, București, 19–21 noiembrie 2017 – discursul integral tradus în limba română și în limba engleză:
„Excelențe,
Stimate președinte Constantinescu,
Domnule președinte al Senatului,
Distinși participanți și invitați,
Doamnelor si domnilor,
Vă urez bun venit tuturor și mulțumesc organizatorilor pentru că m-au invitat la această conferință. A vorbi despre pacea globală de astăzi prin diplomația culturală către o pace durabilă este pe cât de provocator, pe atât de delicat.
Trăim într-o perioadă în care, se pare, că toate principiile relațiilor internaționale acceptate anterior sunt neglijate, într-o vreme în care forța predomină și în care puterile îi obligă pe ceilalți să se plece voinței lor, în timp ce patrimoniul cultural este abia menționat.
De ce spun asta? Doar pentru a avertiza de faptul îngrijorător că scena lumii de astăzi nu s-a schimbat într-o direcție pozitivă. Cu toate acestea, am avut indicii - foarte concrete – din partea noului președinte american și al Statelor Unite sub conducerea sa, care ar renunța la politica de impunere a regimurilor și că merită să coopereze cu Rusia.
Timpul va arăta cât de realizabilă poate fi această politică.
Trebuie să reamintesc tuturor de Conferința de Securitate și Cooperare Europeană, care a avut loc la Helsinki în 1975. Aceasta a reprezentat un punct de cotitură pentru Europa și pentru lume. O piatră de hotar. Aceasta a fost, așa cum speram și credeam cu adevărat, începutul drumului către un viitor mai bun și mai sigur.
Dacă ne uităm astăzi în jurul nostru, va trebui să observăm că trăim în atmosfera războiului rece: suntem împinși să uităm de patrimoniul nostru cultural comun; nu există suficientă reacție la încercările de revizionism în anumite părți ale societății; provocările pro-fasciste au devenit fenomene de zi cu zi; în unele locuri, este uitat că, odată cu independența Kosovo, arhitectura din această regiune a fost finalizată și că Bosnia și Herțegovina este unică și indivizibilă.
Avem unele instituții de presă, care funcționează ca și cum ar fi fost conduse de binecunoscutul ministru al propagandei lui Hitler - Goebbels.
Avem internetul și portalurile de internet unde există literalmente - nu voi ezita să spun aceasta - tone de gunoi, dar și o mulțime de analize obiective, care nu reușesc să pătrundă în ziarele importante sau în televiziunea națională, fie publică sau comercială.
Și avem și rețelele sociale care, sub sintagma "libertate de exprimare", alimentează prejudecățile, stereotipurile, ignoranța și, mai presus de toate, ura.
Acesta este un fenomen despre care se vorbește rar, dar căruia ar trebui să i se acorde mult mai multă atenție. Mai ales pentru că mulți lideri ai bisericii nu înțeleg procesele democratice. Ei nu înțeleg valorile societății de astăzi: dreptul fiecărei persoane la propria alegere, drepturile femeii, educația și învățământul în secolul XXI. Unele biserici merg până acolo încât visează să readucă societatea în Evul Mediu.
Într-un astfel de mediu politic și informatic, principiile cheie ale Declarației Europene a Conferinței Europene de la Helsinki din 1975 sunt uitate sau ignorate în mod deliberat.
Pacea europeană, cea mai mare realizare a procesului de integrare, pacea care dura de la victoria asupra fascismului din 1945, a fost întreruptă de războaiele sângeroase din Iugoslavia.
Dar, după aceste războaie, în Europa s-a reinstaurat pacea și nimic nu s-a schimbat în esență până astăzi.
Poate că a devenit mai periculos. Europa se transformă într-un imens câmp de joacă militar, atmosferă necunoscută tinerilor, dar care este foarte bine cunoscută de oamenii din generația mea - atmosfera războiului rece care se află pe punctul de a deveni un conflict deschis.
Este foarte clar pentru fiecare observator obiectiv că Europa Occidentală, sau părți ale sale, nu sunt amenințate de nici o agresiune din Est.
Da, există o situație periculoasă în Ucraina. Dar există și acordul de la Minsk care deschide calea pentru soluționarea sa. Este important doar ca acordul să fie respectat de ambele părți, și subliniez: ambele părți.
Dar există și un alt aspect care nu trebuie neglijat, aspect care devine din ce în ce mai grav ca un obstacol în stabilirea securității și stabilității din Europa.
Este un război de propagandă, adică războiul minciunilor și al adevărurilor pe jumătate spuse care se desfășoară în mass-media. Acest război nu a cruțat nici Europa sud-estică.
Cele două mari victime ale acestui război sunt: jurnalismul, pentru că ceea ce astăzi se numește jurnalism nu are nimic de-a face cu profesia onorabilă și respectată de altă dată. Cea de-a doua victimă sunt cetățenii care, pe de o parte, sunt lipsiți de informații cheie, iar pe de altă parte - fără a fi conștienți de aceasta - devin din ce în ce mai mult obiectul manipulării.
În concluzie, singura victimă adevărată a acestui război este securitatea și stabilitatea în Europa și, poate, pacea de mâine. Acest lucru trebuie spus în mod clar, deoarece este valabil și în regiunea noastră.
Confruntată cu consecințele politicii defectuoase și periculoase, Europa cade încet dar sigur în vârtejul populismului.
Nu sunt de acord cu cei care vorbesc exclusiv de Eurosceptici, deși trebuie să recunoaștem că proiectul european, așa cum s-a dezvoltat în ultimii ani, a dat multe motive pentru un scepticism sănătos.
Dar vorbesc despre scepticismul care servește ca o mască pentru forțele care se inspiră din paginile întunecate ale istoriei europene a secolului al XX-lea. Nu trebuie să păstrăm tăcerea în legătură cu aceasta!
Și acum trebuie să subliniez încă o dată că Europa are nevoie de un nou, sau mai precis de un sistem de securitate reînnoit prin diplomația culturală către o pace durabilă.
Iar aceasta înseamnă că trebuie să revenim la respectarea strictă a dreptului internațional, precum și la principiile uitate ale Actului adoptat în finalul Conferinței de la Helsinki.
Pe scurt, ceea ce vreau să spun este că securitatea în Europa nu va fi realizată prin comasarea de arme și trupe, demonstrarea forței, căutarea dușmanilor și mobilizarea opiniei publice împotriva unor astfel de dușmani fictivi.
Nu, pacea durabilă în Europa poate fi realizată numai prin egalitatea deplină a statelor suverane, prin abținerea de la folosire a forței, soluționarea conflictelor prin mijloace pașnice, neintervenția în treburile interne ale altor state, drepturile popoarelor la autodeterminare, cooperarea între state și îndeplinirea angajamentelor asumate de bună voie pe plan internațional.
Datorită principiilor complet perturbate sau uitate ale relațiilor internaționale, revenirea la Helsinki pare unora a fi un proces dureros, altora chiar imposibil - având în vedere situația actuală.
Cu toate acestea, fără cunoașterea unui patrimoniu cultural comun ca bază pentru pace și stabilitate în regiunea noastră nu există nicio altă alternativă.
Nu există nicio altă alternativă la identitatea europeană și la interesul european dacă luăm în considerare efectul noilor cunoștințe și al inovațiilor tehnologice.
Nu există nicio altă alternativă la cooperarea dintre Europa și Rusia, cu alte cuvinte includerea Rusiei în proiectul de unificare europeană, oricât de improbabil ar părea.
În cele din urmă, nu există nicio altă alternativă la multiculturalism și la multitudinea de religii, toleranță și acceptare a diversității ca resursă, mai degrabă decât ca motiv pentru a marginaliza pe oricine din orice.
In caz contrar:
Alternativa va fi revenirea la naționalismul zgomotos.
Alternativa va fi întoarcerea la un ghetou național îngrădit cu sârmă ghimpată.
Alternativa va fi abandonarea a tot pentru ce au murit milioane de oameni în lupta împotriva fasciștilor nazisti.
Alternativa la pace este războiul!
Avem dreptul să acceptăm o astfel de alternativă? Nu, nu avem!
De aceea, în condițiile date, mai tare și mai clar ca niciodată în ultimele decenii, mai mult decât oricând de la începutul politicii de destindere, spuneți și repetați cu putere: rezolvarea este numai și numai în cooperare, în încredere reciprocă și înţelegere.”
