Colegul nostru, Liviu Iancu, a publicat în revista armeană „Lraber Asarakakan Gitutiunneri / Herald of Social Sciences” articolul „New Data on Gevork Tiratsy'an's Activity before his Repatriation to Armenia from Romania in June 1948” în care prezintă date noi despre primele acțiuni academice și organizatorice ale celui mai reputat specialist armean în arheologie clasică, Gevork Tirațian (1926-1993), membru al diasporei armene din România, până la repatrierea sa în Armenia, la vârsta de 21 de ani. Student al renumitului Boris Piotrovski, cercetător la Institutul de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe din Armenia, unde a și deținut funcția de director între 1988 și 1933, de numele lui Tirațian se leagă descoperiri importante în situri arheologice de referință precum Armavir și Karmir Blur, precum și publicarea a circa 150 de lucrări științifice concentrate în principal asupra civilizației armene de la distrugerea palatelor din Urartu, până la creștinarea din 301 e.n., între care se remarcă monumentalul său volum „Cultura Armeniei Antice (secolele VI î.e.n.-III e.n.)" (1988).
În articolul său, pe baza unor noi informații identificate în ziarul „Haiasdanian Geagad", publicat între 1946 și 1950 de organizația pro-comunistă Frontul Armeniei din România, și la Arhivele Naționale, Liviu Iancu arată că prima comunicare științifică susținută de Gevork Tirațian a avut loc pe 9 mai 1947, în cadrul Cercului de Studii al organizației de tineret. Tirațian, pe atunci student al Facultății de Istorie din București, a susținut o prezentare despre originea poporului armean.
De asemenea, începând cu aprilie 1947, Tirațian a fost membru al comitetului care a pregătit al doilea mare val de repatriere a armenilor din România, care a avut loc în iunie 1948. Gevork Tirațian a fost el însuși unul dintre cei circa 1000 de armeni repatriați cu această ocazie, conduși de tatăl său, Artașes Tirațian, la rândul său un important intelectual, director al Școlii Armene din București și membru marcant al Frontului Armeniei.
Cercetarea pentru acest articol a fost realizată în cadrul programului cu finanțare europeană Horizon 2020 – Marie Curie Staff Exchange, grantul nr. 734645 „Knowledge Exchange and Academic Cultures in the Humanities. Europe and the Black Sea Region", Liviu Iancu beneficiind de sprijinul lui Arsen Bobokhyan și Nvard Tirats'yan, fiica lui Gevork Tirațian, cercetători la Institutul de Arheologie și Etnografie din Erevan, și al lui Ani Shahnazaryan, de la Institutul de Manuscrise Vechi Mesrop Mashtots (Matenadaran).
Articolul este disponibil pe contul Academia.edu al autorului http://shorturl.at/sACX1, iar numărul integral al revistei „Lraber Asarakakan Gitutiunneri / Herald of Social Sciences” poate fi consultat pe site-ul acesteia (click aici »»»).
