Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL) și Societatea de Studii Clasice au inițiat și organizat un eveniment de excepție, o pledoarie pentru limbile clasice (latină și greacă), pentru valorile civilizației europene, care cuprinde atât Răsăritul de tradiție bizantină, cât și Occidentul de tradiție latină: conferința „Amintiri despre Petru Creția”, susținută de prof. emerit Gabriela Creția (Universitatea din București), cu participarea specială a prof. emerit Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al ISACCL, urmată de lansarea volumului „Bizanțul, o civilizație fără sfârșit”, coordonator Ana-Maria Răducan, Cluj-Napoca, ed. Mega, 2024.
Conferința „Amintiri despre Petru Creția” aduce în prim plan figura publică și privată a marelui elenist Petru Creția, cărturar eminent și intelectual implicat în viața Cetății.
Evenimentul se înscrie în seria „Întâlnirile Societății de Studii Clasice”.
Petru Creția (1927-1997) a fost un eminent clasicist, coordonator (alături de Constantin Noica) al traducerii operei filosofice a lui Platon și reputat eminescolog, traducător din greacă veche, latină, franceză, engleză și italiană, precum și un erudit eseist și poet.
În perioada 1952-1971 a fost asistent, apoi lector al Facultății de Limbi Clasice a Universității din București, apoi cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei Române (1971-1975). Din 1975 a îngrijit ediţia critică a operei lui Mihai Eminescu, începută de Perpessicius în cadrul Muzeului Literaturii Române, apoi după 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum.
A fost autor al unor volume de versuri, eseuri filosofice şi morale și analize literare, precum Norii (Cartea Românească, 1979); Epos şi logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasărea Phoenix (Cartea Românească, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile şi umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); În adâncile fântâni ale mării (Albatros, 1997). Aceste scrieri originale, de o profunzime contemplativă, ne dezvăluie „un moralist cu o atitudine fraternă faţă de oameni, exeget sobru al bucuriei, şi un poet aureolat de o melancolie luminoasă” (Alex. Ștefănescu).
Așa cum însuși mărturisește, „Abordarea atâtor domenii şi în atâtea limbi vechi şi noi poate crea impresia de superficialitate sau de diletantism. Dimpotrivă, tot ce-am făcut am făcut cu dotarea şi cu orizontul unui specialist de oarecare clasă. Pe de altă parte, de fiecare dată am încercat să nu mă mulţumesc cu câteva gânduri răzleţe, ci să operez exhaustiv. Nu spun asta ca să-mi arog un merit (orice om care lucrează în aria marii culturi ştie că aceasta este datoria lui de bază), ci ca să mă apăr de un blam pe care ştiu că nu-l merit. În sfârşit, deşi am fost bine primit în câteva centre universitare ale lumii, am simţit neîncetat nevoia de a-mi săvârşi lucrarea în limitele şi în folosul culturii a cărei limbă mi-a slujit ca expresie de-a lungul întregii vieţi şi a-l cărei orizont nu-l poţi depăşi dacă nu este constitutiv pentru «forma» ta interioară.” (Petru Creția).
Petru Creția a fost și un intelectual implicat în viața Cetății, fiind unul dintre participanții la mitingul-maraton din Piața Universității (aprilie -iunie 1990) și printre ultimii vorbitori din Balconul Facultății de Geologie, înaintea mineriadei din 13-15 iunie 1990, ulterior bătut crunt de mineri. Viziunea sa morală despre meritocrație, dreptate și adevăr poate fi surprinsă și în discursul său public:
Vă instig la dobândirea unui cadru constituțional, care să descătușeze forțele vii ale țării, pe oamenii buni, pe oamenii cinstiți, pe oamenii drepți și curați, talentați și pricepuți, pe cei care pot face o țara nouă mai dreaptă și mai curată. Este vorba de oamenii pe care nimeni nu-i poate nici minți, nici înfrica, nici cumpăra. Sunt aceia pe care-i reprezentați aici, cu atâta stăruință, cu atâta dârzenie și cu atâta lumină. Acești oameni dau în clipa aceasta și dincolo de orizontul ei sensul și noblețea acestei adunări. Trăiască Libertatea!
Prof. emerit Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Mai sunt câteva zile până la 13-15 iunie, o comemorare cu conotații cumplite și urmări cumplite, care vor continua, probabil, mult timp de acum înainte: represiunea Pieței Universității, văzută în multe țări ale lumii ca un model de construcție a democrației într-o dictatură și post-dictatură.
După ce am deschis Balconul Facultății de Geologie, Petru Creția, un simbol al intelectualilor, a venit să le vorbească manifestanților, la invitația mea. A avut un impact cu totul deosebit în fața unei mulțimi imense, care îi striga Te iubim! luminând întunericul cu ziare transformate în torțe și scandând sloganuri pe care unii poate le-au uitat, dar în inima noastră au rămas permanent. Este greu să vă imaginați astăzi, în această decădere a discursului politic, a celui cultural și a celui universitar, nivelul excepțional al discursurilor din Balconul Universității.
Ceea ce vă spun eu acum este sub imperiul emoției, dar și al datoriei de a spune adevărul într-o societate care nu numai la noi, în România, a devenit o societate a minciunii.
*****
Lider civic și președintele României în perioada 1996-2000, Emil Constantinescu (n.1939) este profesor emerit la Facultatea de Geologie și preşedinte de onoare al Senatului Universităţii din Bucureşti, membru al board-ului Academiei Mondiale de Artă și Știință şi al board-ului directorilor World University Consortium, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.
A fost rector al Universităţii din Bucureşti și preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor (1992 – 1996), a fondat Forumul Academic Român (2008) și a condus Academia de Diplomaţie Culturală din Berlin (2011 – 2017).
A susținut conferințe în domeniile științelor naturii şi ştiinţelor umaniste la universităţile Oxford, Cambridge, Berkeley, Stanford, Harvard, Georgetown, Bloomington și New York (SUA), Tübingen, Ausburg, Munchen și Karlsruhe (Germania), Sorbona (Franța), Turku (Finlanda), Carolină (Cehia), Patras (Grecia), Beijing (China), Rio de Janeiro (Brazilia), Catolică (Argentina), Sydney și Monash (Australia), Cairo și Alexandria (Egipt), Zagreb și Maribor (Croaţia), Varşovia şi Cracovia (Polonia), Amsterdam şi Maastricht (Olanda), Institutul Nobel (Norvegia).
Prof. emerit Gabriela Creția, Universitatea din București
Petru Creția avea, printre altele, această credință nestrămutată, că dacă omul este respectabil, și comunitatea căreia îi aparține are să fie respectabilă. Permiteți-mi să îl evoc puțin pe acest om. Întotdeauna cu mare emoție vorbesc despre Petru Creția. E de înțeles, cred, ușor. Mi-a fost asistent, mi-a fost pe urmă coleg de catedră, mi-a fost soț, timp de 20 de ani, mi-a rămas prieten frățesc într-o gemelitate sufletească minunată până a dispărut dintre noi.
Mi-a fost axa vieții, învățătorul absolut, cel care m-a transformat. Mai spun o dată, vorbesc mereu cu mare emoție despre Petru, pentru că el a rămas mereu prezent în mine, ca un jalon, ca un îndreptar, ca un sfetnic la care, câteodată mai recurg, în imaginație, când am un moment de cumpănă. Mă gândesc cum ar fi reacționat Petru, ce m-ar fi sfătuit să fac.
*****
Profesor emerit la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, la Catedra de Filologie Clasică, unde a călăuzit zeci de generații de clasiciști, Gabriela Creția (n. 1933) predă în prezent cursul de Limba latină vulgară. În 1980 a primit titlul de doctor în filologie cu teza Dignus et ses dérivés. Contribution à l’étude diachronique du lexique latin. Membră a Uniunii Scriitorilor din România și autoarea unor lucrări importante de limbă latină, precum și a unor traduceri din limba franceză, din autori precum Jean Bayet, Georges Dumézil, Pierre Grimal, a fost vreme de mai mulți ani reprezentanta României la organizația internațională de studii clasice Euroclassica.
Este autor de manuale de latină și laureata premiului Salonului Național de Carte și Publicații Culturale pentru traducerea în limba română a lucrării „Mit și epopee” de G. Dumézil. A susținut conferințe în domeniul studiilor clasice la Madrid, Oslo, Roma, Lyon.
„Bizanțul, o civilizație fără sfârșit”
Încă de la înființare, din dorința de a lua parte la continuitatea de cunoaștere și inspirație care a constituit leagănul civilizației europene, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului a inițiat Școala anuală de studii bizantine și postbizantine, coordonată de dr. Ana-Maria Răducan, iar prin traducerea în limba română a contribuțiilor marcante ale primelor trei ediții, sub titlul „Bizanțul, o civilizație fără sfârșit”, pune la dispoziție și publicului larg, iubitor de frumos și dornic de a cunoaște tradiția milenară bizantină, o serie de articole științifice care creionează câmpul studiilor bizantine, iar la final, interviuri cu unii dintre cei mai renumiți bizantiniști despre situația studiilor clasice și bizantine, precum și rolul lor în societatea de astăzi.
Conferința „Valori europene. Amintiri despre Petru Creția” a fost un eveniment profund instructiv pentru tânăra generație, reprezentată de studenții de la Facultatea de Limbi Clasice din București, precum și de elevii și studenții din cluburile Levant. Aceștia au avut ocazia să cunoască direct modele de excelență academică, precum Gabriela și Petru Creția, puțin vizibile în spațiul public, dar care au avut o contribuție importantă în cultura și în democrația românească, prin implicarea lor civică.
În egală măsură, conferința a fost un prilej călduros pentru generațiile mai vechi de profesori și cercetători de la Universitatea din București, precum și din lumea literară, de a depăna amintiri despre un profesor iubit și apreciat, care a dăruit culturii române traducerea lui Platon și integrala eminesciană. Au intervenit online cu comentarii despre bunul lor prieten, Petru Creția, și profesorii Francisca Baltăceanu (Universitatea din București) și Alexandru Cizek (Universitatea din Munster). Emilian Gică (Universitatea din București) a dat citire unui mesaj al profesoarei Simona Nicolae, discipola lui Petru Creția, iar Ștefan Lungu (Universitatea din București) a prezentat experiența sa de cititor și clasicist pasionat de operele profesorului.
Nu în ultimul rând, a fost o oportunitate de coeziune în jurul unor valori comune: iubire de carte, devotament față de cultură, contribuție și implicare civică, respect față de înaintași și față de moștenirea pe care ne-au transmis-o, transmiterea cunoașterii.
