Colocviul internațional organizat de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului evidențiază rolul istoric și contemporan al limbii franceze ca instrument de diplomație și diseminare științifică în Balcani și estul Mediteranei. Timp de secole, franceza a servit drept legătură culturală și academică între națiunile acestei regiuni, încurajând cooperarea intelectuală și schimburile diplomatice. Dezbaterile, care vor reunii specialiști din România și din străinătate, vor explora modul în care, în ciuda ascensiunii limbilor naționale și a limbii engleze, elementul francez continuă să își mențină prezența în acest areal geografic.
PROGRAM
11 NOIEMBRIE 2024
09.30 - 10.00: BUN VENIT PARTICIPANȚILOR
10.00: DESCHIDEREA CONFERINȚEI
EMIL CONSTANTINESCU – Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Moderator: DANIEL IOSIF
11.30-11.55: SHEREEN KAKISH - Universitatea din Iordania, Amman
Franceza în Iordania și rolul departamentelor franceze în universitățile iordaniene
11.55-12.20: NICOLAS PITSOS - CREE/INALCO – Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, Paris
Franceza ca legătură în timpul Antantei balcanice
12.20-12.45: ADRIAN BĂRBIERU - Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Diplomația culturală franceză și războaiele balcanice. Studiu de caz: Jean Pélissier
PAUZĂ: 12.45-14.00
Moderator: ADRIAN BĂRBIERU
14.00-14.25: IOANA MANEA – Universitatea „Ovidius" din Constanța, ALEXANDRU ALDEA - Universitatea Tehnică de Construcții din București
Franceza în slujba „diplomației minții" în discursurile susținute de și în onoarea contelui de Saint-Aulaire
14.25-14.50: IRINA GRIGOROVA - Institutul de Istorie al Academiei de Științe din Bulgaria, Sofia
Limitele cooperării industriale franco-bulgare – cazul IT
14:50-15:15: DANIEL IOSIF - Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Școala franceză de cartografie și Levantul. Cazul lui Nicolas Sanson
15.15-15.45: DISCUȚII
Este profesor titular la l'Université de Jordanie din Amman. Și-a finalizat studiile postuniversitare la Universitatea Laval – Quebec, în Canada. Din anul 2010, predă limba și literatura franceză la catedra de franceză a Facultății de Limbi Străine a Universității din Iordania. Este specialistă în literatura franceză a secolului XXI și autoare a mai multor articole publicate în reviste literare și lingvistice, dar cercetările sale se concentrează și pe analiza textelor literare din diferite epoci, teoria lecturii și a ficțiunii, naratologie, personaje-narator din romanele contemporane, didactica literaturii, predarea și învățarea limbilor străine.
***
Shereen Kakish est Professeur Titulaire à l'Université de Jordanie à Amman. Elle a terminé ses études de 3ème cycle à l'Université Laval – Québec au Canada. Elle enseigne le français et la littérature française au département de français à la faculté des langues étrangères à l'Université de Jordanie depuis 2010. Elle est spécialiste de littérature française de vingt et unième siècle. Auteur de plusieurs articles parus dans des revues littéraires et linguistiques. Ses champs de recherches portent sur l'analyse des textes littéraires de différentes époques, les théories de lecture et de la fiction, la narratologie, les personnages-narrateurs dans les romans contemporains, la didatique de la littérature, l'enseignement et l'apprentissage de langues étrangères.
Este doctor în istorie la INALCO, în domeniul studiilor grecești de istorie modernă și contemporană. Predă istoria Europei de Sud-Est la Institutul Catolic de Studii Superioare și este responsabil de cursurile de istorie la Universitatea Catolică din Paris.
Cercetător asociat la Centrul de Cercetare Europa-Eurasia (CRE) de la INALCO și la Centrul pentru Istoria Culturală a Societăților Contemporane de la Universitatea Paris-Saclay, domeniile sale de interes se axează pe istoria socio-culturală a editării alofone și istoria publică privind „Chestiunea Orientală”.
Drintre publicațiile sale recente amintim: The allophone press in the Balkans (coeditat cu Joëlle Dalègre), Paris, Presses de l'INALCO, 2020; From the Balkans to the Cordillera: the uprisings of the 1820s, Paris, Classiques Garnier, 2023 (coeditat cu Mădălina Vârtejanu-Joubert și Florica Bohîlțea-Mihuț); Héritages du traité de Lausanne en Grèce et en Turquie, Paris, Presses de l'INALCO, 2024, (coeditat cu Joëlle Dalègre).
***
Nicolas Pitsos est docteur en histoire à l'INALCO, qualifié en tant que maître des conférences en études grecques et en histoire moderne et contemporaine.
Il enseigne l'histoire de l'Europe du Sud-est à l'Institut Catholique d’Études Supérieures et il est chargé des cours d'histoire à l'Université Catholique de Paris.
Chercheur associé au Centre de Recherche Europes-Eurasie de l'INALCO et au Centre d'histoire culturelle des sociétés contemporaines à l'Université Paris-Saclay, ses recherches portent sur l'histoire socioculturelle de l'édition allophone et l'histoire publique de la question d'Orient.
Parmi ses publications récentes : La presse allophone dans les Balkans (codirigé avec Joëlle Dalègre), Paris, Presses de l'INALCO, 2020; Des Balkans à la Cordillera: les soulèvements des années 1820, Paris, Classiques Garnier, 2023 (codirigé avec Madalina Vârtejanu-Joubert et Florica Bohîlțea-Mihuț), Héritages du traité de Lausanne en Grèce et en Turquie, Paris, Presses de l'INALCO, 2024 (codirigé avec Joëlle Dalègre).
Absolvent al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, Adrian Bărbieru este doctor al aceleiași universități din 2018. Pe parcursul pregătirii sale academice, a beneficiat de burse în străinătate la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena și la Universitatea Georg-August din Göttingen, Germania. Adrian Bărbieru este expert în cadrul Departamentului Diplomație culturală la Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.
***
Ancien étudiant de la Faculté des Langues et Littératures étrangères de Bucarest, Adrian Bărbieru est docteur de l'Université de Bucarest depuis 2018. Tout au long de sa formation académique, il a bénéficié de bourses à l'étranger à l'Université Nationale et Capodistrienne d'Athènes et à l'Université Georg -Université August de Göttingen, Allemagne. Adrian Bărbieru est expert de l'Institut d'études avancées pour la culture et la civilisation du Levant dans le Département de diplomatie culturelle.
Fost rezident străin al École Normale Supérieure de la rue d’Ulm, Ioana Manea este conferențiar universitar pentru literatură franceză la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Domeniile sale de interes se situează la interferența dintre literatură și istoria culturii și se concentrează, de asemenea, pe relațiile dintre cultura franceză și literatura română.
***
Ancienne pensionnaire étrangère de l’École Normale Supérieure de la rue d’Ulm, Ioana Manea est maître de conférences en littérature française à l’Université „Ovidius” de Constanța. Ses recherches se situent à la croisée de la littérature et de l’histoire culturelle et portent, entre autres, sur les rapports entre la culture française et la littérature roumaine.
Fost bursier al guvernului francez la École Centrale de Paris, Alexandru Aldea este profesor de siguranța structurilor și inginerie seismică la Universitatea Tehnică de Construcții București (UTCB). Este membru al Comisiei Regionale de Experți Economici și Științifici din Europa Centrală și de Est a Agenției Universitare a Francofoniei.
***
Ancien boursier du gouvernement français à l’École Centrale de Paris, Alexandru Aldea est professeur de fiabilités des structures et génie parasismique à l’Université Technique de Constructions de Bucarest (UTCB). Il est membre de la Commission Régionale d’Experts Économiques et Scientifiques en Europe Centrale et Orientale de l’Agence Universitaire de la Francophonie.
A studiat la Universitatea din Sofia, specializându-se în relațiile internaționale din secolul al XX-lea, obținând doctoratul la Institutul de Studii Istorice din cadrul Academiei Bulgare de Științe. Domeniile sale de interes vizează politica Bulgariei în Balcani, Mediterana și Europa de Vest în timpul Războiului Rece. Ea a făcut cercetări aprofundate privind diplomația culturală și relațiile economice franco-bulgare sub președinția lui de Gaulle.
***
Irina Grigorova a fait ses études à l’Université de Sofia, en spécialisant dans la matière de l’histoire du monde et des relations internationales pendant le XX-ème siècle. Puis elle a fait des recherches sur les rapports franco-bulgares sous la présidence de Gaulle qui est sa thèse de doctorat, soutenue à l’Institut des études historiques près de l’Académie des sciences de la Bulgarie. Dès lors elle s’occupait de la politique de la Bulgarie dans les Balkans, la Méditerranée et l’Europe de l’Ouest au cours de la Guerre froide, les approches de la diplomatie culturelle et économique.
Este geograf, cercetător al Institutului Levant și cercetător afiliat la Centrul de Degradare a Terenurilor și Dinamica Geomorfologică, Universitatea din București. Doctor al Universității Paris Nanterre și fost laureat Egide-Effel (Franța/Paris). Editor Șef al revistei științifice francofone Cinq Continents. A publicat zeci de articole științifice în limba franceză, în domeniile geografie, geomorfologie, cartografie.
***
Daniel Iosif est géographe, chercheur à l'Institut d'Études Avancées sur la Culture et la Civilisation du Levant et chercheur affilié au Centre de Dégradation des Terres et de Dynamique Géomorphologique de l'Université de Bucarest. Docteur de l'Université Paris Nanterre et ancien lauréat Egide-Effel (France/Paris). Rédacteur en Chef de la revue scientifique francophone Cinq Continents. Il a publié des dizaines d'articles scientifiques en langue française, dans les domaines de la géographie, de la géomorphologie, de la cartographie.
DESCHIDEREA CONFERINȚEI
Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Am plăcerea de a vă adresa căldurosul meu salut cu ocazia deschiderii conferinței științifice „Franceza, limba diplomației și a științei în Balcani și estul Mediteranei”, care ne reunește în jurul unui subiect în același timp istoric, cultural, și strategic.
Acest eveniment este consacrat unei teme de o importanță vitală pentru regiunea noastră și pentru relațiile internaționale. Limba franceză, ca vector al diplomației și științei, a marcat profund istoria acestei părți a lumii, iar astăzi avem ocazia să explorăm împreună această istorie bogată și să analizăm împreună perspectivele viitorului.
Începând cu secolul al XVII-lea, franceza a devenit treptat limba schimburilor diplomatice și științifice. Tratatele internaționale au fost scrise în franceză, diplomații au comunicat în limba lui Molière, iar mari oameni de știință din întreaga lume s-au exprimat în franceză în scrierile lor. Această tradiție nu a dispărut în timp. Dimpotrivă, a consolidat locul francezei ca limbă de referință în multe domenii.
Permiteți-mi să vă reamintesc că această conferință face parte dintr-o reflecție mai amplă asupra rolului pe care limba franceză continuă să îl joace în contextul actual. Limba franceză nu este doar o limbă printre altele. Ea este purtătoare de valori, principii și exprimă o anumită viziune asupra lumii. Cu ajutorul limbii franceze, idealurile de libertate, egalitate și fraternitate au străbătut secolele și continuă să ocupe un loc de seamă în gândirea contemporană. Astăzi, într-o eră marcată de frământări geopolitice, conflicte culturale și provocări științifice, limba franceză rămâne un instrument puternic de dialog și cooperare.
Ca limbă a diplomației, franceza a servit ca instrument pentru negocierea păcii, stabilirea relațiilor între state și garantarea stabilității regionale. Utilizarea sa în instituții internaționale majore, cum ar fi ONU sau Uniunea Europeană, demonstrează și mai mult relevanța sa strategică. În Balcani și estul Mediteranei, franceza a contribuit la construirea de punți între națiuni, la consolidarea parteneriatelor și la facilitarea înțelegerii între culturi uneori foarte diferite.
Franceza s-a impus și ca limbă a științei în această regiune. Mulți cercetători, medici și savanți din această parte a lumii au folosit limba franceză pentru a-și disemina lucrările și ideile. De la mari descoperiri științifice la teorii filozofice, franceza a făcut posibilă propagarea progreselor și încurajarea colaborărilor intelectuale între cercetători din Balcani și Europa de Vest. În domeniile medicinei, biologiei, astronomiei și încă multe altele, franceza a servit drept punte între oameni de știință, facilitând circulația marilor idei. Această conferință este o oportunitate de a reflecta împreună asupra acestor dinamici.
De la înființarea sa, în anul 2017, Institutul de Studii Avansate pentru Cultură și Civilizație al Levantului a fost animat de o convingere puternică: o bună cunoaștere a trecutului ne permite să înțelegem prezentul și să anticipăm viitorul. Această misiune animă toate activitățile noastre, fie de cercetare, educație sau de popularizare a științei. Credem cu tărie că istoria este un instrument vital care contribuie la construirea de punți între culturi. În acest spirit ne angajăm să promovăm activitatea de cercetare științifică în Levant, o regiune aflată la răscrucea de civilizații, unde influențele culturale, științifice și diplomatice s-au intersectat de secole.
Conferința de astăzi se încadrează perfect în această misiune. Nu este vorba doar de a revizui importanța francezei ca limbă a diplomației și a științei în Balcani și estul Mediteranei, ci și de a înțelege modul în care elementul francez a contribuit la construirea unor relații internaționale durabile și la diseminarea cunoștințelor științifice în acest areal geografic. Privirea noastră asupra trecutului ne va ajuta, sper, să înțelegem mai bine provocările actuale și să ne imaginăm modalități de colaborare între națiuni.
Din punct de vedere istoric, Balcanii și estul Mediterandei au fost regiuni marcate de un mozaic al culturilor, limbilor și religiilor. De-a lungul secolelor, această regiune a cunoscut numeroase tensiuni, dar și schimburi intelectuale și culturale incredibile. În acest context, Franța și cultura sa multiseculară au servit drept punte între diverse comunități și națiuni. A făcut posibilă depășirea diferențelor lingvistice și culturale pentru a promova dialogul, înțelegerea și cooperarea. Ca limbă a diplomației, franceza a fost în centrul a numeroase negocieri internaționale, facilitând soluționarea conflictelor și stabilirea unor relații durabile între state.
Sper că discuțiile care vor avea loc în cadrul acestei conferințe vor dezbate aceste chestiuni și vor lua în considerare soluții concrete pentru a consolida prezența limbii franceze în societățile noastre și în activitatea noastră academică. Avem multe de învățat unii de la alții și sunt sigur că schimburile care vor avea loc aici vor fi fructuoase și îmbogățitoare.
În final, aș dori să mulțumesc tuturor participanților, precum și organizatorilor acestui eveniment, pentru angajamentul și contribuția lor la această reflecție comună. Prezența dumneavoastră este o mărturie a interesului pe care îl aveți în promovarea cercetării academice și vă sunt profund recunoscător.
Sunt convins că această conferință va fi o oportunitate pentru schimburi academice constructive și descoperiri intelectuale. Fie ca această conferință să fie un spațiu în care franceza continuă să strălucească, ca limbă a diplomației, a științei și a culturii și să contribuie la întărirea legăturilor care unesc oamenii din această regiune.
***
La langue française, en tant que vecteur de diplomatie et de science, a marqué profondément l’histoire de cette partie du monde, et aujourd’hui, nous avons l’occasion d’explorer ensemble cette riche histoire et d’envisager les perspectives de l’avenir
J’ai le plaisir de vous accueillir aujourd’hui à l’ouverture du colloque scientifique intitulé «Le français, la langue de la diplomatie et de la science dans les Balkans et à l’Est de la Méditerranée», qui nous rassemble autour d’un sujet à la fois historique, culturel, et stratégique.
Cet événement marque une occasion importante pour nous tous, car il est consacré à une thématique qui revêt une importance capitale pour notre région et pour les relations internationales. La langue française, en tant que vecteur de diplomatie et de science, a marqué profondément l’histoire de cette partie du monde, et aujourd’hui, nous avons l’occasion d’explorer ensemble cette riche histoire et d’envisager les perspectives de l’avenir.
Depuis le XVIIe siècle, le français est devenu progressivement la langue des échanges diplomatiques et scientifiques. Les traités internationaux étaient rédigés en français, les diplomates échangeaient dans la langue de Molière, et les grands savants du monde entier s’exprimaient en français dans leurs écrits. Cette tradition ne s'est pas effacée avec le temps. Au contraire, elle a consolidé la place du français comme langue de référence dans de nombreux domaines.
Permettez-moi de rappeler que ce colloque s’inscrit dans une réflexion plus large sur le rôle que le français continue de jouer dans le contexte actuel. La langue française n’est pas simplement une langue parmi d’autres. Elle est porteuse de valeurs, de principes, et d’une certaine vision du monde. À travers le français, ce sont des idéaux de liberté, d’égalité et de fraternité qui ont traversé les siècles, et qui continuent d’imprégner la pensée contemporaine. Aujourd’hui, dans une époque marquée par les bouleversements géopolitiques, les conflits culturels, et les défis scientifiques, la langue française reste un puissant outil de dialogue et de coopération.
En tant que langue de la diplomatie, le français a servi d'instrument pour négocier la paix, établir des relations entre les États et garantir la stabilité régionale. Son usage dans les grandes institutions internationales, telles que l’ONU, l’Union Européenne, et bien d'autres, témoigne encore de son importance stratégique. Ici, dans les Balkans et à l’Est de la Méditerranée, le français a permis de bâtir des ponts entre les nations, de renforcer les partenariats, et de faciliter la compréhension entre des cultures parfois très différentes. Ce rôle de facilitateur, le français le conserve encore aujourd'hui.
Mais c’est également comme langue de la science que le français s’est imposé dans cette région. De nombreux chercheurs, médecins, et savants de cette partie du monde ont adopté le français pour diffuser leurs travaux et leurs idées. Des grandes découvertes scientifiques aux théories philosophiques, le français a permis de propager les avancées et de favoriser les collaborations intellectuelles entre les chercheurs des Balkans, du Levant, et de l’Europe de l’Ouest. Dans le domaine de la médecine, de la biologie, de l’astronomie, et bien d’autres, le français a servi de passerelle entre les savants, facilitant la circulation du savoir. Ce colloque, aujourd’hui, est une occasion unique de réfléchir ensemble à ces dynamiques.
À partir de sa fondation en 2017, L’Institut d’Études Avancées pour la Culture et la Civilisation du Levant de Bucarest est animé par une conviction forte : une bonne connaissance du passé permet de comprendre le présent et d'anticiper l'avenir. Cette mission guide l’ensemble de nos activités, qu’elles soient de recherche, d’éducation ou de diffusion du savoir. Nous croyons fermement que l’histoire est un outil fondamental pour construire des ponts entre les cultures et pour éclairer les décisions de l’avenir. C’est dans cet esprit que nous nous sommes engagés à promouvoir l’activité de recherche scientifique sur le Levant, une région au carrefour des civilisations, où les influences culturelles, scientifiques et diplomatiques se sont croisées pendant des siècles.
Ce colloque, qui se tient aujourd’hui, s’inscrit parfaitement dans cette mission. Il s’agit non seulement de revisiter l’importance du français comme langue de la diplomatie et de la science dans les Balkans et à l’Est de la Méditerranée, mais également de comprendre comment l’élément français a contribué à forger des relations internationales durables et à diffuser le savoir scientifique dans cette région. Notre regard sur le passé nous aidera, je l’espère, à mieux comprendre les défis actuels et à imaginer les voies de collaboration entre les nations.
Historiquement, les Balkans et la Méditerranée Orientale ont été des régions marquées par une mosaïque de cultures, de langues et de religions. À travers les siècles, cette région a vu naître de nombreuses tensions, mais aussi d’incroyables échanges intellectuels et culturels. C’est dans ce contexte que la France et sa culture séculaire ont servi de pont entre des communautés et des nations diverses. Elle a permis de dépasser les différences linguistiques et culturelles pour favoriser le dialogue, la compréhension et la coopération. En tant que langue de la diplomatie, le français a été au cœur de nombreuses négociations internationales, facilitant le règlement de conflits et l’établissement de relations durables entre les États.
Je souhaite donc que les discussions qui se tiendront au cours de ce colloque soient l’occasion de débattre de ces enjeux, de partager des expériences, et d’envisager des solutions concrètes pour renforcer la présence du français dans nos sociétés et dans nos travaux académiques. Nous avons beaucoup à apprendre les uns des autres, et je suis certain que les échanges qui auront lieu ici seront fructueux et enrichissants.
Je tiens enfin à remercier tous les participants, les intervenants, ainsi que les organisateurs de cet événement, pour leur engagement et leur contribution à cette réflexion commune. Nous avons ici réuni des experts de renom, des personnalités de la recherche, ainsi que des chercheurs éminents dans divers domaines. Votre présence est le témoignage de l’intérêt que vous portez à la promotion de la recherche académique, et je vous en suis profondément reconnaissant.
Je suis convaincu que ce colloque sera une opportunité pour d’échanges académiques constructifs et de découvertes intellectuelles. Puisse ce colloque être un espace où le français continue de briller, comme langue de la diplomatie, de la science, et de la culture, et puisse-t-il contribuer à renforcer les liens qui unissent les peuples de cette région.
Shereen Kakish, Universitatea din Iordania, Amman
Franceza în Iordania și rolul departamentelor franceze în universitățile iordaniene
În zilele noastre, limba franceză are o prezență considerabilă în domeniul afacerilor din Iordania, în special odată cu creșterea numărului de companii franceze, agenții francofone și organizații internaționale. Astfel, promovarea competențelor lingvistice de limba franceză ale studenților a devenit o necesitate urgentă pentru a face față creșterii tot mai mari de specialiști vorbitori de limbă franceză. Acestea fiind spuse, predarea limbii franceze în scopuri specifice și, mai ales, franceza pentru afaceri, relații internaționale și administrație a devenit o cerință.
***
La presence de la langue francasie en Jordanie et les besoins du marché du travail: enjeux et vision
De nos jours, la langue française a une présence considérable dans le domaine des affaires en Jordanie surtout avec l’augmentation de nombre de entreprises françaises, d’agences francophones et d’organisations internationales. Ainsi, promouvoir les capacités linguistiques des étudiants en langue française est devenu une nécessité urgente pour faire face à l'augmentation de la demande locale de spécialistes parlant français. Cela dit, l’enseignement du français sur objectifs spécifiques et plus particulièrement le français des affaires, des relations internationales et de l’administration est devenu une exigence.
Nicolas Pitsos, Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, Paris
Franceza ca legătură în timpul Antantei balcanice
„Cu siguranță, diferențele lingvistice nu sunt o condiție favorabilă pentru unire. Cu excepția bulgarei și sârbei care sunt limbi înrudite, celelalte patru limbi balcanice diferă fundamental una de cealaltă și de sârbă și bulgară. Niciuna dintre ele nu este suficient de răspândită pentru a servi drept mijloc comun de înțelegere. Evident, va fi necesar să folosim limba franceză în întâlnirile oficiale, care este cea mai răspândită limbă din Orientul Mijlociu.”
Alexandre Papanastassiou recomanda astfel, în Messager d’Athènes, din ianuarie 1930, folosirea limbii franceze ca limbă de comunicare în cadrul întâlnirilor menite să reunească reprezentanții țărilor din sud-estul Europei, în vederea apropierii diplomatice. Cu un an mai devreme, fostul președinte al Consiliului de Miniștri al Greciei a făcut ca cel de-al 27-lea Congres anual al Păcii să adopte o rezoluție care, prin intermediul Biroului Internațional al Păcii, convoca la Atena, în octombrie 1930, prima Conferință Balcanică. Conferința s-a desfășurat ulterior la Istanbul și Ankara în 1931, la București în 1932 și la Salonic în 1933. În această prezentare, vom analiza rolul limbii franceze în cooperarea științifică și în înțelegerea diplomatică din Balcani în perioada interbelică, examinând, de asemenea, locul periodicelor francofone publicate în sud-estul Europei în această perioadă, precum revista Balkans.
***
Le français comme trait d’union au temps de l’Entente balkanique
«Certes, les différences linguistiques ne sont pas une condition favorable à l’union. Si l’on excepte le bulgare et le serbe qui sont des langues parentes, les quatre autres langues balkaniques diffèrent foncièrement entre elles et par rapport au serbe et au bulgare. Aucune d’elles n’est assez répandue pour servir de moyen commun d’entente. Forcément, il faudra dans les rencontres officielles employer le français, qui est la langue la plus répandue dans le Proche Orient ».
C’est ainsi qu’Alexandre Papanastassiou préconisait dans le Messager d’Athènes en janvier 1930, l’emploi du français comme langue de communication dans le cadre des rencontres censées réunir les représentants des pays de l’Europe du Sud-est en vue de leur rapprochement diplomatique. Un an plus tôt, l’ancien Président du conseil des ministres de Grèce, faisait adopter par le 27e congrès annuel de la Paix, une résolution qui, par l’intermédiaire du Bureau International de la Paix, convoquait à Athènes en octobre 1930, la première conférence balkanique. La Conférence se tint ensuite à Istanbul et Ankara en 1931, à Bucarest en 1932 et à Salonique en 1933. Dans cette présentation, nous allons revenir sur le rôle du français dans la coopération scientifique et l’entente diplomatique dans les Balkans pendant l’entre-deux-guerres en interrogeant également la place de périodiques francophones publiées en Europe du Sud-est pendant cette période, à l’instar de la revue Balkans.
Adrian Bărbieru, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Diplomația culturală franceză și războaiele balcanice. Studiu de caz: Jean Pélissier
Pornind de la Joseph Nye, care în lucrarea sa Soft Power: The Means to Success in World Politics a definit trăsăturile-cheie ale implementării diplomației culturale, această prezentare explorează rolul diplomației culturale franceze cu referire la consemnările lui Jean Pélissier (1883-1939) din timpul Războaielor Balcanice (1912-1913).
Jean Pélissier, influent jurnalist francez, a fost un observator direct al acestor evenimente, oferind o perspectivă importantă asupra impactului cultural al elementului francez din regiune în timp de război. Între octombrie 1912 și august 1913, în calitate de corespondent special pentru La Dépêche, Pélissier a documentat cu minuțiozitate luptele politice și tensiunile sociale care au măcinat acest areal geografic. Articolele sale apărute în Franța de-a lungul Războaielor Balcanice, au fost reunite într-un volum sub titlul Dix mois de guerre dans les Balkans, fiind publicate la Paris în 1914.
***
La diplomatie culturelle française et les guerres balkaniques. Étude de cas: Jean Pélissier
En s’inspirant de Joseph Nye, qui, dans son ouvrage Soft Power: The Means to Success in World Politics, a défini les caractéristiques clés de la mise en œuvre de la diplomatie culturelle, cette présentation explore le rôle de la diplomatie culturelle française en s’appuyant sur les articles de Jean Pélissier (1883-1939) publiés durant les Guerres Balkaniques (1912-1913).
Jean Pélissier, journaliste français influent, a été un observateur direct de ces événements, offrant une perspective importante sur l’impact culturel de l’élément français dans la région en temps de guerre. Entre octobre 1912 et août 1913, en tant que correspondant spécial pour La Dépêche, Pélissier a documenté avec minutie les luttes politiques et les tensions sociales qui ravageaient cette région. Ses articles, publiés en France tout au long des Guerres Balkaniques, ont été réunis sous le titre de l’ouvrage Dix mois de guerre dans les Balkans (Paris, 1914).
Ioana Manea, Universitatea „Ovidius” din Constanța
Alexandru Aldea, Universitatea Tehnică de Construcții din București
Franceza în slujba „diplomației minții” în discursurile susținute de și în onoarea contelui de Saint-Aulaire
Împrumutând expresia „diplomația spiritului” dintr-o lucrare celebră a lui Marc Fumaroli, comunicarea noastră se va concentra asupra lui Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire (1866-1954), diplomat francez care a jucat un rol crucial în negocierile care au condus la nașterea României Mari în 1918. Punctul de plecare al cercetării noastre va fi un articol intitulat „Le métier’ d’ambassadeur ” (1954) în care, discutând despre profesia pe care a practicat-o cu strălucire, Saint-Aulaire o fundamentează pe fuziunea dintre etică și estetică. Astfel, studiul nostru va avea ca obiect discursurile reunite în două lucrări, și anume Paroles franco-roumaines (1930) și Hommage à Monsieur de Saint-Aulaire (1930). Este vorba, pe de o parte, despre discursurile rostite de conte în timpul misiunii sale diplomatice în România, între 1916 și 1920, iar pe de altă parte, despre discursurile rostite în onoarea sa în timpul scurtei sale reveniri în România, în 1930.
Aceste discursuri vor fi analizate prin intermediul instrumentelor oferite de domeniul retoricii, fiind susceptibile să ilustreze, în mod special, genul demonstrativ sau epidictic care, printre funcțiile sale, include lauda. Obiectivul analizelor noastre va fi să demonstrăm că arta discursului, stăpânită atât de diplomatul francez, cât și de intelectualii români care îi arată recunoștință, este pusă în slujba unor valori precum deschiderea către celălalt, abnegația sau loialitatea. Studiul nostru va încerca, de asemenea, să evidențieze faptul potrivit căruia contele diplomat aparține unui spațiu intelectual comun cu diferitele elite românești. Este vorba despre un spațiu intelectual în care, prin mijloacele retorice specifice, limba franceză servește la transmiterea valorilor unei civilizații dedicate împlinirii persoanei.
***
Le français au service de la «diplomatie de l’esprit» dans les discours prononcés par et en l’honneur du comte de Saint-Aulaire
En empruntant à un ouvrage célèbre de Marc Fumaroli l’expression «diplomatie de l’esprit», notre communication se penchera sur Charles de Beaupoil, comte de Saint-Aulaire (1866-1954), diplomate français qui a joué un rôle crucial dans les négociations ayant abouti à la naissance de la Grande Roumanie en 1918. Le point de départ de notre recherche sera constitué par un article intitulé «Le ‘métier’ d’ambassadeur» (1954) où, en traitant du métier qu’il a brillamment pratiqué, Saint-Aulaire l’assoit sur la fusion de l’éthique avec l’esthétique. Ce faisant, notre étude aura pour objet les discours qui ont été réunis en deux ouvrages, à savoir Paroles franco-roumaines (1930) et Hommage à Monsieur de Saint-Aulaire (1930). Il s’agit, d’une part, des discours qui ont été prononcés par le comte lui-même lors de sa mission diplomatique en Roumanie de 1916 à 1920 et, d’autre part, par les discours prononcés en son honneur lors de son bref retour en Roumanie en 1930.
Ces discours seront analysés à travers les instruments fournis par le champ de la rhétorique, dont ils sont susceptibles d’illustrer notamment le genre démonstratif ou épidictique qui, parmi ses fonctions, inclut la louange. L’objectif de nos analyses consistera à démontrer que l’art de la parole maîtrisé à la fois par le diplomate français et par les intellectuels roumains qui lui témoignent de leur reconnaissance est mis au service des valeurs comme l’ouverture vers l’autre, l’abnégation ou la loyauté. Aussi notre étude cherchera-t-elle à faire ressortir que le comte diplomate appartient à un espace intellectuel qu’il partage avec les différentes élites roumaines. Il s’agit là d’un espace intellectuel où, à travers les moyens rhétoriques qui lui sont propres, le français sert à transmettre les valeurs d’une civilisation visant à l’épanouissement des individus.
Irina Grigorova, Institutul de Istorie al Academiei de Științe din Bulgaria, Sofia
Limitele cooperării industriale franco-bulgare: cazul IT
După cum spunea președintele de Gaulle, Franța nu este doar țara parfumurilor, a brânzeturilor și a modei, motiv pentru care el a lansat politica de promovare a „Franței tehnice”. Desigur, aceasta includea exportul masiv de tehnologii franceze destinat Europei Orientale, ca parte a diplomației deschiderii spre Est. Informatica a fost printre temele sensibile ale CoCom. În intervenția mea voi prezenta modul în care Parisul a acționat pentru a-și păstra pozițiile în contextul concurenței internaționale acerbe, pe baza exemplului afacerilor din Bulgaria.
***
Les limites de la coopération industrielle franco-bulgare: le cas de l’informatique
Comme le disait le président de Gaulle, la France n’est pas seulement le pays des parfums, des fromages et de la mode et c'est pourquoi il lança la politique de la promotion de la «France technique». Bien entendu, elle comprenait l’exportation expansive de technologies françaises, destinées également à l’Europe Orientale dans le cadre de la diplomatie de l’ouverture à l’Est. Mais l’informatique était parmi les thèmes sensibles du CoCom. Mon intervention présentera comment Paris louvoyait afin de préserver ses positions dans le contexte d’une concurrence internationale aiguë, d’après l’exemple des affaires en Bulgarie.
Daniel Iosif, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Școala franceză de cartografie și Levantul. Cazul lui Nicolas Sanson
Nicolas Sanson (1600-1667) este adesea considerat părintele cartografiei franceze moderne. A avut un impact profund asupra dezvoltării cartografiei în secolul al XVII-lea, datorită abordării sale științifice și riguroase a reprezentării geografice. A fost autorul mai multor atlase importante, printre care L'Atlas de France și L'Atlas Nouveau, care includ hărți ale multor regiuni din Europa, Asia, Africa și America. Hărțile lui Sanson sunt recunoscute pentru claritatea, precizia și influența asupra cartografilor care l-au precedat. A contribuit la construirea bazelor cartografiei moderne, iar lucrările sale sunt și astăzi admirate și studiate pentru calitatea și importanța lor istorică.
***
L’école française de cartographie et le Levant. Le cas de Nicolas Sanson
Nicolas Sanson (1600-1667) est souvent considéré comme le père de la cartographie française moderne. Il a profondément marqué le développement de la cartographie au XVIIe siècle, grâce à son approche plus scientifique et rigoureuse de la représentation géographique. Il a été l’auteur de plusieurs atlas importants, dont L’Atlas de France et L'Atlas Nouveau, qui incluent des cartes de nombreuses régions d'Europe, d'Asie, d'Afrique et des Amériques. Les cartes de Sanson sont reconnues pour leur clarté, leur précision et leur influence sur les cartographes suivants. Il a contribué à poser les bases de la cartographie moderne, et ses œuvres sont encore admirées et étudiées aujourd’hui pour leur qualité et leur importance historique.
