ÎNTÂLNIRILE SOCIETĂȚII DE STUDII CLASICE
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului a găzduit joi, 27 martie 2025, comunicarea doamnei prof. dr. Ana Cristina Halichias (Universitatea din București) cu titlul „Istorii uitate. Cronistica săsească despre origina romană și obiceiurile românilor”, înscrisă în seria întâlnirilor Societății de Studii Clasice.
În fața unei distinse audiențe formate din filologi, lingviști, istorici și arheologi, precum și din studenți și pasionați ai studiului trecutului, reuniți atât fizic în biblioteca ISACCL, cât și online, doamna profesor Halichias a prezentat câteva dintre concluziile studiilor sale minuțioase, începute în urmă cu mai bine de zece ani, asupra scrierilor istorice ale erudiților sași din Transilvania din secolele XVII-XVIII.
În comunicarea sa, doamna profesor Halichias s-a oprit mai cu seamă asupra contribuțiilor lui Georg Soterius și Lorenz Weidenfelder la cunoașterea prezenței romane în Dacia și la afirmarea originii latine a poporului român, susținută prin interesante comentarii lingvistice, etnografice sau referitoare la vestigiile romane ce suscitau atenția cărturarilor vremii: monede, statui, apeducte, drumuri, orașe, mine. Prelegerea s-a constituit într-o pledoarie pentru intrarea izvoarelor inedite reprezentate de aceste cronici săsești, scrise în limba latină, în atenția filologilor clasici, atât prin prisma prețioaselor informații pe care le oferă despre antichitatea clasică, cât și a dificultăților lingvistice și filologice pe care le ridică editarea lor.
Dacă în deschiderea comunicării, președintele Societății de Studii Clasice, dr. Florian Matei-Popescu, a prezentat și alte rezultate ale cercetării doamnei profesor Halichias, precum edițiile sale ale volumelor Vetus Dacia și Nova Dacia, ale eruditului sas Franciscus Fasching, în sesiunea de întrebări și răspunsuri de la finalul prelegerii s-au conturat drept concluzii atât relevența deosebită a acestor scrieri în recuperarea unor date privind istoria veche a spațiului carpatic și dunărean, cât și necesitatea surmontării numeroaselor dificultăți actuale ce îngreunează formarea unei noi generații de specialiști în studierea și publicarea numeroaselor izvoare inedite săsești de limbă latină din Transilvania.
