Dan Grigorescu
Expoziția este dedicată valorilor patrimoniului național din cele două județe ale Dobrogei, Constanța și Tulcea, și cuprinde 50 de panouri grupate în 5 secțiuni: Patrimoniul cultural construit, Patrimoniul cultural imaterial al etniilor dobrogene, Patrimoniul biologic-Biodiversitate și Ecodiversitate, Patrimoniul geologic-Geodiversitate, Patrimoniul cu dublă valență, culturală și naturală. Aceasta din urmă prezintă legătura dintre siturile arheologice, reprezentate prin cetățile și construcțiile antice care abundă pe teritoriul Dobrogei, şi piatra de construcție și carierele din care aceasta provine.
Expoziția reprezintă una dintre realizările programului „Dobrogea, martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”, desfășurat începând din anul 2018 împreună cu profesori și studenți de la Universitatea „Ovidius” din Constanța. La realizarea acestei expoziții au participat, pe lângă colegi din Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și Institutul Național al Patrimoniului, profesori de la Universitatea „Ovidius” și muzeografi din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanţa și al Institutului de Cercetări Eco-muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea.
Expoziția va fi prezentată la București, Constanța şi Tulcea, de fiecare dată împreună cu alocuțiuni din partea unor specialiști în problematica protecției și valorificării patrimoniului național.
Patrimoniul cultural imaterial dobrogean
Loc unic în felul său, Dobrogea te așteaptă să-i descoperi farmecul. Se lasă dezvăluită treptat, iar cuvântul de ordine este varietatea. De la formele de relief – munți, dealuri împădurite, câmpii, lunci, lacuri și nu în ultimul rând Delta Dunării –, la vestigiile istorice – cetăți romane și bizantine, biserici, mănăstiri, moschei –, cu așezări disipate printre formele de relief sau cu case aliniate cuminți de-a lungul drumurilor, întreg spațiul îți prezintă o sinteză culturală cu ecouri bizantine, orientale, balcanice și europene. Istoria locului și a oamenilor, formele stranii și pline de culoare, mereu schimbătoare ale peisajului, o fac una din cele mai fascinante regiuni ale țării.
Patrimoniu cultural imaterial dobrogean este și el variat, cuprinde practici, reprezentări, expresii, cunostințe, abilități - împreună cu instrumente, obiecte, artefacte și spații culturale asociate acestora - pe care comunitățile de români, aromâni, meglenoromâni, bulgari, greci, turci, tătari, romi, ruși-lipoveni, ucraineni, italieni, germani, armeni, evrei, ș.a. le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural fără a exclude interferențele culturale. De aceea, expoziția promovează respectul privind diversitatea culturală prin cunoașterea Celuilalt și evidențiază identitatea, elementele comune și continuitatea comunităților.
Români
Iuliana Titov
Românii au o existență îndelungată și continuă în Dobrogea, care se pierde în negura timpului. De-a lungul istoriei, s-a produs un proces de sinteză a elementului românesc, aici întâlnindu-se pe lângă românii autohtoni, cei veniți din alte zone – păstorii transilvăneni aflați în transhumanță, olteni, moldoveni, basarabeni, aromâni, meglenoromâni împroprietăriți, strămutați, refugiați sau migranți în Dobrogea.
S-au constituit comunități puternice de români de-a lungul Dunării, în zona de dealuri, în Delta Dunării sau în proximitatea lacului Razelm.
Au folosit și prelucrat darurile pământului, lutul, piatra, lemnul, nuielele, papura, stuful, și-au construit locuințe care răspundeau cerințelor fiecărui gospodar, fie că era agricultor, crescător de animale, pescar, viticultor sau meșteșugar.
Dragostea pentru frumos și-au arătat-o în diferite moduri: de la ornamentele simple sau complexe, aplicate la exteriorul casei, țesăturile decorative, piesele de port popular, la colacii frumos împletiți pentru nași sau de Crăciun ori Paști, doinele, colindele și urăturile feciorești, dansurile de la hora satului și multe altele. Toate vorbesc despre un rost și o înțelepciune străveche transmise pentru a asigura traiul bun, sănătatea familiei și a locului.
Lista fotografiilor
- Ansamblul folcloric „Dorulețul” la Festivalul Internațional al Păstoritului din Sarighiol de Deal (2008), foto: I. Titov
- Ansamblul folcloric „Doina Casimcei”, Casimcea (2022), foto: I. Titov
- Ansamblul folcloric Heracleea, Enisala (2024), foto: Al. Chiselev
- Țesutul la războiul orizontal la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea (2008), foto: I. Titov
- Exersarea tehnicilor de cusut: Șezătoare la Casa Memorială „Panait Cerna” din Cerna (2023), foto: I. Titov
- Exersarea tehnicilor de cusut: Șezătoare la Gospodăria țărănească din Enisala (2024), foto: Al. Chiselev
- De sânziene (24 iunie 2023) la Enisala: Ana Maria Hudea în costum popular; însoritul țesăturilor, foto: I. Titov
- Gospodăria țărănească de la Enisala (2015), foto: I. Titov
- Meșteșugul învelitului cu stuf la Enisala (2008), foto: I. Titov
- Creșterea animalelor la Enisala (2013), foto: I. Titov
- Realizarea stogului din fân, C.A. Rosetti (2011), foto: Al. Chiselev
- Secvență din slujba de hram la Biserica Sf. Nicolae din Tulcea (2024), foto: Al. Chiselev
- Secvență din slujba de Bobotează la Tulcea (2025), foto: Al. Chiselev
- Măști legate de sărbătorile de iarnă: Oleleul de la Măcin (2016): foto: I. Titov
Turci și tătări
Alexandru Chiselev
Turcii otomani au populat Dobrogea, în contextul cuceririi treptate a Balcanilor, colonizând-o cu populații anatoliene începând din secolul al XV-lea, din considerente administrative și comerciale. Tătarii au avut contacte cu acest spațiu încă din timpul conducătorului legendar Nogay, însă prezența consistentă a acestora se leagă de colonizarea pentru întreținerea drumului militar ce străbătea Dobrogea sau de surghiunul din timpul Războiului Crimeei. Astfel, regiunea devine o oglindă a Anatoliei, cu puternice influențe orientale: geamii, bazaruri, cișmele, băi publice, caravanseraiuri. În prezent, la nivelul județului Tulcea, se regăsesc comunități de turci și tătari în Babadag, Ciucurova, Colina, Isaccea, Mahmudia, Măcin, Murighiol, Tulcea.
Turcii au practicat agricultura, creșterea vitelor și cărăușia, femeile excelând în meșteșugul plăpumăriei. Tătarii Nogay au avut ca ocupații principale creșterea cailor și vitelor mari, iar cei crimeeni au fost plugari.
Este incontestabilă arta broderiei cu față dublă sau în tehnica oya, impresionând prin finețea și bogăția detaliilor, decorurile complexe și măiestrie. Costumele contemporane, chiar dacă au fost reconstituite pentru scenă, păstrează vechile tipare structurale și ornamentale turcești și tătărești, decodificându-se, cel puțin din punct de vedere vizual, subtile diferențieri etnice.
Pe fondul credinței islamice și a habitudinilor de sorginte turcică, turcii și tătarii dobrogeni păstrează cu respect sărbătorile cardinale - Șeker Bayramı, Kurban Bayramı, Nevruz/Nawrez, Hıdırlez/Kıidırlez, Ziua Așure, Nopțile sfinte Kandil, perioada postului, pelerinajul la mormântul lui Koyun Baba, cărora li se asociază practici religioase și alimentare, gesturi rituale, formule verbale. O însemnătate aparte o are, în continuare, ceremonia circumciziei/sünnet sau „nunta de băiat”, când se împodobește baldachinul cu diverse țesături. Dintre jocurile tradiționale, performate astăzi în context instituționalizat, se remarcă küreș/ luptele tătărești.
Lista fotografiilor
- Turcoaică și tătăroaică în costume reconstituite în Sala musulmanilor din Muzeul de Etnografie și Artă Populară (2023) – foto Al. Negoiță
- Sărbătoarea Nawrez (2023): Grupul „Narenler” al UDTTMR Tulcea; ramura de Nawrez – foto Al. Chiselev
- Cântec tătar la Festivalul Minorităților din județul Tulcea (2024) – foto Al. Chiselev
- Dans turcesc la Festivalul Minorităților din județul Tulcea (2024) – foto Al. Chiselev
- Femeie cu cember cu oya în geamia din Babadag (2022) – foto Al. Chiselev
- Rugăciune în cimitir de Kıdırlez, Tulcea (2017) – foto Al. Chiselev
- Rugăciune la mormântul lui Koyun Baba, Babadag (2022) – foto Al. Chiselev
- Rugăciune la cina de Iftar (cina de seară din timpul postului), Tulcea (2024) – foto Al. Chiselev
- Secvență din ceremonia Noaptea Henei, Tulcea (2014) – foto Al. Chiselev
- Baldachin împodobit pentru sünnet (2021) – foto. Arhiva fam. Geanbai
- Kureș la Valu lui Traian (2023) – foto Al. Chiselev
Ucraineni
Alexandru Chiselev
Comunitatea ucraineană nord-dobrogeană constituie o sinteză culturală între cazacii zaporojeni și țăranii simpli de dincolo de Dunăre, stabiliți în acest spațiu geografic într-un context istoric, politic și economic complex, pentru a-și exprima neîngrădit libertatea și identitatea și pentru a-și asigura un trai mai bun. Aceștia s-au așezat, de-a lungul timpului, în localități precum: Caraorman, Ceatalchioi, Chilia Veche, Ciucurova, Crișan, Dunavățu de Jos, Dunavățu de Sus, Hamcearca, Letea, Murighiol, Pardina, Sfântu Gheorghe,Teliţa, Tulcea ș.a.
Dovedind în trecut o cunoaștere profundă a semnelor naturii mereu schimbătoare și a mediului natural local (preponderent acvatic), ucrainenii sunt recunoscuți drept buni agricultori, crescători de animale și pescari, dovedind excelență în practicarea unor meșteșuguri: marangozeria, prelucrarea lemnului, învelitul cu stuf, împletitul plaselor pescărești.
În prezent, păstrează și transmit un valoros patrimoniu muzical, deseori interpretat polifonic a capella sau cu acompaniament instrumental la buban/ tobă, harmoșkă, acordeon, tamburină etc. În acest sens, stau mărturie numeroase koleadki de Crăciun, șcidrivki de Anul Nou, cântece de post, cântece de nuntă și melodii nerituale: duma/cântecul epic, balada, cântecul istoric, cântecul căzăcesc. În momentele de performare scenică, se disting prin costumele reconstituite după modelul celor zaporojene sau din alte zone ale Ucrainei: piese de îmbrăcăminte specifice care se regăsesc în imagini.
Iubesc să gătească și să se întâlnească, cel mai îndrăgit și bine conservat context festiv fiind cina rituală din Ajunul Crăciunului, prilej cu care se consumă kukea, ozvar, pampușka, scordolea. Tainele pregătirii altor alimente rituale mai sunt cunoscute doar de persoanele vârstnice din comunitate.
Lista fotografiilor
- Detaliu unui fronton din localitatea Caraorman (2015) – foto Al. Chiselev
- Grupul vocal fondator „Zadunaiska Sici” din Tulcea promovând cultura ucraineană la Câmpina (2024) – foto Al. Chiselev
- Grupul vocal fondator „Zadunaiska Sici” din Tulcea la Muzeul de Etnografie și Artă Populară (2024) – foto Al. Chiselev
- Grupul vocal „Iasna Zora” din Murighiol la Festivalul Bujorului de la Fântâna Mare (2022) – foto Al. Chiselev
- Grupul vocal „Pahnușcea Lepa” în biserica din Telița (2024) – foto Al. Chiselev
- Dans ucrainean performat de Grupul de tineret al Uniunii Ucrainenilor din România Tulcea la Festivalul Minorităților din județul Tulcea (2024) – foto Al. Chiselev
- Ajunul Crăciunului pe stil vechi: Primirea colindătorilor (6 ianuarie 2025) – foto Al. Chiselev
- Colac prezentat la Festivalul Borșului pescăresc ucrainean de la Sulina (2021) – foto Al. Chiselev
- Barcă pe canal/ Lotcă pe Ricika, Letea (2011) – foto Al. Chiselev
- Mori de vânt la Letea (1963) – Arhiva Gherasim Maxim
- Secvență din ceremonialul nunții: Iertăciunea, Tulcea (2014) – arhiva fam. Graur
- Fostul atelier al dogarului Timoșka, Letea (2011) – foto Al. Chiselev
Rușii lipoveni
Alexandru Chiselev
Rușii staroveri sunt credincioși de rit vechi și străvechi, păstrători ai unor cutume practicate dinaintea reformelor religioase inițiate de patriarhul Nikon. Au ajuns în Dobrogea din necesitatea de a-și exercita neîngrădit și nealterat vechea credință și ritualurile transmise intergenerațional. S-au întâlnit și interacționat în acest spațiu cu cazacii nekrasoviți, având ca rezultat, în urma unui proces de sinteză, cristalizarea comunităţii ruşilor lipoveni. Se regăsesc în județul Tulcea în Carcaliu, Chilia Veche, Gorgova, Jurilovca, Mahmudia, Mila 23, Periprava, Sarichioi, Sfiştofca, Slava Cercheză, Slava Rusă, Tulcea.
În directă legătură cu mediul și stilul de viață, s-au remarcat prin practicarea unor meșteșuguri precum: marangozeria, învelitul cu stuf, realizarea plaselor pescărești, construcția caselor, realizarea icoanelor sau lumânărilor. În casele și gospodăriilor lor, ca mărci identitare, se păstrează altarul de familie, samovarul și baia cu aburi, în jurul cărora gravitează anumite practici culturale și gesturi rituale. Un alt element important al patrimoniului cultural imaterial este reprezentat de costumul de biserică, de cunoștințele privind realizarea unor accesorii și privind simbolismul lor: poisul – brâul cu ciucuri, „brâul Maicii Domnului”, lestovka – mătăniile, kicika – boneta, însemnul femeii căsătorite.
Dintre evenimentele festive cu o mare încărcătură de gesturi și practici sociale menționăm Maslenița, Săptămâna Albă sau a Brânzei, performată în prezent preponderent instituționalizat, când sunt puse în valoare patrimoniul muzical specific (cântecele de tip Strela), alimentația (vareniki, pirașki, cașnik etc.). Alte sărbători comunitare cardinale ale comunității sunt hramurile bisericilor.
Lista fotografiilor
- Grup de copii din Sarichioi în vestimentație tradițională în vizită la Muzeul de Etnografie și Artă Populară (2024), foto: Al. Chiselev
- Hram la biserica de rit străvechi din Mahmudia; femei în costumul de biserică (2021), foto: Al. Chiselev
- Hram la biserica de rit vechi „Înălțarea Domnului” din Tulcea; procesiune cu obiecte religioase (2023), foto: Al. Chiselev
- Grupul vocal „Lodka” al Comunității Rușilor Lipoveni din România – Tulcea (2023), foto: Al. Chiselev
- Realizarea poisului (2024), foto: Al. Chiselev
- Hram la biserica de rit străvechi din Mahmudia; procesiune cu obiecte religioase (2021), foto: Al. Chiselev
- Marangozerie la Jurilovca (2008), foto: I. Titov
- Lotci pe Razelm la Sarichioi (2007), foto: I. Titov
- Realizarea lumânărilor, Jurilovca, foto: arhiva Paul Condrat
- Spațiul sacru cu icoana în casă, Mila 23 (2015), foto: Al. Chiselev
- Grupul vocal „Ciaika” al Comunității Rușilor Lipoveni din România – Sulina (2021), foto: Al. Chiselev
Greci
Iuliana Titov
Pe grecii din mediul rural îi întâlnim în localitatea Izvoarele. Familii de greci au fost dislocate din locurile de baştină, în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 şi s-au aşezat o vreme în sudul Basarabiei, pentru ca la terminarea războiului o parte dintre refugiaţi să părăsească acest spațiu, cu gândul de a se întoarce în locurile natale. Trecând prin Dobrogea, s-au stabilit aici şi au întemeiat actuala localitate, în apropierea vetrei părăsite de turci în 1828. Memoria colectivităţii păstrează legenda întemeierii ca un popas de 40 de zile datorat naşterii unui copil (după unele informaţii naşterea a doi gemeni). Împrejurările, îndeosebi o iarnă grea, au făcut ca popasul de 40 de zile să se prelungească, iar familiile stabilite vremelnic să rămână pentru totdeauna aici.
Oameni harnici, grecii au reuşit să-şi organizeze astfel viaţa şi munca, încât aşezarea a căpătat o dezvoltare deosebită. Ocupaţiile principale ale locuitorilor sunt agricultura şi creşterea animalelor, practicate după aceleași principii şi cu aceleaşi unelte folosite pe întreg teritoriul judeţului. Au excelat și în rotărit.
Sunt păstrate și astăzi obiceiuri tradiționale de peste an: „Botezul Cailor”, „Udatul mirilor”, „Dragumanu” (6 ianuarie); „Udatul mireselor” (7 ianuarie); Tis babus mera/Ziua babei” (8 ianuarie – ziua moaşei); „Lăzărelul” din Sâmbăta Floriilor; „Corbanul” şi „Furatul copilului” (6 mai, Sf. Gheorghe pe stil vechi). Cu ocazia acestor sărbători, participanții se îmbracă în portul popular pe care îl conservă cu mândrie.
Comunități elene se regăsesc și în mediul urban la Tulcea și Sulina.
Lista fotografiilor
- Fetițe îmbrăcate în costum tradițional cu ocazia Lăzărelului, Izvoarele (2008), foto: I. Titov
- Legătura capului la grecoicele din Izvoarele (2023), foto: Al. Chiselev
- Tineri așteptând invitații la hramul bisericii Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Izvoarele (2017), foto: Al. Chiselev
- Ceată de colindători din Izvoarele (2003), foto: Arhiva MEAP, fotograf: Mihale Matarangă
- Colindător din Izvoarele (2006), foto: Arhiva MEAP
- Vedere generală a satului Izvoarele
- Casă cu arhitectură tradițională din satul Izvoarele (2007), foto: I. Titov
- Atelier de rotar, Izvoarele (2007), foto: I. Titov
- Corban, Izvoarele (2018), foto: Al. Chiselev
- Ansamblul Uniunii Elene din România – filiala Tulcea (2024), foto: Al. Chiselev
- Ansamblul Uniunii Elene din România – filiala Sulina (2020), foto: Andrei Mocanu-Irimiță
Bulgari
Iuliana Titov
Bulgarii au ajuns în Dobrogea, în timp de pace sau de război, conviețuind alături de musulmani, români, greci, ucraineni. Proveneau în mare parte din regiunile Otel, Şumla, Zagora, Iambol, Sliven și au populat sate precum: Nicolae Bălcescu, Rândunica, Beidaud, Casimcea, Cerna, Beștepe, Nufăru, Valea Nucarilor, Agighiol. Au fost în mare parte agricultori (cultivau cereale, practicau legumicultura) și crescători de animale (în special ovine, bovine, cai, și păsări de curte), iar femeile au excelat în prelucrarea fibrelor, țesutul zestrei fiind o preocupare firească.
Din calendarul popular se disting și unele practici similare românilor și grecilor: se mergea cu Surva (sorcova) în dimineața Anului Nou rostindu-se formula Survă, survă gudină,/ Survă, survă gudină/ Pu jno, pu sdravă/ Pac dă gudină/ (Sorcova, sorcova anului,/ Sorcova, sorcova anului,/ Să trăiți, să fiți sănătoși/ Iarăși la anul). În trecut, la bulgari, dar și la greci, exista secvența scăldării tinerilor căsătoriți în anul anterior, în preajma Bobotezei, urmată de oferirea de către soție a unui ștergar fiecărui flăcău participant, pentru sănătatea soțului. Pe 8 ianuarie femeile căsătorite organizau „Babin Den” (ziua babei care le-a moșit), împodobeau un băierac, jucau și se veseleau. La 1 martie se împletea Martenița (firul de mărțișor), se lega la mână, de clanță, la creangă, la animale să poarte noroc și să grăbească venirea primăverii.
În prezent, sărbătoarea câmpenească organizată în satul Vișina este un prilej anual de reîntâlnire a bulgarilor din județ cu cei plecați la schimbul de populație din 1940.
Lista fotografiilor
- Ziua Babei la Vișina (2018), foto: Al. Chiselev
- Ziua Babei la Vișina; băierac (steag împodobit) (2018), foto: Al. Chiselev
- Dans bulgăresc - Ansamblul bulgar Sfitilina din Vișina (2024), foto: I. Titov
- Ansamblul bulgar Sfitilina din Vișina (2024), foto: I. Titov
- Război de țesut, Vișina (2012), foto: I. Titov
- Arhitectură tradițională, Beștepe (2022), foto: I. Titov
- Organizarea grădinii, Beștepe (2022), foto: I. Titov
- Familie de bulgari într-un moment festiv, Beștepe, foto: I. Titov
Romi
Alexandru Chiselev
Romii reprezintă un conglomerat de grupuri cu ocupații diverse, fiind practicanți ai unor culte religioase diferite (ortodox, islamic, adventist, baptist). În prezent, se găsesc în aproape toate localitățile județului, în procente diferite.
Romii nord-dobrogeni erau căldărari sau ceaunari (Tulcea), lingurari (Valea Teilor, Ciucurova) sau lăutari (Cârjelari). Nomazii străbăteau localitățile dobrogene din primăvară până toamna, bărbații îndeletnicindu-se cu spoitul căldărilor, iar femeile cu practicile de magie divinatorie (datul în bobi, ghicitul în ghioc, în cafea sau în palmă). Unii romi lucrau, ca zilieri, în agricultură, iar câțiva dintre ei aveau meserii specifice populațiilor sedentare: hămurăria, șelăria sau fierăria.
Printre caracteristicile vestimentației, indiferent de religia acestora, remarcăm preferința pentru culori vii și policromia rezultată prin suprapunerea unor piese vestimentare de mai multe culori sau utilizarea unor materiale cu motive florale sau geometrice.
Romii musulmani sau Horahane se remarcă și astăzi, în contexte cotidiene sau sărbătorești, prin păstrarea unor vechi elemente vestimentare cu origini turcice: șiala (basma, șal) cu broderie turcească de tip oya la extremități, șalvarii, aceștia fiind purtați, în general, de bătrâne. Cele mai respectate momente festive sunt legate de cultul morților, astfel încât, nu este de mirare că Paștele Morților sau Hıdırlez atrag un număr mare de participanți.
Lista fotografiilor
1 și 2: Cai cu harnașamente, atelaj, Valu lui Traian, jud. Constanța (2023), foto: Al. Chiselev
3. Romi participanți la slujba din cimitir cu ocazia sărbătorii Hıdırlez, Tulcea (2017), foto: Al. Chiselev
4. Femeie cu basma cu broderie turcească de tip oya la extremități, Tulcea (2021), foto: Al. Chiselev
5. Tânără servind plăcinte – ofrande pentru decedați cu ocazia sărbătorii Hıdırlez (Paștele Morților), Tulcea (2021), foto: Al. Chiselev
6 și 7. Dansuri rome, Tulcea (2023, 2022), foto: Al. Chiselev
8. Masă la mormânt cu ocazia Paștelui Morților, Tulcea (2023), foto: Al. Chiselev
9. Două generații: tânără romă în fustă și bătrână cu șalvari, Tulcea (2024), foto: Al. Chiselev
Aromâni
Iuliana Titov
Aromânii din spațiul rural dobrogean au fost cu preponderență păstori, dar au excelat și în practicarea unor meșteșuguri necesare vieții. Nu le-a fost străin nici comerțul sau transportul de mărfuri pe animale. Meglenoromânii, în schimb, erau buni agricultori.
Femeile aromânce s-au ocupat, în gospodării, cu realizarea țesăturilor decorative pentru interior. Iambule, flugare, bâtânii și alte piese pentru pat se regăsesc și astăzi în case amintind de meșteșugul prelucrării lânii, tors, vopsit, țesut în diferite tehnici (printre fire, peste fire, „pe degete”), dat la piuă. Sunt păstrate și piese de port: cheptare, lebedee, poale, ciorapi împletiți policolor numiți părpodz ș.a.
Comunitățile conservă un sistem de tradiții și obiceiuri, muzică, dansuri, gastronomie, legate de naștere, nuntă sau înmormântare. Păstrează vie cultura lor prin practici sociale și ritualuri transmise din generație în generație. Familia joacă un rol crucial în conservarea acestor valori culturale. De asemenea, comunitatea aromână din Dobrogea, printr-o serie de organizații nonguvernamentale, se implică activ în promovarea patrimoniului său imaterial, organizând evenimente culturale care celebrează tradițiile locale. Cel mai cunoscut și longeviv este „Festivalul Internațional al Păstoritului” de la Sarighiol de Deal, organizat de domnul Caimacan Dumitru aflat, în 2024, la Ediția XXI.
Lista fotografiilor
- Ansamblul aromân „Dor” din Sarighiol de Deal, foto din arhiva domnului Dumitru Caimacan
- Aromân cântând la cimpoi la Festivalul Internațional al Păstoritului de la Sarighiol de Deal (2008), foto: I. Titov
- Membrii Ansamblului aromân „Dor” așteptând invitații cu colac. Festivalul Internațional al Păstoritului de la Sarighiol de Deal (2014), foto: I. Titov
- Membrii Ansamblului aromân „Dor” așteptând invitații cu colac. Festivalul Internațional al Păstoritului de la Sarighiol de Deal (2024), foto: I. Titov
- Război de țesut din cadrul spațiului expozițional dedicat culturii aromâne, Sarighiol de Deal (2008), foto: I. Titov
- Secvență din cadrul expoziției dedicate culturii aromâne (țesături, port, instrumentar legat de creșterea animalelor și industria casnică textilă), Sarighiol de Deal (2008), foto: I. Titov
- Dans aromân performat la Festivalul Internațional al Păstoritului de la Sarighiol de Deal (2008), foto: I. Titov
- Dans aromân performat de Ansamblul aromân „Dor” la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea (2024), foto: I. Titov
- Creșterea animalelor la Stejaru (2022), foto: I. Titov
- Cadrul natural în care s-a desfășurat Festivalul Internațional al Păstoritului de la Sarighiol de Deal în 2022, foto: I. Titov
- Pregătirea brânzei la Festivalul Internațional al Păstoritului de la Sarighiol de Deal (2008), foto: I. Titov
- Membri ai Ansamblului meglenoromân „Altona” din Cerna în așteptarea invitaților la Casa Memorială Panait Cerna (2023), foto: I. Titov
- Membre ale Ansamblului meglenoromân „Altona” din Cerna în costum popular (2024), foto: Al. Chiselev
- Dans performat de Ansamblul meglenoromân „Altona” la Casa Memorială „Panait Cerna” (2024), foto: I. Titov
- Dans performat de Ansamblul meglenoromân „Altona” la Casa Memorială „Panait Cerna” (2024), foto: I. Titov
- Dans performat de Ansamblul meglenoromân „Altona” la Gospodăria „Suvenir din Dobrogea” din Vișina (2024), foto: Al. Chiselev
- Dans și decor scenic la un festival multicultural din Cerna (2023), foto: I. Titov
- Secvență din cadrul slujbei de hram la biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Cerna (2024), foto: Al. Chiselev
Italieni, Armeni, Evrei, Germani
Alexandru Chiselev
Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, migranții italieni sunt atrași în economia de piață din România, în special în sectoarele construcțiilor, exploatării și prelucrării pietrei, dar și în agricultură. Începând cu anul 1885, pe parcursul a mai mult de un deceniu, se cristalizează colonia italiană din Greci, cu locuitori din Belluno, Friuli, Veneto, Sicilia, Latium, Lombardia, la care se adaugă italieni din Rovigo, stabiliți anterior în satul Cataloi. Au excelat în prelucrarea pietrei, ocupându-se și cu agricultura sau viticultura. Femeile se ocupau cu lucrul de mână, realizând împletituri și broderii migăloase, dar și scarpette (încălțări din pânză, cu talpă întărită). Din reperele calendarului festiv amintim: Ziua Morților (2 noiembrie), Santa Lucia (13 decembrie), Ultimo de carnaval, carnavalul dinaintea postului pascal. La sărbători, dar și la nunți, se consuma deseori pastașuta, se cântau melodii tradiționale și se dansa sette pasi sau tarantella.
Evreii și armenii constituie populații eminamente urbane, care s-au ocupat de-a lungul timpului cu comerțul. Prin intermediul prăvăliilor acestora, se desfăceau coloniale, produse de lux și exotice, astfel încât în casele orășenilor dobrogeni se regăseau porțelanuri, tacâmuri, piese decorative și mobilier urban ornamentate cu motive românești, orientale sau occidentale. În prezent, aceste comunități sunt reduse din punct de vedere numeric, conservând fragmentar câteva elemente de patrimoniu cultural imaterial (ex: practici asociate sărbătorii Hanuka la evrei).
Germanii dobrogeni (Dobrudschadeutsche) constituie un grup etnic multiconfesional. În localitățile tulcene s-au stabilit practicanți ai catolicismului, baptismului, evanghelismului și metodismului. Ocupația de bază a germanilor era agricultura. O atenție deosebită era acordată culturii cartofului, porumbului și cerealelor. Germanii se ocupau și cu creșterea animalelor, în special vite și cai, viticultură, pomicultură, pescuit și vânătoare. Germanii stabiliți în orașul Tulcea erau meșteșugari, ocupându-se cu fierăria, cizmăria, tâmplăria, zidăria. Unii dintre ei erau brutari.
Lista fotografiilor
1. Germani la hram la Malcoci – foto din arhiva fam. Iscrev
2. Familia germană Kaim, în vestimentație urbană, Tulcea – foto din arhiva fam. Iscrev
3. Pietrari italieni din loc. Greci
4. Italieni la cariera de piatră, loc. Greci
5. Enoriași italieni cu preotul în fața bisericii, loc. Greci
6. Ultimo de Carnaval, loc. Greci
7. Dans italian, Tulcea (2023), foto: Al. Chiselev
8. și 9. Sărbătoarea Hanuka la Templul Coral din Tulcea (2017), foto: Al. Chiselev
