Președintele României 1996-2000,
Președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura Păcii
Am primit cu profundă tristețe vestea trecerii la cele veșnice a academicianului Ionel Haiduc, președinte al Academiei Române între anii 2006-2014 și una dintre marile personalități ale științei românești contemporane.
Dispare un savant de excepție, un profesor dedicat formării generațiilor de cercetători, un prestigios reprezentant al școlii românești de chimie și un om care a înțeles că valoarea științei nu se măsoară doar în performanța cercetării, ci și în capacitatea ei de a contribui la dezvoltarea societății.
Ionel Haiduc a făcut parte din generația de oameni de știință care au avut responsabilitatea de a reașeza cercetarea românească în dialogul cu lumea. Opera sa științifică, recunoscută în țară și peste hotare, contribuțiile sale de pionierat în chimia organometalică și supramoleculară, precum și activitatea sa universitară și academică au lăsat o amprentă durabilă asupra științei românești.
Dar, dincolo de această impresionantă operă, voi păstra amintirea unui om de o aleasă ținută intelectuală și morală, cu o discreție și o rigoare care îi însoțeau firesc autoritatea.
Am avut prilejul să cunosc îndeaproape preocuparea sa pentru destinul cercetării românești și pentru locul pe care România trebuie să îl ocupe în lumea științifică. În anul 2000, am avut deosebita onoare de a-i conferi Ordinul Național „Steaua României" în grad de Mare Ofițer, ca recunoaștere a meritelor sale deosebite în dezvoltarea cercetării și în progresul științei și tehnologiei românești.
Am fost apoi bucuros să regăsesc în anii următori, prin colaborările noastre în calitatea sa de membru al Consiliului Științific al Institutului Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii, aceeași dăruire pentru cunoaștere și pentru instituțiile fundamentale ale culturii și științei românești.
Moartea sa reprezintă o pierdere pentru Academia Română, pentru Universitatea Babeș-Bolyai, pentru Institutul Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii, pentru comunitatea științifică și pentru întreaga societate românească. Ceea ce rămâne însă este o operă care va continua să vorbească prin cărți, prin cercetările sale și, mai ales, prin generațiile de oameni pe care le-a format.
În aceste momente de despărțire, transmit familiei academicianului Ionel Haiduc, colegilor săi și tuturor celor care l-au prețuit sincerele mele condoleanțe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
