Mesajul președintelui Institutului Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii, Centru de Excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință, Președintele României 1996-2000, Emil Constantinescu, cu ocazia Zilei Internaționale a Speranței, 12 iulie 2026
Sărbătorim astăzi Ziua Internațională a Speranței, care ne reamintește una dintre cele mai puternice forțe de care dispune umanitatea: convingerea că un viitor mai bun este posibil și curajul de a face pași concreți pentru a transforma acel viitor în realitate.
Putem găsi un argument excepțional din istoria recentă, în revoluțiile din 1989-1991 din Europa de Est, care au realizat tranziția pașnică la democrație după decenii de opresiune ale dictaturii comuniste criminale – un fenomen unic în istoria omenirii.
Am avut șansa să particip direct la procesul de tranziție, în România, care a fost cel mai dificil, pentru că a fost singurul care s-a soldat cu mii de victime în rândul protestatarilor pașnici. Aș vrea să vă împărtășesc experiența mea personală.
Cu peste trei decenii în urmă, când am fost ales candidat unic al opoziției democratice din România, în momentul trecerii de la un regim totalitar la unul democratic, am ales ca slogan electoral „Să reclădim împreună speranța!". N-am câștigat din prima încercare; dar speranța ne-a dat curajul de a merge mai departe în momentele dificile.
După patru ani, am candidat din nou, cu sloganul „Cheia este la tine!". Solidaritatea cetățenilor m-a ajutat să câștig, și să instaurez un regim de democrație consolidată în România, în care foștii deținuți politici torturați în închisorile comuniste au oferit foștilor lor torționari singura reconciliere care are valoare morală: cea acordată de victime foștilor lor opresori. Acest proiect politic și-a dovedit trăinicia până în prezent.
Mărturia experienței personale a unei istorii trăite și confirmate în spațiul public poate fi mai convingătoare pentru cei care și-au pierdut încrederea în schimbarea regimurilor autoritare care cotropesc libertatea și conștiința oamenilor.
Speranța este importantă chiar și în democrațiile consolidate, pentru că ea motivează acțiunea: atunci când sperăm la o planetă mai curată, când conservăm resursele naturale și protejăm natura, când sperăm la pace, alegând bunătatea, înțelegerea și dialogul în locul urii; când sperăm la egalitate, opunându-ne discriminării și susținându-I pe cei ai căror voci nu sunt întotdeauna auzite; și când, sperând la libertatea celor care încă nu o au, semănăm semințele care pot răsturna cele mai criminale regimuri politice pe care le-a cunoscut lumea.
În lumea de astăzi, suntem din nou confruntați cu războaie, sărăcie și dezastre globale, care pot părea uneori copleșitoare. Însă, istoria ne învață că umanitatea a găsit întotdeauna modalități de a depăși mari dificultăți prin cooperare și determinare. Fiecare schimbare pozitivă începe cu cineva care crede că schimbarea este posibilă. Ziua Internațională a Speranței ne încurajează să devenim acea persoană. Ne reamintește că speranța crește atunci când este împărtășită. Încurajându-i pe ceilalți, făcând voluntariat în comunitățile noastre, sprijinindu-i pe prieteni și familie și lucrând pentru găsirea de soluții, devenim ambasadori ai speranței.
Ziua Internațională a Speranței ne amintește că speranța nu este doar un sentiment — este o alegere. Este alegerea de a crede într-un viitor mai luminos, chiar și atunci când prezentul este dificil. Este alegerea de a-i ridica pe ceilalți, în loc să-i doborâm. Este alegerea de a continua să învățăm, să creștem și să aducem o schimbare pozitivă în lume.
După terminarea mandatului, m-am reîntors în mediul civic și academic, și m-am dedicat, în ultimii 26 de ani, activităților în cadrul organizațiilor internaționale care promovează sprijinirea activă a persoanelor aflate în dificultate din diferite țări ale lumii, dar și pentru promovarea diplomației culturale bazate pe înțelegerea Celuilalt. Sper că mărturia asupra experienței mele personale, care m-a adus în contact direct cu oameni din toată lumea aflați în situații de dificultate extremă, de multe ori tragice, poate trezi interesul dumneavoastră.
Un vechi proverb românesc spune că „Speranța moare ultima", dacă, indiferent cine suntem sau de unde venim, oferim speranță altcuiva. Un zâmbet, un gest de bunătate, un cuvânt de încurajare sau o mână de ajutor pot preschimba ziua unei persoane – și, uneori, chiar viața ei.
Chiar dacă aceste gesturi mici nu pot schimba o societate în ansamblul ei, ele pot da un sens vieții noastre, dăruindu-ne, la finalul propriei noastre vieți, respectul de sine – un sentiment pe care nimeni nu ți-l poate răpi. Un alt proverb vechi, grecesc de această dată, spune că „sunt fericiți acei bătrâni care plantează copaci de umbra cărora știu că nu se vor putea bucura".
În final, aș vrea să mă adresez tinerilor – pentru că ei au un rol important în menținerea vie a speranței. Fiecare generație s-a confruntat cu provocări, dar fiecare generație a creat, de asemenea, noi oportunități. Prin educație, creativitate, inovare și compasiune, tinerii pot contura un viitor mai pașnic, mai durabil și mai incluziv decât prezentul.
Vă invit să sărbătorim Ziua Internațională a Speranței împreună, alegând optimismul în locul disperării, compasiunea în locul indiferenței și acțiunea în locul inactivității. Împreună, putem construi un viitor în care speranța nu este doar o idee, ci o realitate pentru toată lumea.
Vă mulțumesc pentru atenție.
