În cadrul Forumului Mondial privind Viitorul Democrației, Inteligenței Artificiale/Tehnologiei și Umanității de la Berlin, la 17 februarie 2026, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, prof. emerit Emil Constantinescu a participat la masa rotundă cu tema „Cum să oprim alunecarea spre autoritarism?”.
Moderată de Gordon Repinski, redactor-șef al „Politico” Germania, la dezbatere au mai participat: Zuzana Čaputova, președinta Slovaciei (2019-2024); Vera Jourová, vicepreședinta Comisiei Europene pentru valori și transparență (2019-2024) și comisar european pentru justiție, consumatori și egalitate de gen (2014-2019); András Baka, președintele Curții Supreme din Ungaria (2009-2011) și judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1991-2008); Katalin Cseh, membră al Parlamentului European pentru Ungaria și membră al Adunării Naționale a Ungariei (din 2024); Berdan Öztürk, membru al Adunării Naționale a Turciei; Yavuz Aydin, judecător, fost consilier de stat al Republicii Turcia pe probleme de justiție pentru Uniunea Europeană; Gulchehra Hoja, jurnalistă uigură-americană premiată, colaboratoare la Radio Asia Liberă.
Referindu-se la posibilitatea unei erodări totale a democrației, președintele Emil Constantinescu a oferit un exemplu liniștitor, punctând: „Dacă mă întrebați care sunt primii pași ireversibili în erodarea democrației, din experiența mea personală, nu cred că există asemenea pași cu adevărat ireversibili . Luați, de exemplu, cazul României, unde, deși perioada interbelică a cunoscut prima instituire a instituțiilor democratice la nivel național prin Constituție, care a fost apoi înlocuită de dictaturile fasciste și comuniste, un ecou democratic a rămas totuși consacrat în conștiința colectivă, permițând restaurarea pașnică a statului de drept, văzut ca un ideal asociat cu valorile durabile ale libertății și adevărului.”
Discuțiile au debutat cu încercări de identificare a primelor semne ireversibile ale erodării democrației, participanții fiind de acord că restrângerea drepturilor individuale și ale mass-media constituie un semn clar al regresului democratic la nivel național. Discuțiile s-au îndreptat apoi către întrebarea dacă organismele supranaționale, precum Uniunea Europeană sau ASEAN, au autoritatea de a interveni și de a exercita presiuni asupra statelor suverane pentru a respecta mai bine drepturile și libertățile garantate de Declarația Universală a Drepturilor Omului. De remarcat este faptul că, deși participanții au convenit în mare măsură că o astfel de presiune este posibilă și, uneori, chiar binevenită, ea poate avea și efectul opus celui dorit, întărind tendințele autoritare, în special în țările care nu au o separare robustă a puterilor în cadrul statului. Discuțiile s-au îndreptat apoi, în sens mai larg, către identificarea unor propuneri concrete care ar putea fi potrivite pentru a fi prezentate guvernelor autoritare, în încercarea de a găsi modalități de a lega stimulentele economice de respectarea drepturilor omului și de pluralismul democratic, deschizând calea către discuții despre situațiile curente din Ungaria și Turcia.
Discuțiile s-au îndreptat apoi, în sens mai larg, către identificarea unor propuneri concrete care ar putea fi potrivite pentru a fi prezentate guvernelor autoritare, în încercarea de a găsi modalități de a lega stimulentele economice de respectarea drepturilor omului și de pluralismul democratic, deschizând calea către discuții despre situațiile curente din Ungaria și Turcia.
