Reconstruirea ordinii europene de securitate
„Războiul din Ucraina” constituie tema reuniunii organizate la inițiativa Centrului Internațional Nizami Ganjavi la 25 februarie 2022, la care participă:
- Viktor Iușcenko, președinte al Ucrainei 2005-2010
- Emil Constantinescu, președinte al României 1996-2000
- Vaira Vīķe-Freiberga, președinte al Letoniei 1999-2007, co-președinte al Centrului Internațional Nizami Ganjavi
- Aleksander Kwasniewski, președinte al Poloniei 1995-2005
- Volkan Bozkir, președintele celei de-a 75-a Adunări Generale a ONU, ministrul Afacerilor Europene 2015-2016, Turcia
- Susan Elliott, președintele Comitetului Național pentru Politică Externă, SUA
- Tzipi Livni, ministrul Afacerilor Externe 2006-2009, Israel
- Rosen Plevneliev, președint al Bulgariei 2012-2017
- Valdis Zatlers, președintele al Letoniei 2007-2011
- Kateryna Iușcenko, președintele Fundației Ucraina 3000
- Andris Piebalgs, Comisar European pentru Dezvoltare 2010-2014, Comisar European pentru Energie 2004-2010
- Amre Moussa, secretar- general al Ligii Arabe 2001-2011
- Petre Roman, prim-ministru al României 1989-1991, ministerul Afacerilor Externe 1999-2000, raportor special NATO pentru extinderea și consolidarea democrației în Europa Centrală și de Est
- Hikmet Cetin, ministrul Afacerilor Externe al Turciei 1991-1994, speaker al Marii Adunări Naționale 1997-1999, viceprim-ministru 1995, reprezentant civil NATO în Afganistan 2003-2006
- Petăr Stoianov, președinte al Bulgariei 1997-2002
- Robert Cekuta, fost ambasador al SUA în Azerbaidjan
- Leonid Kucima, președinte al Ucrainei 1994-2005
- Ivo Josipović, președinte al Croației 2010-2015
- Abdulaziz Altwaijri, director general a Organizației Islamice pentru Educație, Știință și Cultură (ISESCO) 1991-2018
- Ameenah Gurib Fakim, președinte al Mauritius 2015-2018
- Dawn Nakagawa, vicepreședinte executiv al Berggruen Institute
Emil Constantinescu: În aceste zile se decide valoarea libertății și a demnității
Când am primit ieri invitația la această întâlnire părea că diplomația mai are un rost și mă pregăteam să vorbesc despre contribuția mea la Tratatele cu Ucraina, Ungaria, cu țările din Europa de Est și cu cele din Asia Centrală la care și Rusia a participat în deceniul 90, și care au asigurat un climat de pace și colaborare.
De ieri ne aflăm în situația unui război de agresiune care repetă la indigo invadarea Poloniei de către Germania nazistă și Rusia comunistă, acum 83 de ani.
În diplomație se discută rațional, în război emoțional. De aceea vă spun ce simt eu acum, pentru că, poate, mulți nu știu și alții au uitat după peste șapte decenii de pace.
M-am născut în 1939, când Polonia și România au fost invadate de Uniunea Sovietică pe care Putin o preamărește astăzi. Mă aflam cu familia pe Nistru, la granița cu URSS. Am trăit personal două refugii, bombardamentele care ne-au distrus casa, ororile ocupației armatei sovietice, foametea, pierderea libertății unor membri ai familiei în închisorile comuniste și am fost martorul torturilor și asasinatelor poliției politice, în regimul de dictatură.
Privind întâlnirea lui Putin cu Consiliul de Securitate, mi-am dat seama că seamănă izbitor cu convocarea de către Ceaușescu a Biroului Politic al Partidului Comunist în 21-22 decembrie 1989, în cadrul căruia a ordonat să se tragă în manifestanții pașnici din România, acum 33 de ani. Un dictator arogant și o adunare de lași. Finalul se cunoaște.
Este evident că acțiunile militare ale Rusiei în Ucraina nu sunt justificate de niciun argument istoric, politic, economic, militar sau umanitar. Destrămarea URSS nu s-a produs în urma unui atac din exterior, ci prin manifestarea pașnică a popoarelor din Europa de Est și a poporului rus. Am învățat că extinderea spațiului democrației poate limita spațiul războiului.
Cred că până la rezolvarea situației actuale în care e vorba de pierderi de vieți omenești, orice alte discuții despre globalizare, dezvoltare durabilă, încălzire globală, devin superflue.
Cei care își apără acum în Ucraina libertatea cu prețul vieții lor și cei care își apără în Rusia demnitatea cu prețul libertății lor, sunt cei care contează acum.
Putem spune că după 24 februarie 2022, lumea nu va mai fi la fel. Ea nu se va putea construi doar în funcție de indicatori tehnologici și financiari, ci după cum oamenii vor face sau nu, de acum înainte, diferența dintre prețul benzinei și al pâinii pe de o parte, și cel al libertății și vieții, pe de altă parte.
