LA „OSLO FREEDOM FORUM”, EVENIMENT ORGANIZAT DE DISIDENTUL RUS GARY KASPAROV ȘI HUMAN RIGHTS FOUNDATION
Premiul care poartă numele disidentului anticomunist Václav Havel, devenit primul președinte democrat al Cehiei după Revoluția de catifea din 1989, este acordat acelor persoane care, prin curaj, demnitate și ingeniozitate, demască regimurile autoritare. Prin acordarea Premiului Internațional Václav Havel pentru Disidență Creativă se face un apel la conștientizarea nevoii de a lupta, chiar pe teritoriul acestora, împotriva regimurilor autoritare care nu respectă drepturile și integritatea individului și abuzează de puterea de care dispun.
Președintele Emil Constantinescu este unul dintre fondatorii Premiului Internațional Václav Havel pentru Disidență Creativă și face parte din juriul care îi desemnează laureații.
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova, laureata din acest an, a protestat împotriva războiului din Ucraina în timpul unei transmisiuni live la televiziunea de stat Channel 1. În urma acestui protest, a fost reținută timp de 24 de ore pentru interogatoriu, fără a avea dreptul la un avocat, și amendată cu 30 000 de ruble. Kremlinul a denunțat protestul ei ca un act de „huliganism". În baza legislației ruse privind dezinformarea despre războiul din Ucraina, Marina Ovsiannikova poate fi condamnată la 15 ani de închisoare. Între timp, ea a părăsit teritoriul Rusiei.
Am susținut candidatura Marinei Ovsiannikova în dezbaterile juriului, pentru că știu cât de greu este să spui adevărul într-un regim opresiv. În Revoluția Română din 1989, primii care au fost eliberați au fost ziariștii aflați în închisoare pentru că protestaseră împotriva dictaturii lui Ceaușescu. Celor care, poate, se vor întreba: până la urmă, ce a schimbat Marina prin gestul ei în direct la o televiziune din Moscova?, le voi răspunde prin cuvintele lui Václav Havel: Speranța nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens indiferent ce întorsătură, bună sau rea, iau lucrurile", a declarat președintele Emil Constantinescu la ceremonie.
„Oslo Freedom Forum”, fondat în anul 2000 de președintele Václav Havel și condus acum de marele campion de șah Gary Kasparov, disident recunoscut împotriva regimului lui Vladimir Putin, reunește anual lideri care au contribuit decisiv la instaurarea democrației în țările lor, lideri ai organizațiilor și acțiunilor de apărare a democrației și drepturilor omului, reprezentanți ai mediului academic. Evenimentul cuprinde nu numai mărturii ale celor care au luptat împotriva regimurilor autoritare și au suferit opresiunea acestora, dar și momente artistice încărcate de emoție.
Invitații de marcă ai ediției din acest an (22-25 mai 2022) au fost Anne Applebaum (istoric al Europei de Est și câștigătoare a Premiului Pulizer), Svetlana Tihanovskaia (liderul opoziției democrate din Belarus), Dmitri Kuleba (ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei).
OSLO FREEDOM FORUM. IN MEMORIAM VÁCLAV HAVEL
Discurs susținut de președintele Emil Constantinescu la ceremonia decernării „Premiului Internațional Václav Havel pentru Disidență Creativă” jurnalistei Marinei Ovsiannikova
Reluarea conferinței „Oslo Freedom Forum", întreruptă de pandemia COVID-19, coincide cu împlinirea a 33 de ani de la prăbușirea dictaturilor comuniste din Europa Centrală și de Est și 31 de ani de la destrămarea URSS. 24 de țări au intrat în spațiul democrației și 11 dintre ele, înglobate în fosta Uniune Sovietică, și-au cucerit independența și suveranitatea. Războiul Rece, care durase 45 de ani, a luat sfârșit, oferind o șansă Păcii.
Acum ne aflăm din nou în Război Rece, iar în Ucraina, Rusia duce un Război Cald, readucând în actualitate ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. Afirmându-ne solidaritatea cu cei care luptă în Ucraina pentru libertatea țării lor și cu cei care suferă în urma invaziei, decernarea Premiului Havel este un bun prilej să ne reamintim de cei care, în timpul sângeroasei dictaturi comuniste sovietice au înfruntat represiunea, luptând pentru libertate și democrație cu prețul vieții și al propriei libertăți.
Ca unul care a trăit 50 de ani de viață sub dictatură și am fost implicat direct în schimbarea regimului totalitar, sunt aici să depun mărturie asupra unei personalități care ne-a inspirat în lupta pentru libertate și democrație: Václav Havel.
L-am cunoscut pe Havel acum 31 de ani la Praga, când el era deja președintele Cehiei, iar eu urmam ideile lui în mișcarea civică. Apoi, în calitate de rector al Universității, i-am decernat, la București, titlul de Doctor Honoris Causa. Am colaborat strâns ca președinți ai țărilor noastre și am rămas legați de o strânsă prietenie până când el a plecat la cer.
Havel a fost un lider informal al familiei primilor președinți democrați din Europa Centrală și de Est, proveniți din mediul universitar și cultural. Azi, ideile sale sunt, poate, mai valabile ca oricând, atât cele privind Puterea celor fără de putere, cât și credința că Adevărul și iubirea vor învinge minciuna și ura.
Dacă acum trei decenii a fost posibilă prăbușirea pașnică a celui mai criminal regim din istoria lumii, Imperiul Sovietic, care a provocat zeci de milioane de morți prin mișcarea pașnică numită „revoluția de catifea", de ce nu ar mai fi posibil și acum?
Cei care vor face posibilă această victorie a Binelui vor fi oameni asemenea celor prezenți în această zi la Concert House Oslo sau pe cei care i-am întâlnit în anii anteriori la Freedom Forum: oameni creativi și curajoși, care îi pot mobiliza pe cei din jur în lupta împotriva regimurilor opresive.
Această luptă împotriva Răului nu se va sfârși curând. Peste ani, alte generații vor înțelege cât de mult datoarează cei mulți celor puțini, care au avut inteligența și curajul de a lupta în numele lor.
La apusul vieții mele, trăită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca refugiat, apoi sub o dictatură criminală, trecând printr-o revoluție și, apoi, printr-o tranziție economică dificilă cu costuri sociale mari, vreau să vă spun cât de mult vă prețuiesc și vă respect.
Sunt sigur că și vechiul meu prieten, Václav Havel, ar fi fost mândru de voi, ca și ceilalți din familia primilor președinți democrați, care nu mai sunt printre noi. Vreau să le mulțumesc lui Thor și Gary că, după trei ani, putem fi din nou împreună.
În urmă cu 15 ani, la Washington, s-a dezvelit o nouă Statuie a Libertății, copie în bronz a celei construite de studenții chinezi din hârtie în Piața Tiananmen. Am participat la eveniment ca supraviețuitor ai președinților din Europa de Est, fondatori ai Memorialului Victimelor Comunismului. Mă bucur că astăzi pot oferi acest simbol, statueta Premiului Internațional Havel pentru Disidență Creativă, doamnei Marina Ovsiannikova.
Am susținut candidatura Marinei Ovsiannikova în dezbaterile juriului, pentru că știu cât de greu este să spui adevărul într-un regim opresiv. În Revoluția Română din 1989, primii care au fost eliberați au fost ziariști aflați în închisoare pentru că protestaseră împotriva dictaturii lui Ceaușescu.
Celor care, poate, se vor întreba: până la urmă, ce a schimbat Marina prin gestul ei în direct la Televiziunea Rusă din Moscova?, le voi răspunde prin cuvintele lui Václav Havel: Speranța nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens indiferent ce întorsătură, bună sau rea, iau lucrurile.
