Domnule Președinte, Excelențe, eminențe, distinși invitați, dragi colegi,
Am pregătit un discurs foarte bun în scris, însă, inspirat de intervențiile deosebit de captivante ale vorbitorilor dinaintea mea, aș dori să împărtășesc câteva reflecții personale despre viața sustenabilă și despre felul în care privim existența noastră, pornind de la modesta mea experiență.
În primul rând, doresc să îi mulțumesc domnului președinte și profesor Emil Constantinescu, precum și echipei sale, în special domnului profesor Cătălin-Ştefan Popa, pentru efortul extraordinar depus în organizarea acestui eveniment unic și excepțional. Am intrat în contact direct cu conceptul dezvoltării durabile în 2010, când am avut onoarea de a prezida cea de-a XIX-a sesiune a Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă a Organizației Națiunilor Unite (CSD-19). Timp de un an am dezbătut cinci declarații extrem de importante, axate în principal pe aspecte tehnice. Totuși, ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost pasiunea participanților pentru dialog, empatia de care au dat dovadă și modul în care, prin energie pozitivă, oameni provenind din țări, religii și culturi diferite au reușit să găsească un limbaj comun.
În anul 2015, prin consens – și consider că acesta este un cuvânt deosebit de frumos: consens – a fost adoptată Agenda 2030, documentul care reprezintă astăzi fundamentul dezvoltării durabile la nivel mondial. O provocare importantă a fost găsirea unei modalități prin care societatea să înțeleagă un subiect atât de tehnic. În primul rând, este nevoie de leadership. În al doilea rând, este esențial să existe un cadru instituțional funcțional. În România, începând din 2017, în calitate de consilier de stat în cadrul Cancelariei Prim-ministrului, am avut responsabilitatea de a contribui la crearea unui astfel de cadru interinstituțional.
Poate, însă, cel mai important aspect este relația cu societatea și cu toți actorii implicați. Pentru noi, aceasta a reprezentat o provocare majoră. După nouă ani de muncă, suntem mândri că România este recunoscută atât de OCDE, cât și de Organizația Națiunilor Unite drept un hub regional pentru implementarea Agendei 2030. Dezvoltarea durabilă poate părea un domeniu foarte tehnic, însă la baza sa stau relațiile dintre oameni. Acesta este cel mai important lucru asupra căruia trebuie să lucrăm, pornind de la valorile fundamentale promovate de toate religiile și, bineînțeles, de cultură.
Este surprinzător faptul că Agenda 2030 cuprinde 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), însă niciunul nu este dedicat în mod explicit culturii. În prezent ne revizuim strategia națională și sper să conving Guvernul României ca, în perspectiva perioadei de după 2030, să susțină introducerea unui obiectiv distinct dedicat culturii. Desigur, cultura este prezentă în toate domeniile, dar cred că merită o recunoaștere proprie, deoarece cultura înseamnă reziliență, educație și comunități sustenabile. Pornind de la experiența României, avem nevoie de tot mai multe competențe profesionale în domeniul dezvoltării durabile. În prezent, țara noastră dispune de aproximativ 2.300 de experți în dezvoltare durabilă în administrația publică – o inițiativă unică la nivel european. Există structuri dedicate în fiecare minister, iar următorul pas este extinderea acestui model la nivel local.
Acesta este, în esență, un proces educațional, o poveste fără sfârșit. Este vorba despre viața noastră. Cu toții ne dorim o viață mai sustenabilă și mai sănătoasă, iar aceasta este misiunea noastră comună. România este o țară extraordinară, cu cinci ecosisteme distincte – o caracteristică unică în Europa. Avem regiunea pontică, stepa, zona continentală, zona panonică și alpină, regiuni naturale deosebite. Totodată, în Parlamentul României sunt reprezentate cele 19 minorități naționale. Eu însumi aparțin minorității maghiare și consider că este un lucru remarcabil faptul că fiecare dintre aceste comunități are o voce în Parlamentul României. Diversitatea culturală, religioasă și regională reprezintă unul dintre cele mai mari atuuri ale țării noastre și trebuie valorificată.
În încheiere, aș dori să subliniez un aspect deja menționat și de vorbitorii anteriori. Există trei documente fundamentale privind principiile dezvoltării durabile. Primul este reprezentat de documentele adoptate la Rio de Janeiro, care consacră principiile sustenabilității. Al doilea este documentul din 2009 privind fericirea și principiile fundamentale ale acesteia. Al treilea este documentul elaborat de Vatican, extrem de bine pregătit, dedicat mediului și principiilor dezvoltării durabile. Există un cuvânt comun tuturor acestor trei documente: iubirea. Trebuie să luptăm cu iubire împotriva urii și să devenim agenți ai schimbării în societate, pentru a construi o lume mai sustenabilă.
Vă mulțumesc mult.
