Excelențe, Eminențe, distinși oaspeți,
Este o deosebită onoare să vă urez bun venit în Parlamentul României, în dubla mea calitate de președinte al Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei și de reprezentant al președintelui Camerei Deputaților a României, fostul prim-ministru Sorin Grindeanu.
Vă întâmpinăm cu multă căldură și vă prețuim profund pentru vocația și înțelepciunea de a construi punți și de a consolida legăturile dintre comunitățile și modelele sociale ale Răsăritului și Apusului. Trăim vremuri în care societățile deschise sunt etichetate, *a priori*, drept pur progresiste, în timp ce societățile închise sunt considerate retrograde și excesiv de excentrice în atașamentul lor față de tradiție. Există oare o voce a rațiunii capabilă să îmbine etica grijii, a compasiunii și a solidarității cu virtutea conviețuirii și să medieze între aceste prejudecăți? Dacă o astfel de voce există – și credem cu tărie că așa este –, trebuie să i se permită să-și pună în valoare rațiunea și iubirea față de umanitate, prudența în protejarea patrimoniului cultural și capacitatea de a crea legături între diversele spații culturale. Acest lucru este valabil cu atât mai mult aici, unde cercetători, actori politici, reprezentanți ai sectorului cultural și cadre universitare își unesc eforturile în căutarea unei înțelegeri comune, clare și autentice a propriei ființe, a identităților și a rădăcinilor lor interconectate.
Adresez cele mai calde felicitări forței motrice din spatele acestui Congres, Excelenței Sale Președintele Emil Constantinescu, a cărui viziune a adus la București un eveniment de o asemenea importanță globală și care conduce, cu mare înțelepciune, Institutul Levant de Studii Avansate pentru Cultura Păcii în misiunea sa de a promova o cultură a păcii.
În calitate de Președinte al Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei, salut cu recunoștință și profundă emoție Congresul Mondial de Studii Siriace, găzduit pentru prima dată după cincizeci și patru de ani în Europa de Est și, mai precis, în România. Puteți considera acest lucru drept un semn distinctiv al maturității noastre instituționale și spirituale. Împărtășim o istorie comună a martirilor și a eroilor, a martorilor și a actorilor istorici; perspective comune, lipsite de idealizări romantice, asupra cosmologiei și metafizicii; precum și o experiență comună de navigare între centrele și periferiile puterii globale prin angajament ecumenic, unire spirituală și moștenire patristică. Mai presus de toate, împărtășim manifestări ale credinței, rezilienței și speranței că o cultură durabilă a păcii poate lua naștere din unirea noastră. Au fost făcuți mulți pași chibzuiți în această direcție. Mediile politice, indiferent de orientările ideologice, au ajuns să înțeleagă că edificarea păcii poate deveni un proiect universal doar printr-un dialog activ cu oamenii de știință și cercetătorii. De asemenea, mediile sociale au înțeles că valorile religioase nu sunt doar obiectul unei negocieri între sfera privată și cea publică, ci sunt fundamentale pentru definirea intimității, a persoanei și a autenticității. Tradițiile culturale și academice sunt tot mai conștiente de faptul că Estul și Vestul pot atât să dezbine, cât și să unească, și că există puțină valoare în impunerea unei viziuni seculare și unilaterale asupra progresului, al cărei deznodământ pesimist ar putea fi o lume divizată în „Vest și Restul”.
Estul și Vestul constituie o paradigmă duală și interdependentă prin care ne putem trăi credința, rămânând în același timp fideli nouă înșine. Vă invit să aveți în vedere acest lucru în timp ce explorați argumente creative și inspiraționale, care conectează dezbaterile academice recente cu reperele politice și provocările sociale, atrăgând totodată atenția asupra nevoii urgente de a proteja moștenirea culturală creștină din Orientul Mijlociu și de a o conecta cu alte părți ale lumii. Vă doresc o ședere plăcută și, mai important, să fiți mândri de parteneriatul la care fiecare dintre dumneavoastră a contribuit deja. Nu poate exista o pace durabilă fără cunoaștere. După cum probabil știți, provocările umanității pot fi rezumate la o dilemă clasică: cum putem face lucrurile corect, făcând în același timp ceea ce este drept?
Această conferință oferă un răspuns la această întrebare și trasează o cale către o convergență credibilă a ambițiilor politice și culturale, evidențiind rolul diplomației religioase, al dialogului și al cooperării dincolo de granițele dintre lumea creștină și cea necreștină. Vă mulțumesc din suflet pentru această oportunitate generoasă și vă doresc o ședere cât mai plăcută în România!
