Prof. dr. Tasin Gemil
Institutul de Turcologie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Membru al Consiliului Consultativ al ISACCL
Cu aproape trei decenii în urmă, am ținut o comunicare în Aula Academiei Române despre Sistemul politic mondial din perspectiva istoriei , în care am expus modele și repere istorice pentru acțiuni și inițiative actuale, între care m-am referit și la Res Publica Cristiana, inițiată de papa Silvestru al II-lea și împăratul Otto al III-lea, cu o mie de ani în urmă. După părerea mea, aici se află ideea primitivă a Uniunii Europene (combinată cu NATO), care, întâmplător sau nu, a fost inițiată de un gânditor francez și susținută de un conducător german.
Într-adevăr, Uniunea Europeană a fost gândită de la început ca un „club creștin”, cum deschis a declarat, nu o dată, președintele Valery Giscard d’Estaing. Numai că, Europa actuală nu mai este de mult Europa creștină (catolică) din evul mediu și nici măcar cea din vremea când a fost înființată Uniunea Europeană. Câteva țări ortodoxe au fost admise, destul de greu, în clubul restrâns al Uniunii Europene, dar ponderea decisivă o deține spiritul catolic, în care este inclus, desigur, și cel reformat. Chiar dacă nu se afirmă ostentativ, acest spirit este dominant în gândirea decidenților UE. Cred că aici este călcâiul vulnerabil al UE. Nu este vorba în primul rând de prezența tot mai numeroasă și zgomotoasă a comunităților musulmane, indiene, africane etc. în societățile și structurile politice, economice și culturale ale țărilor UE, ci, înainte de toate, cred că trebuie avută în vedere uriașa forță a Chinei, urmată de aproape de cea a Indiei. Spiritul catolic european trebuie să se adapteze acestor provocări, care ar putea să-l submineze chiar din interior, dacă – așa cum se aude – China va agreea protestantismul creștin ca religie de stat. În orice caz, „cumințenia” de până acum a Chinei nu ar trebui să adoarmă prudența europenilor. SUA nu au pierdut, cred, niciodată din vedere acești factori globali. Dar, din câte știu eu, UE nu acordă încă atenția cuvenită Asiei.
Vrem nu vrem, Asia vine peste Europa, afirmam în 1991, la o sesiune a Adunării Parlamentare NATO. Situația actuală din Europa este asemănătoare, în bună măsură, cu situația din Imperiul Roman în ajunul marilor migrații. Popoarele migratoare au îndrăznit să atace hotarele romane abia când a fost evidentă criza morală și spirituală romană, când creștinismul nu se așezase încă dominant și era interesat în subminarea a tot ceea ce era roman. Sunt convins că istoria poate da lecții folositoare politicienilor. Numai să i se acorde atenția cuvenită.
