Politicile comune de securitate ale Uniunii Europene

Conf. dr. Puiu Haşotti Ministrul Culturii 2012 Membru al Consiliului Consultativ al ISACCL

 

Conf. dr. Puiu Haşotti
Ministrul Culturii 2012
Membru al Consiliului Consultativ al ISACCL

 

 

Înainte de orice dezbatere asupra unor idei, avansez necesitatea ca Uniunea Europeană să funcționeze în baza unei Constituții, și nu în baza unui (unor) tratate. Sigur că este o idee mai veche, susținută, între alții, și de Valery Giscard d’Estaing, cu prilejul Convenției pentru viitorul Europei. Din păcate, ideea nu s-a materializat, din pricina marii birocrații a UE și a regulamentului care cerea unanimitatea tuturor celor 27 de țări.

Pentru început, avansez două observații cu caracter general, asupra cărora, în principiu, cel puțin declarativ, s-a convenit în cadrul Convenției, dar si cu multe alte ocazii.

  1. Europa are nevoie de o emancipare strategică, pentru a deveni mai importantă pe arena internațională și pentru o mai mare contribuție a sa la întărirea legăturilor euro-atlantice. Astfel s-ar întări dezvoltarea politicilor comunitare de securitate și, în aceeași măsură, de politică externă.
  2. Politica de apărare și securitate a UE este un proces complex, în care trebuie implicate absolut toate instituțiile fundamentale ale Uniunii.

La aceste două principii aș adăuga câteva alte idei, menite să fortifice politicile comune de securitate și, implicit, coeziunea dintre țările membre:

  1. Renunțarea la regula generală a unanimității, cu excepția deciziilor care implică acțiuni militare. Regula unanimității ar urma să fie înlocuită cu așa numita majoritate dublu calificată. Consiliul urmează să joace în continuare rolul principal, însoțit, însă de Comisie și Parlament.
  2. Comisia trebuie să aibă, la rândul său, drept de inițiativă în probleme de apărare, laolaltă cu un "Minister pentru afaceri străine al Uniunii".
  3. O viitoare Constituție a UE trebuie să prevadă un rol clar pentru Comisie în diferitele negocieri internaționale, dar și în reprezentarea Uniunii în organizațiile internaționale.
  4. Rolul Parlamentului European trebuie întărit, consemnânduse într-o viitoare Constituție, dreptul de a fi consultat în anumite cazuri: (1) La repartizarea de către Consiliu a vreunor reprezentanți speciali ai UE ; (2) unde Consiliul adoptă decizii legate de reguli ce privesc negocierile și dreptul a fi informat în alte cazuri: cu ocazia deciziilor referitoare la securitate și politici de apărare; în legătură cu colaborarea cu diferite structuri internaționale; în legătură cu cooperarea strict în domeniul militar.
  5. Înfiintarea unei Agenții a Armamentului European și unei Agentii de Cercetare Strategică, a căror activitate să fie supervizată de Parlament.

Cele de mai sus sunt doar câteva idei, care cred eu că ar fi necesare, îndeosebi cu scopul de a întări Uniunea în ansamblul ei, prin întărirea coeziunii dintre statele membre și prin stabilirea unor relații foarte clare între instituțiile fundamentale ale Uniunii, care automat vor deveni mai puternice și eficiente.

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu