Ziua a treia a fost dedicată conceptului de timp la poetul grec Hesiod (secolul VII î. Chr.), prin seminarul susținut de doamna conf. univ. dr. Maria-Luiza Oancea (Universitatea din București). Studenții de la secția de Filologie Clasică au citit și tradus din greacă veche pasajele din Theogonia 154-198, fragment care ilustrează perspectivele temporalității primordiale, văzut ca un construct linear, divin, dar și ca o mișcare ciclică, supusă fatalității. Prin mișcări repetitive, viitorul este ascuns sub pământ (Gaia) de către Ouranos (cerul), prezentul etern, care își îngroape odraslele în măruntaiele pământului, există ciclicitatea zi-noapte, dar și repetitivitatea actelor monstruoase, sexualitatea în exces. Prin castrarea lui Ouranos, noul prezent (reprezentat de Cronos) se separă de trecut, dar eludează în același fel viitorul: Cronos, timpul, își înghite odraslele. Zeus separă cele trei instanțe temporale: își aruncă tatăl - trecutul - în Tartar (văzut ca un fel de perpetuum mobile, o arhivă de zei în veșnică stază, o temniță secretă a uitării) și are puterea să lase viitorul să se manifeste, prin multitudinea de copii pe care îi are. Studenții au analizat felul în care sunt exprimate la nivel lingvistic aceste perspective temporale și au propus diferite variante de traducere pentru anumite noțiuni.
