Cea de-a treia ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greaca veche, egiptologie și limbi orientale, organizată de ISACCL, în parteneriat cu Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București a început pe data de 5 septembrie 2022, în format online. La ceremonia de deschidere au participat prof. dr. Emil Constantinescu, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, prof. dr. Joanna Popielska-Grzybowska (Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei), directorul științific al acestui eveniment, conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București), dr. Ana-Maria Răducan (ISACCL) și treizeci de cursanți (studenți și tineri cercetători).
În discursul său introductiv, președintele Emil Constantinescu a prezentat proiectul Școlii și a subliniat importanța și utilitatea limbilor și culturilor clasice pentru lumea contemporană, pornind de la interogațiile filosofice asupra timpului și spațiului, din perspectivă geologică. Directorul științific al manifestării, prof. dr. Joanna Popielska-Grzybowska (Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei) le-a oferit un salut călduros participanților, reliefând rolul formator pe care îl au schimburile de experiență dintre cercetătorii și studenții pasionați din domeniu. Conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București) a făcut o introducere a conceptelor de timp și spațiu în cultura greacă, arătând distincția dintre timpul sacru și timpul profan și felul în care acestea se întrepătrund, în viziunea filosofică grecească și în cea teologică.

 

Emil Constantinescu - Școala anuală interdisciplinară de greacă veche, egiptologie și limbi orientale 2022

Prof. emerit Emil Constantinescu, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:

Simțim că spațiul și timpul se dilată, se contractă sau că nu ne mai aparțin, iar în această perioadă marcată de incertitudini și angoase, în care totul se construiește sau de dărâmă mult prea repede, căutăm niște repere puternice, care să ne ancoreze în lumea în care trăim, care să fie guvernată de valori perene precum: iubirea, curajul, binele, adevărul, frumosul. Or, studiul limbilor clasice și a lumii antice oferă aceste valori, pe care le plămădește în mintea și sufletului omului studios, care astfel va putea fi mai greu manipulat de strălucirile amăgitoare care ascund fake-uri din lumea de azi.

 

„Distinși profesori, dragi participanți,

Mă bucur foarte mult să mă aflu alături de dumneavoastră la deschiderea celei de-a treia ediții a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie și limbi orientale, dedicată Timpului și spațiului în Antichitate, organizată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului,  în parteneriat cu Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București.

S-ar putea crede că filosofii și  fizicienii  au rezolvat demult problema Timpului și Spațiului. Se vorbește de zbuciumul savanților care încearcă să dea răspunsuri la întrebări complicate pe care ei înșiși și le pun, printre care, Spațiul și Timpul ocupa un loc privilegiat. Chiar dacă domeniul meu de cercetare urmărește fenomene geologice care s-au petrecut timp de patru miliarde de ani și spațiul  în care s-au desfășurat procesele care au configurat actualul relief muntos al planetei s-au întins pentru orogeneza alpină de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific în Europa și Asia și din Alaska până în Țara de Foc în cele două Americi, dacă mă întrebați ce este Timpul vă răspund că nu știu . Cosmologii care studiază perioadele în care s-au format constelațiile de la începutul Universului sunt și ei reticenți.

Este adevărat că cei care studiau cronologia evenimentelor din lumea materială și imaterială știu că Timpul este o extensie, dar a cui extensie este eu, unul, nu știu și ar fi de mirare să nu fie mextensia sufletului însuși” cum credea Augustin, care vorbește, împreună cu toată filosofia creștină despre cele trei instanțe temporale, trecut, prezent, viitor, supuse schimbării și perspectivei subiective, dar și despre eternitatea divinității, în care nu este schimbare.

Aceeași interogație este valabilă și în privința Spațiului. Leibniz susținea că spațiul reprezintă relațiile dintre lucruri, el neexistând independent de lucrurile pe care le conectează, în timp ce Clark argumenta că spațiul este o substanță omniprezentă, care conține toate lucrurile din univers, iar teologii și nu numai ei cred că spațiul reprezintă prezența lui Dumnezeu în lume.

Semnele trecerii timpului și ale schimbării spațiului le percepem toți, într-o formă sau alta, deși tehnologia secolului XXI ne permite să desființăm anumite bariere spațio-temporale, pe care, în urmă cu puțini ani, le credeam imposibile sau de domeniul supranaturalului. Ne putem conecta fiecare din spațiul său personal în spațiul virtual, putem fi împreună în același timp al nostru, deși acum în România este ora 17, în Polonia ora 16, iar în Japonia este ora 23, iar pandemia a avut un rol important în acest sens, remodelându-ne în mod drastic percepția despre spațiu și timp, dar și despre călătorii și relații personale. Simțim că spațiul și timpul se dilată, se contractă sau că nu ne mai aparțin, iar în această perioadă marcată de incertitudini și angoase, în care totul se construiește sau de dărâmă mult prea repede, căutăm niște repere puternice, care să ne ancoreze în lumea în care trăim, care să fie guvernată de valori perene precum: iubirea, curajul, binele, adevărul, frumosul. Or, studiul limbilor clasice și a lumii antice oferă aceste valori, pe care le plămădește în mintea și sufletului omului studios, care astfel va putea fi mai greu manipulat de strălucirile amăgitoare care ascund fake-uri din lumea de azi.

Dincolo de a fi lumi imaginare, de refugiu prilejuit de lectură, lumile antice ne pot arăta un alt modus vivendi: demn, curajos, bazat pe principii solide și pe învățătura păstrată și transmisă de-a lungul secolelor și de-a lungul unor vaste teritorii de oamenii care au iubit cărțile și lumina pe care acestea o poartă.

Pasiunea și entuziasmul dumneavoastră, atât al profesorilor, cât și al discipolilor au însuflețit acest proiect frumos, care, iată, a ajuns la cea de-a treia ediție. Unii dintre dumneavoastră ne-ați fost alături încă de la prima ediție din 2020 și ați rămas alături de noi, alții v-ați alăturat pe parcurs. Proiectul acestei școli a fost prezentat cu multă generozitate academică instituției noastre în anul 2020 de către doamnele profesoare Maria-Luiza Oancea de la Facultatea de Limbi Clasice a Universității din București și Renata Tatomir de la Universitatea Hyperion, cărora le mulțumim foarte mult pentru dragostea față de limbile vechi și față de studenții lor, precum și pentru râvna pe care au depus-o constant pentru materializarea acestui proiect. Domniilor lor li s-a adăugat imediat directorul științific al manifestației, doamna profesoară Joanna Popielska de la Institutul culturilor mediteraneene și orientale din Polonia, cu care avem un parteneriat solid, care ne onorează. Intenția noastră este ca în anii următori să dezvoltăm acest proiect și să îl putem organiza cu prezență fizică.

Am plăcerea să îi salut pe organizatorii acestei ediții, pe directorul științific, doamna dr. Joanna Popielska-Grzybowska (Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei), pe doamna conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea de la Universitatea din București și, de asemenea, pe colegii mai tineri de la Institutul Levantului, dr. Cătălin-Ștefan Popa și dr. Ana-Maria Răducan, precum și pe distinșii lor invitați: dr. Heidi Kopp-Junk (Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei), dr. So Miyagawa (Institutul Național de Limba Japoneză), dr. Ștefan Zară (Arhiepiscopia Bucureștilor), dr. Beniamin Laurențiu Chircan (Universitatea din București), precum și pe tinerii alumni ai primelor două ediții, Cristian Ioan Dumitru, Cristian Șimon și Valentin Cocan.

Vă urez mult succes în activitățile dumneavoastră și indiferent de spațiile și de timpurile pe care le veți trăi, să păstrați aprinsă și să dați mai departe această cheie a limbilor vechi care deschide o poartă spre epoci de demult apuse de a căror înțelepciune avem nevoie în vremurile complicate pe care le trăim.”

 

Joanna Popielska-Grzybowska - Școala anuală interdisciplinară de greacă veche, egiptologie și limbi orientale 2022

Prof. dr. Joanna Popielska-Grzybowska, Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei, directorul științific al Școlii anuale interdisciplinare de greaca veche, egiptologie și limbi orientale

Studenții reprezintă viitorul. Dedicarea, speranțele și visurile voastre vă vor conduce către un viitor mai bun în lume. Știu destul de bine că viața de student nu este una ușoară. Un student harnic jonglează cu examenele și cu învățatul pentru sine, precum și cu îndatoririle sale zilnice, de aceea suntem dispuși să vă oferim tuturor cea mai mare înțelegere și asistență. Scrieți-vă propria poveste cu dedicare și pasiune! Munca voastră asiduă va avea drept rezultat o mai bună înțelegere a lumii și o viață mai conștientă. Timpul poate fi cel mai bun prieten sau cel mai rău dușman al vostru, în funcție de modul în care îl folosiți. Începeți dar!

 

„Stimate domnule președinte, Excelența Sa profesor dr. Emil Constantinescu,
Stimați participanți,
Doamnelor și domnilor,
Dragi studenți,

Bună ziua. Mă numesc Joanna Popielska-Grzybowska și sunt profesoară la Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academia de Științe a Poloniei și a treia oară sunt onorata să fiu director științific al acestui minunat proiect, adică Școala anuală interdisciplinară de greacă veche, egiptologie și limbi orientale. Vă mulțumesc foarte mult pentru încredere și onoare. Anul acesta ne adunăm pentru a discuta despre conceptele de timp și spațiu în antichitate.

Este dătător de speranță faptul că ne întâlnim a treia oară la Școala anuală interdisciplinară de greacă veche, egiptologie și limbi orientale. Și anul acesta conferințele se țin la București, la Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, în parteneriat cu Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București și cu Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe din Polonia, instituția pe care o reprezint. Sunt bucuroasă că Școala anuală a continuat din 2020 într-un format similar. În acest fel stabilim o tradiție.

Așadar, este deopotrivă o mare plăcere și o mare onoare pentru mine să vă vorbesc astăzi și să întâmpin iluștrii invitați și participanți la această adunare despre care consider că ar trebui să fie pe lista celor mai importante evenimente academice din București. Este un privilegiu și o onoare să salut gazda noastră, ilustrul și stimatul profesor dr. Emil Constantinescu (președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, președinte de onoare al Senatului Universității din București, președintele României în 1996-2000) – un eminent cercetător recunoscut pe plan mondial. Domnule președinte, vă mulțumim pentru tot ceea ce faceți pentru noi.

La fel ca în fiecare an, mulți oameni au lucrat pentru ca acest eveniment să aibă succes. Recunoștința și profunda noastră apreciere se îndreaptă către doamna Luiza Popa, directorul general al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și către doamna Ana-Maria Răducan, unii din organizatorii celor trei ediții ale Școlii anuale, din partea Institutului Levant, precum și doamnei profesoare Maria-Luiza Oancea, care reprezintă Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Sunt fericită să vă întâmpin pe toți și să vă mulțumesc pentru acești ani de colaborare fructuoasă cu cercetători români renumiți care lucrează în domeniul Antichității.

Scopul nostru este cel de a reuni cercetători care studiază Antichitatea, precum și studenți care vor să își extindă câmpul de cunoaștere a acelor vremuri îndepărtate. Vom schimba idei și vom împărtăși experiențe, dar și rezultatele cercetării despre timp și spațiu din diverse domenii de studii ale culturilor antice.

Dragi studenți, profitați de aceasta și deschideți-vă spre schimbare și dezvoltare. Aspectul cel mai prețios al muncii noastre este chiar contactul pe care îl avem cu voi, dragilor. Am fi mult, mult mai săraci dacă nu v-am împărtăși din cunoașterea noastră. După cum spunea Einstein, „Orice prost poate să știe. Scopul este să înțelegi”.

Colegilor mei le adresez cele mai călduroase salutări și le mulțumesc că sunt cu noi astăzi: doamna profesoară Maria Luiza Oancea (Unversitatea din București), domnul profesor So Miyagawa (Institutul Național pentru Limba Japoneză), doamna profesoară Heidi Köpp-Junk (Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe din Polonia), dr. Beniamin Laurentiu Chircan (Universitatea din București), dr. Cristian-Ioan Dumitru (Universitatea din București), dr. Cătălin-Ștefan Popa (ISACCL), dr. Ștefan Zară (Arhiepiscopia Bucureștiului), dr. Ana-Maria Răducan (ISACCL). Sunt foarte nerăbdătoare să iau parte și la secțiunea din program dedicată alumnilor primelor două ediții – masteranzii Valentin Cocan și Cristian Șimon (Universitatea din București). Mult noroc!

Bun venit din toată inima! Este foarte emoționant să vă văd pe toți după un an. Suntem foarte bucuroși să vă avem împreună cu noi. Vă mulțumesc foarte mult. Aș dori să vă invit să participați și la prelegerile mele de astăzi. De această dată voi vorbi despre timp și spațiu în textele religioase egiptene și, în special, despre Textele Piramidelor.

Dragi studenți – după cum îmi tot place să repet, această Școală anuală nu ar fi fost posibilă fără voi! Este o plăcere să vă salut cu entuziasm și din toată inima. Nădăjduiesc și îmi doresc să vă placă prelegerile pe care le-am făcut pentru voi cu multă implicare din partea noastră. Vă sfătuiesc să căutați mereu excelența, dar să nu vă fie frică nici de eșec, pentru că orice eșec are beneficiile sale. Folosiți-vă imaginația și fiți creativi, munciți din greu pentru a dobândi cunoașterea, care vă va ajuta să vă construiți propria viață, precum și viețile celor dragi.

Studenții reprezintă viitorul. Dedicarea, speranțele și visurile voastre vă vor conduce către un viitor mai bun în lume. Știu destul de bine că viața de student nu este una ușoară. Un student harnic jonglează cu examenele și cu învățatul pentru sine, precum și cu îndatoririle sale zilnice, de aceea suntem dispuși să vă oferim tuturor cea mai mare înțelegere și asistență.

Scrieți-vă propria poveste cu dedicare și pasiune! Munca voastră asiduă va avea drept rezultat o mai bună înțelegere a lumii și o viață mai conștientă. Timpul poate fi cel mai bun prieten sau cel mai rău dușman al vostru, în funcție de modul în care îl folosiți. Începeți dar!

Vă invităm să participați la prelegeri și seminare.

Doamnelor și domnilor, vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.”

 

Maria-Luiza Oancea - Școala anuală interdisciplinară de greacă veche, egiptologie și limbi orientale 2022

Conf. univ. dr. Maria Luiza Oancea, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București:

În secolul al VII-lea î.Hr. asistăm la o criză care se produce în lumea greacă, și anume la apariția unei noi imagini a omului. De aici va rezulta o adevărată problemă a timpului, care nu-și va găsi rezolvarea decât printr-o schimbare a viziunii asupra acestei noțiuni. De acum înainte individul se va simți purtat de un flux ireversibil, dominat de fatalitatea morții, astfel că timpul în care i se desfășoară existența îi va apărea ca o forță distrugătoare, minând iremediabil tot ceea ce constituie pentru el prețul vieții. De aceea individul va încerca să transforme acest timp al vieții individuale într-un ciclu (κύκλος) total reconstituit. De aici încercarea lui de a reintegra timpul uman în periodicitatea cosmică și în veșnicia divină.

 

„Domnule Președinte, dinstinși colegi, dragi participanți!

Bine ați venit la cea de-a treia ediție a Școlii anuale interdisciplinare de greacă veche, egiptologie ș limbi orientale, generos găzduită de Institutul de Studii Aprofundate în Cultura și Civilizația Levantului, reprezentat de domnul președinte Emil Constantinescu, față de care ne exprimăm întreaga noastră recunoștință, și de directorul general, doamna Luiza Popa, și aflată sub directa îndrumare a doamnei profesor dr. Joanna Popielska Grzybowska de la Instititul Culturilor Mediteraneene al Academiei Poloneze de Științe.

Tema școlii noastre de vară este anul acesta „Timp și spațiu”, două concepte extrem de ofertante pentru filosofia, antropologia, psihanaliza și perspectiva lingvistică.

Conceptele de spațiu și timp au fost pe larg discutate de către vechii greci, care și-au formulat aceste idei în timpul discuțiilor lor legate de retorică, etică, metafizică sau fizică.

Filosofi precum Platon, Aristotel, Gorgias, Epicur, precum și stoicii, școlile atomiste și pitagoreice au avut propriile lor idei originale despre calitățile și structura spatiului si a timpului.  În viziunea precreştină, timpul mitic poate fi împărţit în timp sacru şi timp profan.

Timpul sacru are aspectul paradoxal al unui Timp circular, reversibil și recuperabil, un fel de prezent mitic etern, în care te reintegrezi periodic prin intermediul riturilor.

Eliade considera că pentru omul religios al culturilor arhaice, Lumea se reînoiește în fiecare an.

În societățile arhaice a avut loc o asimilare a timpului de către spațiu, dincolo de sacralizarea pe care acestea au suferit-o. Omul religios arhaic trăia într-un spațiu sacru dominat de un timp sacru.

Fenomenul religios a fost mereu în strânsă legătură cu timpul și cu istoria.

Pitagoreicii considerau cosmosul ca pe o ființă vie (ζῶον), cu respirație și cu un principiu al Limitei (πέρας).

Pentru Platon și Aristotel timpul și mișcarea erau strâns asociate într-un fel de relație reciprocă.

Punctul în care cei doi se despărțeau în modul cel mai clar îl reprezenta însă absența, la Aristotel, a contrastului dintre timp și veșnicie.

Pornind de la existența timpului ca εἰκών, Platon îi atribuia timpului, cel puțin implicit, un statut ontologic. Timpul avea chiar și un scop în ordinea lucrurilor, și anume acela de a permite oamenilor să-l cuantifice.

Pentru Aristotel însă, timpul nu era un sinonim al mișcării, ci trebuia socotit pornind de la mișcare.

Recunoașterea succesiunii anterior/posterior este cea care îi va face pe oameni să capete conștiința timpului.

Cei mai vechi filosofi, pitagoreii, căutau esența timpului în mișcare, și

anume în rotirea cerului.

Tot în Grecia antică asistăm la elaborarea unei vaste mitologii a reminiscenței, ba chiar la existența, în panteonul grec, a unei divinități care purta numele unei funcții psihologice: Μνημοσύνη sau memoria.

În secolul al VII-lea î.Hr. asistăm la o criză care se produce în lumea greacă, și anume la apariția unei noi imagini a omului. De aici va rezulta o adevărată problemă a timpului, care nu-și va găsi rezolvarea decât printr-o schimbare a viziunii asupra acestei noțiuni. De acum înainte individul se va simți purtat de un flux ireversibil, dominat de fatalitatea morții, astfel că timpul în care i se desfășoară existența îi va apărea ca o forță distrugătoare, minând iremediabil tot ceea ce constituie pentru el prețul vieții. De aceea individul va încerca să transforme acest timp al vieții individuale într-un ciclu (κύκλος) total reconstituit. De aici încercarea lui de a reintegra timpul uman în periodicitatea cosmică și în veșnicia divină.

Vechii greci cunoșteau două vocabule referitoare la conceptul de timp: καιρός și χρόνος. Fiecare dintre aceste concepte surprindea un aspect diferit al experimentării temporalității.

Χρόνος reprezenta măsurarea cantitativă abstractă a mișcării și a schimbării pe care le experimentăm în mod normal ca "timp".

Καιρός ar face referire la o experimentare a unui moment critic. Dar καιρός implica în plus înțelepciunea de a ști să acționezi eficace la momentul potrivit, fiind legat de conceptul de φρόνησις („înțelepciune, judecată”).

În ceea ce privește noțiunea de „spațiu”, grecii foloseau vocabulele χῶρα, τόπος și κενόν.

Χῶρα reprezenta, pentru greci, o concepție abstractă despre o regiune populată cu orice (obiecte, ființe etc.).

Τόπος constituia o concepție mai precisă decât χῶρα, fiind, de fapt, un loc definit de un conținut, o parte a unei χῶρα.

Κενόν („golul, vidul”), cunoștea în greacă trei utilizări principale:

(a) vidul pur sau „neantul”;

(b) vidul ca spațiu vid, cum este, spre exemplu, spațiul dintre molecule;

(c) golul, în sensul de recipient gol, cum este, spre exemplu, interiorul gol al unei sticle. Așadar κενόν constituia, conform descrierii lui Parmenides, un fel de Non-Ființă.

Din perspectiva teologiei creștine, încă din secolul al VII-lea, Sfântul Maxim Mărturisitorul, în disputa sa cu monofizismul și origenismul, expunea o viziune hristologică a timpului istoric. Istoria ar avea, pentru el, un rol pozitiv, fiind mediul în care omul crește întru îndumnezeire.

După Sfântul Maxim, Dumnezeu exclude timpul din ființa Sa.

Dealtfel, orice modalitate determinată a existenței este exclusă din ființa Sa, căci altfel El nu ar mai avea un caracter de absolută infinitate. Sfântul Maxim face distincţie între timp şi veac, afirmând că Dumnezeu se află mai presus de orice existență, iar sfârșitul reprezintă un nou început.

Sfântul Maxim susținea că veacurile, timpurile și locurile sunt relative, existând pentru un anumit scop. Însă Dumnezeu, spunea el, nu face parte din cele ce există cu un scop anume.

La nivel existential, va apărea o diferență de mentalitate între omul modern și predecesorii lui, diferență sugestiv pusă în valoare în arta plastică de apariția perspectivei și de ceea ce iconarii folosesc în reprezentările sacre sub denumirea de perspectivă inversă. Aceasta este, de fapt, și soluția pe care Biserica o dă crizei omului modern, pe care psihanaliza o caracterizează atât de bine până într-un anumit punct.

Reîntorcându-ne însă la Școala noastră de vară și la specificul acesteia, putem spune că a devenit deja pentru noi o tradiție să ne concentrăm, în cadrul cursurilor noastre, mai cu seamă asupra aprofundării textelor vechi, dar nu mai puțin importantă pentru noi este și perspectiva teoretică, menită să lămurească sensurile profunde ale acestor texte.

Vă invităm, așadar să vă bucurați, în cadrul acestei Școli de vară, de șapte zile cu adevărat interesante, bogate în cursuri practice și teoretice de greacă veche, egipteană, coptă, ebraică și siriacă.

Vă doresc așadar tuturor mult succes!”

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu