22 septembrie 2020
Cea de-a doua zi a Școlii de egiptologie, orientalistică și greacă veche s-a deschis cu prelegerea fascinantă a domnului dr. Ake Engsheden (Stockholm University), „Introduction to Coptic language”, care a prezentat un scurt istoric al celui de-al cincilea stagiu al limbii egiptene, folosită de creștinii din Egipt începând cu secolul al III-lea p. Chr. până în jurul anului 1100: limba coptă, care are cinci variante cu expresie scrisă. Ilustrul cercetător a prezentat structura limbii copte, cu un sistem verbal complex, insistând asupra articolului definit, o caracteristică particulară. Deși nu mai este o limbă vorbită, ea supraviețuiește în liturghia Bisericii Copte. Cursul a fost urmat de un seminar intitulat „Putting the pieces together: a seminar on Coptic ostraca”, în care participanții au avut ocazia să se familiarizeze și să descifreze câteva fragmente de limbă coptă păstrate pe niște „ostraka” conservate la Universitatea din Uppsala.
Cursul practic ținut de dr. Andreea Ștefan (Muzeul Național de Istorie a României) s-a concentrat în jurul Diatribelor lui Epictet (II, VI). Sclavul grec devenit la Roma filosof stoic, Epictet (50-138 p. Chr.), a întemeiat o școală renumită la Nicopolis. Sub îndrumarea dr. Ștefan, studenții au parcurs pasajul în original și l-au tradus. La nivel lingvistic, textul este unul dintre puținii martori păstrați ai formei vorbite a limbii grecești din perioada imperială. La nivel ideatic, acesta ilustrează felul în care Epictet vede trecerea omului prin viață și confruntarea inevitabilă cu moartea. Viziunea sa are la bază distincția stoică între cele care depind de om și cele care nu se află în puterea sa – înțelegerea acestor limite este cheia pentru o viață fericită, trăită în conformitate cu natura umană.
Prof. univ. dr. Renata Tatomir (Universitatea „Hyperion” din București) a susținut cursul „Evoluția textelor funerare din Regatul Vechi până în Perioada Târzie”, în care a prezentat literatura care alcătuiește textele antice funerare egiptene (colecții de documente magico-religioase funerare utilizate pentru a ajuta spiritul decedatului să dăinuie în viața de după moarte). Acestea sunt asociate cu înmormântările elitelor și au evoluat de-a lungul timpului, începând cu așa-numitele „Texte ale Piramidelor” din Regatul Vechi, continuând cu așa-numitele „Texte ale Regatului de Mijloc” și cu diferitele „Cărți ale Morților”, dar și cu alte denumiri din perioada următoare. Cu trecerea timpului, accesul la aceste scrieri funerare s-a extins de la familia regală la membrii elitelor non-regale, apoi la acei membri ai populației de rând care își puteau permite financiar înmormântări ritualice – această evoluție a fost numită „democratizarea Vieții de Dincolo”. În lumea de dincolo, singura armă disponibilă defuncților era cuvântul, astfel încât toate aceste texte erau destinate spiritului defuncților. Spre exemplu, în piramida lui Unas, ritualul Învierii începe cu cuvintele: “Tu nu ai plecat mort; tu ai plecat viu” și conchide cu asigurarea: “Numele tău va continua să trăiască în rândul oamenilor chiar și atunci când numele tău va fi cu zeii”.
Ziua s-a încheiat cu seminarul prof. univ. dr. Renata Tatomir (Universitatea „Hyperion” din București), numit „Cuvinte egiptene antice despre care nu știați că le cunoașteți deja”, în care au fost expuse etimologiile anumitor cuvinte care exprimă realități egiptene, care sunt păstrate și în limba română, precum: Adobe, barjă, abanos, ivoriu, faraon, oază, chimie, ibis, sfinx.
