Prof. emerit Emil Constantinescu, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:
„Prin cunoașterea limbilor și culturilor vechi descoperiți valorile umaniste, puteți descoperi mai bine cine sunteți și încotro vă doriți să mergeți. Învățați cât de valoroși sunteți și învățați să gândiți cu mintea voastră, să vă construiți o viață frumoasă, liberă și care să aibă sensul pe care îl alegeți voi”
Stimați participanți la Școala anuală interdisciplinară de egiptologie, orientalistică și greacă veche,
Am marea bucurie de a fi împreună și de a vedea că mai există tineri entuziaști, interesați de studiul limbilor vechi, acum, într-o perioadă în care totul este pris à la légère, totul este ieftin și accesibil la un click distanță.
Vă văd pe voi pe ecranul calculatorului și îmi aduc aminte de mine, cel de la 14 ani: eram în clasa a opta, în anul 1953. Manualul de franceză se deschidea cu o lecție numită Les moutons de Panurge. Era povestea unui negustor care dorea să cumpere o turmă de oi care sosise cu o corabie. Nu s-a înțeles la preț cu proprietarul și, ca să se răzbune, a cumpărat doar berbecul și l-a aruncat în mare. Toate oile au urmat berbecul, găsindu-și sfârșitul în apele mării. Profesoara mea de franceză, de la liceul Brătianu, școlită în Franța, ne-a spus că această poveste este dintr-o carte scrisă de un învățat francez, care a trăit într-o perioada întunecată, dar care a deschis prin opera sa calea idealurilor umaniste ale Renașterii. Poate veți trăi și voi în vremuri grele și e bine să vă feriți de spiritul de turmă care îi face pe oameni să își urmeze conducătorul, fără să se gândească la consecințe. Eram în perioada stalinistă, plină de arestări și condamnări pentru delicte de gândire, când o parte a elitei intelectuale a fost exterminată în închisoarea de la Sighet și tineri, studenți și elevi, erau supuși reeducării prin tortură, un experiment cumplit dintr-o închisoare care se afla, fără să știm, chiar în Pitești, orașul în care locuiam atunci. Am trăit și în cea de-a doua parte a dictaturii comuniste, când represiunea brutală s-a mai domolit, dar s-a instalat temeinic spiritul de turmă și mulți oameni au continuat să urmeze orbește noul conducător, înecându-se ca oile în marea ignoranței și a obedienței.
Existau însă la Universitatea din București, la Facultatea de Limbi Clasice și la Facultatea de Istorie, niște oameni, puțin mai în vârstă decât mine, ca profesorul Iancu Fischer, din generația mea, ca profesoara Zoe Petre, sau ceva mai tineri, ca profesorul Dan Slușanschi, care își petreceau sfârșitul de săptămână citind, traducând și comentând anticii greci și latini. Nu întâmplător intelectuali cu astfel de formație au asigurat rezistența prin cultură și mai târziu s-au regăsit în Piața Universității și în rândurile celor care au asigurat tranziția României spre democrație.
Mi-am amintit în acele vremuri de scrisoarea lui Gargantua către Pantagruel, în care îl îndeamnă să își folosească anii tinereții cu silința învățăturii, întărindu-și fără încetare puterile minții și ale sufletului…. să-și însușească fără greșeală limba elină, mai întâi, apoi latina, ebraica sfintelor scripturi și araba. „Și iarăși, cu multă grijă, să adâncești cărțile medicilor greci, arabi și latini, să-ți însușești știința deplină a lumii, care sălășluiește în om… și să te pătrunzi de duhul sfintelor scripturi”. (Fr. Rabelais, „Gargantua și Pantagruel”, trad. Al. Hodoș, Chișinău, Ed. Hiperion, 1993, p. 177-179).
După Revoluție, am avut ocazia ca geolog să ajung în Georgia, pe versantul Caucazului, unde a ajuns expediția Argonauților, care a adunat toți eroii mitologiei grecești în căutarea lui Chrysomallos, berbecul cu lâna de aur. Era vorba despre aurul aluvionar pe care vechii locuitori ai Colchidei îl colectau, folosind blana berbecilor. Am intitulat Lâna de aur un studiu despre cercetarea științifică în lumea contemporană, publicat în revista Eruditio, pentru că m-am gândit că în expediția Argonauților nu era vorba numai despre aur ca valoare monetară, ci și despre o aventură a cunoașterii.
În calitate de membru al Boardului Bibliotecii din Alexandria, un proiect egiptean sprijinit de UNESCO, care are scopul de a reînvia celebra bibliotecă și de a transmite cunoașterea milenară, îmi face mare plăcere să aud în fiecare an, la prezentarea raportului de activitate, că românii se află pe unul din primele locuri ale accesării online a site-ului Bibliotecii. Îmi aduc aminte de istorioara cu oile și mă bucur că ai mei compatrioți continuă să caute aurul cunoașterii străvechi.
Acum, la vârsta mea, ca om care a cunoscut cea mai neagră perioadă din istoria comunismului, dar și efectele manipulării societății de consum din economia de piață, vă pot spune că istorioara lui Panurge continuă să rămână actuală. Prin cunoașterea limbilor și culturilor vechi descoperiți valorile umaniste, puteți descoperi mai bine cine sunteți și încotro vă doriți să mergeți. Învățați cât de valoroși sunteți și învățați să gândiți cu mintea voastră, să vă construiți o viață frumoasă, liberă și care să aibă sensul pe care îl alegeți voi. Dacă învățați să gândiți cu mintea voastră, nu veți fi manipulați de alții și nu vă veți lăsa cumpărați, pentru că vă veți cunoaște propria valoare. Și dacă vi se pare că libertatea și cunoașterea nu sunt ieftine și cer sacrificii, nu vă doresc să știți vreodată cât valorează ignoranța și servitutea. Vă felicit că ați ales acest drum și vă doresc reușite pe măsură.
Prof. univ. dr. Renata Tatomir, Universitatea „Hyperion” din București:
„Simplul fapt că echipa noastră mică, dar entuziastă, de culturi și civilizații clasice și orientale, a reușit să organizeze un eveniment interdisciplinar atât de important este în sine un succes, în România de astăzi, în care cultura și spiritualitatea nu mai țin, din păcate, de interesul celor tineri”
Excelența Voastră, domnule președinte, distinși colegi, dragi studenți, doamnelor și domnilor,
Este o imensă onoare, precum și un privilegiu pentru mine să susțin astăzi un scurt discurs în cadrul ceremoniei de deschidere a primei ediții a „Școlii anuale de egiptologie, orientalistică și greacă veche”, organizată în parteneriat cu Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, Universitatea „Hyperion” din București, Facultatea de Științe Sociale, Umaniste și ale Naturii, și Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Sunt foarte recunoscătoare să fac parte din echipa de organizare și sunt onorată să reprezint Universitatea „Hyperion”.
Simplul fapt că echipa noastră mică, dar entuziastă, de culturi și civilizații clasice și orientale, a reușit să organizeze un eveniment interdisciplinar atât de important este în sine un succes, în România de astăzi, în care cultura și spiritualitatea nu mai țin, din păcate, de interesul celor tineri. Acest proiect de succes, care debutează astăzi cu tema „Viață și moarte în antichitate”, este, așa cum nădăjduiesc, doar începutul mai multor ediții. Am considerat că această temă exprimă cel mai bine adevărata natură a ființei umane și relațiile dintre oamenii care au construit, de la începuturile istoriei, în jurul acestor două procese și fenomene fascinante, considerate miraculoase și inexplicabile.
Acest eveniment stă sub semnul unei înalte analize științifice și academice – istorică și filologică –, de vreme ce principalul nostru partener este Institutul Levantului, condus de un erudit eminent și un președinte vizionar, Emil Constantinescu.
Aș dori să îmi exprim recunoștința mea deplină față de distinșii colegi din echipa de organizare: doamna director general Luiza Niță, doamna conf. dr. Maria Luiza Oancea și dr. Ana-Maria Răducan, fără de care acest eveniment nu ar fi putut avea loc. În același timp, aș dori să îmi exprim adânca mea recunoștință față de doi eminenți cercetători internaționali – renumiți egiptologi și prieteni dragi –, care au convenit, cu generozitate, să își prezinte cercetările în fața studenților: profesor asociat Dr. Joanna Popielska-Grzybowska (Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei) și Dr. Ake Engsheden (Universitatea din Stockholm).
Salut toți distinșii specialiști, profesori și cercetători care își vor împărtăși, de-a lungul acestor zile, experiența universitară studenților care doresc să își satisfacă setea de cunoaștere.
Vă doresc tuturor mult succes – îmi doresc și mie același lucru –, și sper ca această manifestare să contribuie la deschiderea unei porți de cunoaștere și inspirație a acelui leagăn al civilizațiilor și al umanității, reprezentat de Orientul Mijlociu, de Levant, Mediterana și Egiptul antic, care au oferit umanității modele de succes și legături până în ziua de astăzi.
Vă mulțumesc foarte mult.
Conf. univ. dr. Maria-Luiza Oancea, Universitatea din București:
„Am încercat să vă propunem un program pe cât de echilibrat, pe atât de eficace. Am integrat, de asemenea, în program, un curs de introducere în limba siriacă, precum și în ebraică și în coptă, pentru a planta niște semințe care ne vor permite ca în viitor să dezvoltăm în țara noastră aceste specializări extrem de rare”
Domnule președinte, onorați colegi, dragi participanți, doamnelor și domnilor,
Bine ați venit la „Școala anuală interdisciplinară de egiptologie, orientalistică și greacă veche”, desfășurată, anul acesta, sub direcția doamnei prof. dr. Joanna Popielska-Grzybowska (Institutul de culturi mediteraneene și orientale, Academia de Științe din Polonia).
Este prima ediție în țara noastră a unei asemenea școli, care reunește sub aceeași cupolă studiile orientale, greaca veche și egiptologia: limbi și culturi care, în principiu, participă la o istorie comună.
De fapt, Orientul a exercitat o atracție deosebită asupra lumii europene. Teoria ex Oriente lux este una din cele mai vechi teorii istoriografice. Sunt numeroase argumentele în favoarea acesteia: o serie de invenții care își iau originea în lumea orientală, iar trecerea de la preistorie la istorie – prin apariția scrierii și a Statului –, se face pentru prima dată aici.
Este la fel de adevărat că Orientul a adus o contribuție decisivă la evoluția culturii europene. De exemplu, apariția și răspândirea civilizației neolitice au fost realizate cu ajutorul populațiilor de origine orientală (micro-asiatică). Metalurgia, probabil inventată în Caucaz, s-a răspândit în lumea europeană prin transfer cultural și a schimbat în mod radical evoluția culturilor și a civilizației.
În plus, metalurgia bronzului a însemnat, de asemenea, și crearea primei koine europene. De aceea aristocrațiile europene au inițiat o întreagă rețea de schimburi care conecta Europa de Est. Această rețea era bazată pe sistemul darurilor reciproce – formal numite cadouri, deoarece nu era de demnitatea unui aristocrat să facă negoț. Pe baza acestei rețele, odată cu mărfurile transportate au circulat și idei și simboluri, cele mai bune exemple fiind grifonul și sfinxul, animale fantastice care au intrat în vocabularul artistic european.
La fel scrierea. Alfabetul inventat de fenicieni va fi reluat de greci și va constitui baza întregii evoluții culturale europene. În fine, nu trebuie uitat că interacțiunile dintre Orient și Europa au fost și violente, finalizându-se cu pătrunderea europenilor în Asia. Efectul nu a fost atât europenizarea Orientului, cât controlul elementelor civilizației spirituale integrate în cultura europeană.
Pe de altă parte, Mediterana, un spațiu care a generat o sociologie a profunzimilor, tributară unei culturi solare aflate mereu în căutarea umbrei, a întunericului datorate unui exces de lumină (a se vedea mitul platonician al peșterii), așadar, Mediterana, marea comună, izolatoare, din interiorul căreia este izgonită orice formă de haos și monstruozitate, ar putea fi interpretată drept Pax romana, Geneza, Djihadul sau lupta cu vrăjmașul aflat între noi, așa încât cetatea mediteraneeană apare mereu frântă de o disfuncție aflată mereu la centru.
În acest spațiu pentru care nelimitatul și neasemănătorul erau considerate chipuri ale groazei omului în fața necunoscutului, monoteismul a impus prima formă de socializare menită să facă din infinit și neasemănător figura de neînchipuit a Dumnezeului Însuși.
Cu toate acestea, monoteismul nu își găsește sensul decât în raport cu politeismul, căci “unul” parmenidian există și nu este definit decât prin raportare la multiplu. Chiar și conceptul trinitar este profund marcat de această continuă transformare de la unul la altul, de la unicitate la multiplicitate, de la identitate la alteritate și invers.
Iată, așadar, câteva elemente care reunesc cele trei mari domenii care sunt tratate în această Școală de vară!
Celor dintre voi care ați venit aici pentru prima dată aș dori să vă spun că Școala de vară de limbă greacă veche, cel puțin, a avut mai multe avataruri până în prezent.
Cât despre mine, am început acum doi ani cu o școală de o mai mică anvergură, la Joia Mare, în județul Arad, la inițiativa ieromonahului Agapie Corbu, apoi am continuat să organizez această școală numai sub auspiciile Universității din București. Anul trecut, am reușit să continui acest demers mulțumită unei colaborări fructuoase cu Muzeul Național de Istorie a României, iar acum pot să inițiez o colaborare promițătoare cu ISACCL, condus de Excelența Sa, domnul președinte Emil Constantinescu, și în parteneriat cu Universitatea „Hyperion” din București, integrând astfel studiile de limbă greacă veche celor orientale și de egiptologie.
Anul acesta, unul dintre coordonatorii programului de limbă greacă veche este celebrul istoric, domnul profesor dr. Alexandru Avram, de la Universitatea din Le Mans (Franța), căruia îi mulțumesc pentru disponibilitate. Din păcate, în acest an, Domnia sa nu va putea participa în mod direct la lucrările Școlii noastre, însă de la anul ni se va alătura cu siguranță.
În ceea ce privește formatul acestei Școli, ne-am gândit mai degrabă tehnic, punând textul vechi în centru. După cum puteți vedea, am încercat să vă propunem un program pe cât de echilibrat, pe atât de eficace. Am integrat, de asemenea, în program, un curs de introducere în limba siriacă, precum și în ebraică și în coptă, pentru a planta niște semințe care ne vor permite ca în viitor să dezvoltăm în țara noastră aceste specializări extrem de rare.
Așadar, vă urez zile rodnice alături de noi.
Prof. asoc. dr. Joanna Popielska-Grzybowska, Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei:
„Le urez bun venit tuturor eminenților vorbitori și oaspeți de peste tot din lume, care au venit, pe diferite cărări ale vieții, să își împărtășească cunoașterea și vasta experiență studenților din comunitate”
Stimate domnule președinte, dragi profesori, dragi colegi, dragi studenți,
Bună ziua. Mă numesc Joanna Popielska-Grzybowska și sunt profesoară la Institutul culturilor mediteraneene și orientale al Academiei de Științe a Poloniei. Sunt onorată să pot participa la acest frumos și important eveniment, care este „Școala anuală de egiptologie, orientalistică și greacă veche” .
Am marea plăcere și deosebita onoare să le urez bun venit tuturor distinșilor oaspeți, delegați și participanți la această nouă inițiativă: „Școala anuală de egiptologie, orientalistică și greacă veche”, organizată în frumosul oraș București din România, de către Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, în parteneriat cu Universitatea „Hyperion” din București, Facultatea de Științe Sociale, Umaniste și ale Naturii, și Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Sunt extrem de onorată și foarte recunoscătoare că am fost aleasă președinta primei ediții a acestei fascinante manifestări științifice anuale.
Cu toții suntem extrem de onorați și fericiți să îl avem astăzi alături de noi pe prof. univ. dr. emeritus Emil Constantinescu (președintele Consiliului Științific al ISACCL, președintele României 1996-2000), un distins cercetător recunoscut în toată lumea, căruia poporul român îi datorează atât de multe și atât de mari realizări, printre care se cuvine a fi menționată vizita în România a Sanctității Sale, Papa Ioan Paul al II-lea. Vizita sa în România este foarte importantă pentru mine, în calitate de poloneză care colaborează și are rezultate rodnice cu profesorii români, în mod special cu un egiptolog român foarte renumit, doamna profesoară Renata-Gabriela Tatomir. Ar trebui să fim mândri că stabilim și dezvoltăm parteneriatul nostru cu România într-un domeniu academic atât de pretențios și interdisciplinar, cum este egiptologia.
Deși egiptologia s-a dezvoltat de sute de ani și în 1822 poliglotul francez Jean François Champollion a recitit hieroglifele, pe care le vom învăța, printre multe altele, și în cadrul acestei Școli, încă mai sunt foarte multe de făcut. Iar cooperarea româno-poloneză în acest domeniu și în științele umaniste ne pune în față multe sarcini interesante, ceea ce mă face foarte fericită. Sunt încredințată că aceasta nu este ultima noastră inițiativă împreună și că ne vom putea întâlni în persoană la edițiile următoare.
Aș dori, de asemenea, să îmi exprim recunoștința și față de doamna Luiza Niță, directorul general al ISACCL și față de Dr. Ana-Maria Răducan, organizatorii primei ediții a Școlii Anuale, din partea Institutului Levantului, și a doamnei conf. univ. dr. Maria-Luiza Oancea, care reprezintă Universitatea din București.
Le urez bun venit tuturor eminenților vorbitori și oaspeți de peste tot din lume, care au venit, pe diferite cărări ale vieții, să își împărtășească cunoașterea și vasta experiență studenților din comunitate. Îmi face plăcere să le urez bun venit distinșilor oaspeți aparținând unor instituții străine: prof. univ. dr. Mădălina Vârtejanu-Joubert (Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, Paris), care va oferi prezentarea limbii ebraice vechi și a surselor antice și Dr. Ake Engsheden, care reprezintă Universitatea din Stockholm, care ne va învăța limba coptică. De asemenea, le urez bun venit din toată inima următorilor: dr. Andreea Ștefan (Muzeul Național de Istorie a României) – „Diatribele” lui Epictet II, VI, Dr. Ana-Maria Răducan (ISACCL), „Simeon Noul Teolog – Imnurile iubirii dumnezeiești”, conf. univ. dr. Maria-Luiza Oancea (Universitatea din București), „Mitul vârstelor” (Hesiod, „Munci și zile”) și „Retorica la Thucydides”, Dr. Cătălin-Ștefan Popa (ISACCL), „Exemple exegetice din literatura siriacă”.
Nu aș fi aici, alături de dumneavoastră și nu v-aș vorbi în acest moment, dacă nu ar fi fost un mare specialist, un cercetător renumit și o prietenă dragă, doamna profesoară Renata-Gabriela Tatomir, a cărei dedicare față de cercetarea academică și fascinație față de culturile antice îi influențează pe toți oamenii pe care îi întâlnește. Îți mulțumesc foarte mult, Renata-Gabriela!
Consider că „Școala anuală de egiptologie, orientalistică și greacă veche” este o inițiativă strălucită și foarte prețioasă pentru studenții români.
Dragi studenți, viitorul stă în mâinile voastre, astfel că vă puteți folosi de oportunitatea pe care v-o oferă această Școală. Vă îndemn să învățați mai ales limbile, pentru că limba reprezintă o adevărată cheie de cunoaștere a oamenilor care o vorbesc. În plus, așa cum se spune, cu cât mai multe limbi străine vorbești, cu atât mai multe vieți trăiești. De aceea, promit să învăț mai multă română până la următoarea întâlnire. Vă doresc succes în studiile voastre și să vă bucurați de cursuri.
Doamnelor și domnilor, vă mulțumesc frumos!
