Ceremonia de deschidere ȘCOALA ANUALĂ DE STUDII BIZANTINE ȘI POSTBIZANTINE

 

Joi 14 septembrie 2023

Astăzi s-a deschis cea de-a șasea ediție a Școlii anuale de studii bizantine și postbizantine, cu titlul „Pace și război în Bizanț”, organizată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, în parteneriat cu Universitatea „Aristotel” din Salonic.

În discursul său introductiv, domnul profesorul Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al ISACCL, a arătat faptul că, dincolo de valențele educative și dialogul intercultural adus la un numitor comun, Școala anuală de studii bizantine și post-bizantine, întemeiată pe valorile perene ale umanității, poate fi privită drept un model de construcție a unei culturi a păcii.

Doamna profesor Claudia Rapp (Universitatea din Viena, Academia de științe din Viena) a trimis un mesaj de felicitare, citit în cadrul ceremoniei de dr. Ana-Maria Răducan (ISACCL), în care a ilustrat importanța temei alese, salutând în același timp inițiativa și sprijinul constant al ISACCL în organizarea Școlii bizantine.

Domnul profesor Athanassios Semoglou (Universitatea „Aristotel” din Salonic), directorul științific al Școlii, a vorbit despre importanța promovării cunoașterii științifice, dincolo de obstacolele vremurilor actuale și a accentuat faptul că strânsa colaborare cu Universitatea „Aristotel” din Salonic, începută în 2021, este o garanție pentru autoritatea și înaltele calități academice ale instituției.

 

Profesor emerit Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:

Profesor emerit Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația LevantuluiCunoașterea trecutului ar trebui să ne ajute să înțelegem prezentul și să putem anticipa viitorul. În „Jocul cu mărgele de sticle”, carte scrisă în toiul unui război, Hermann Hesse propune modelul unei societăți întemeiate pe cultură și nu pe violență și exaltă valențele dialogului cultural. Ne putem întreba de ce, după dezvoltarea spectaculoasă a dialogului intercultural în ultimele decenii, omenirea se confruntă în prezent cu atâtea provocări, adversități paralizante și o spirală a violenței?

 

Este o mare bucurie pentru  mine să vă întâmpin la cea de-a șasea ediție a Școlii anuale de studii bizantine și postbizantine, cu titlul „Pace și război în Bizanț”, organizate de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, în parteneriat cu Universitatea „Aristotel” din Salonic.

„Pacea înseamnă libertate fără grijă”, spunea Cicero, și ar trebui să fie virtutea capitală a societăților moderne. Începând de la pax Romana a lui Cezar Augustus, Imperiul Roman, apoi succesorul său, Imperiul Bizantin, au făcut din pace și război uneltele prin care au destructurat și apoi restructurat lumea cunoscută, cu ritmurile ei de viață, cu instituțiile și cu normele ei de orânduire. „Si vis pacem, para bellum” – dacă vrei pace, pregătește-te de război – este un vechi dicton latin care și-a găsit utilitatea în toată Antichitatea și, din păcate, încă este folosit și în ziua de astăzi.

Arnold Toynbee, în eseul său  „Război şi civilizaţie”, a demonstrat că perfecţionarea artei militare nu ţine de perfecţionarea societăţii, de buna funcţionare a acesteia, ci îşi află seva în stoparea sau chiar în reculul civilizaţiei. O civilizaţie ascendentă, înfloritoare, așa cum a fost cea bizantină, nu dă naştere la războaie, ci dimpotrivă, previne războiul. Numai criza civilizaţională caută ieşire adesea prin violenţă. Arta militară nu este un produs al civilizaţiei, ci o consecinţă a degradării ei. Afirmaţia pare paradoxală, întrucât, pe măsură ce omenirea şi-a dezvoltat gândirea, cultura şi mijloacele de trai, s-au perfecţionat şi mijloacele de ducere a războiului. Dar, fără îndoială, adevărata „probă de foc“ a acestor mijloace este dată de perioadele de tensiune, de crize şi conflicte, de ciocnirile de civilizaţii, care se prezintă ca fenomene complexe de disfuncţionalitate a societăţii omeneşti.

Pacea pare că nu are valoare în ochii oamenilor decât sub iminența unui război. Darul de a putea clădi o viață în libertate și bucurie, într-o comunitate pașnică, este neprețuit. Atunci când tinerii care nu-și cunosc și nu-și urăsc dușmanul pleacă să se ucidă într-un război hotărât de bătrânii care se cunosc și se urăsc, atunci se cunoaște cât prețuiește pacea.

În aceste zile veți investiga dinamica dintre aceste concepte, care au distrus și au făurit lumi, în jocul lor care adesea scapă oricărei logici raționale.

Cunoașterea trecutului ar trebui să ne ajute să înțelegem prezentul și să putem anticipa viitorul. În „Jocul cu mărgele de sticle”, carte scrisă în toiul unui război, Hermann Hesse propune modelul unei societăți întemeiate pe cultură și nu pe violență și exaltă valențele dialogului cultural. Ne putem întreba de ce, după dezvoltarea spectaculoasă a dialogului intercultural în ultimele decenii, omenirea se confruntă în prezent cu atâtea provocări, adversități paralizante și o spirală a violenței?

După părerea mea, cultura păcii este ceva mai mult decât dialogul intercultural și construcția ei cere mai mult timp și mai multă stăruință. Este vorba despre un proces de educație continuă, din copilărie până la senectute. Nu putem omite faptul că o „cultură a păcii” nu poate fi depășită de o nouă „cultură a democrației” și chiar de o „nouă cultură a economiei de piață”.

Cultura păcii este greu de construit și pentru că, la sfârșitul secolului XX și la începutul secolului XXI, nevoia de educație a fost înlocuită cu nevoia de distracție, pentru că divertismentul aduce bani, nu educația. Asasinatele în masă, genocidul, violurile, distrugerile monumentelor culturale ale umanității sunt breaking news, nu acțiunile umanitare. Dacă această realitate nu se va schimba, copii crescuți și educați acum în spiritul violenței vor migra, chiar fără motivații ideologice sau religioase, spre acele spații care au devenit un fel de „rezervații”, unde „vânătoarea de oameni”, „torturarea și uciderea oamenilor” sunt permise, încurajate, lăudate și popularizate. „Neguțătorii de imagini violente” sunt la fel de responsabili ca „vânzătorii de arme”, pentru că motivația lor este aceeași: profitul, banii.

Dincolo de valențele educative și dialogul intercultural adus la un numitor comun, Școala anuală de studii bizantine și postbizantine, întemeiată pe valorile perene ale umanității, poate fi privită drept un model de construcție a unei culturi a păcii.

Este o mare bucurie pentru mine să îl salut pe profesorul Athanassios Semoglou de la Universitatea „Aristotel” din Salonic, directorul științific al acestei Școli, pe doamna profesor Claudia Rapp (Universitatea din Viena și Academia de Științe din Viena), care a trimis un mesaj scris pentru această ceremonie de deschidere, pe domnul profesor Pablo Argarate (Universitatea din Graz), care ne vor vorbi astăzi despre felul în care teologia și iconografia bisericească redau această dinamică între pace și război. De asemenea, îi salut pe vorbitorii din următoarele zile, care au acceptat invitația noastră: Alexandros Alexakis (Universitatea din Ioanina), Anca Dan (Centre National de Recherche Scientifique, Paris), Ernesto Sergio Mainoldi (Universitatea din Salerno), So Mijagawa (Institutul Național pentru Limba Japoneză), Mariana Bodnaruk (Universitatea din Fribourg și Universitatea Central-Europeană), Antonio Pio di Cosmo (Universitatea din Modena și ISACCL), Liviu Iancu (ISACCL), Andra Jugănaru, Manuela Dobre, David-Gabriel Carpen (Facultatea de Istorie a Universității din București).

Vă urez zile fructuoase, în care să vă aprofundați pasiunea pentru literatura și civilizația bizantină și mult succes în viitoarea dumneavoastră carieră!

 

Profesor Claudia Rapp, Universitatea din Viena, director al Institutului de Studii Medievale (Academia de Științe din Austria), președintele Asociației de Studii Bizantine din Austria:

Profesor Claudia Rapp, Universitatea din Viena, director al Institutului de Studii Medievale (Academia de Științe din Austria), președintele Asociației de Studii Bizantine din AustriaManualele bizantine de artă militară, care ne-au parvenit într-un număr surprinzător, spun că un război deschis ar trebui evitat, prin intermediul diplomației și al negocierilor. Iar teologii bizantini știau că adevărata pace, pacea durabilă poate veni doar de la Dumnezeu. Pacea și războiul sunt subiecte care ne invită la reflecție din mai multe perspective: politică și teologie, istorie socială și cultură materială, demografie și istorie materială.

 

Pacea și războiul au fost mereu niște concepte determinante în istoria omenirii, iar acum mai mult ca niciodată, când războiul a izbucnit în imediata noastră vecinătate, la est, în Ucraina.

De-a lungul istoriei sale milenare, Bizanțul nu doar că a fost expus în fața invadatorilor de la granițele sale, dar a avut parte și de multe războaie civile și revolte.  Bizantinii știau că, până la urmă, nimeni nu câștigă într-un război: oamenii mor de ambele părți, resursele sunt distruse, pământurile devastate și infrastructura dărâmată. De aceea, manualele bizantine de artă militară, care ne-au parvenit într-un număr surprinzător, spun că un război deschis ar trebui evitat, prin intermediul diplomației și al negocierilor. Iar teologii bizantini știau că adevărata pace, pacea durabilă poate veni doar de la Dumnezeu. Pacea și războiul sunt subiecte care ne invită la reflecție din mai multe perspective: politică și teologie, istorie socială și cultură materială, demografie și istorie materială. Fără îndoială, vorbitorii și participanții vor adăuga mai multe fațete și nuanțe ale acestor teme în zilele următoare.

Îmi face plăcere să îi felicit pe profesorul Semoglou, directorul științific, și pe dr. Răducan, organizatoarea și inițiatoarea Școlii anuale de studii bizantine, pentru că au ales acest subiect important și actual, și să aplaud Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, pentru sprijinul continuu pe care îl oferă Școlii anuale de studii bizantine. Faptul că a ajuns la cea de-a șasea ediție reprezintă un success.

Vă urez mult succes în continuarea eforturilor de a explora Bizanțul, care constituie una din temeliile fundamentale ale culturii europene.

 

Profesor Athanassios Semoglou, Universitatea „Aristotel” din Salonic, directorul științific al celei de-a șasea ediții a Școlii anuale de studii bizantine și postbizantine, profesor de arheologie și artă bizantină la Departamentul de Istorie și Arheologie al Universității „Aristotel” din Salonic:

Profesor Athanassios Semoglou, Universitatea „Aristotel” din Salonic, directorul științific al celei de-a șasea ediții a Școlii anuale de studii bizantine și postbizantineÎn această perioadă foarte fragilă pentru Europa, tema aleasă pentru cea de-a șasea ediție urmărește o reîntoarcere la perioadele mai întunecate ale Bizanțului, marcate de războaie externe, de războaie civile, dar și de perioadele pașnice în care s-au construit așa-numita epopee și glorie a Bizanțului. Studiul acestor două noțiuni opuse, care trebuie gândite într-o relație exclusivă din perspectivă semantică, nu este doar didactic, ci stimulează o reflecție profundă a viziunii bizantine asupra istoriei, a forțelor și a evoluției acesteia în timp și stimulează discuțiile de actualitate despre starea permanentă a războiului și posibilitatea unei „păci perpetue”, așa cum a fost teoretizată de Immanuel Kant.

 

Un nou an, o nouă școală de vară începe. Cea de-a șasea ediție a Școlii anuale de studii bizantine și postbizantine propune o temă foarte interesantă despre pace și război în Bizanț. Un număr important de colegi invitați, proveniți din mai multe țări, vor dezvolta online acest subiect, încercând să elucideze acest subiect din perspectivă literară, istorică, arheologică, epigrafică și artistică. Aș dori să le mulțumesc enorm pentru participarea lor și, de asemenea, pentru sprijinul continuu acordat acestei instituții de renume, care contribuie la edificarea tinerilor bizantinişti.

Și în acest an îmi exprim cea mai profundă recunoștință față de personalitatea cheie a acestei Școli bizantine, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, domnul Emil Constantinescu. Datorită sprijinului său continuu, depășim toate dificultățile și obstacolele, având în vedere doar cunoașterea științifică, dincolo de conflictele etnice și tensiunile geopolitice. Pe lângă aceasta, colaborarea strânsă cu Universitatea „Aristotel” din Salonic, începută în 2021, este o garanție pentru autoritatea și înaltele calități academice ale instituției.

În această perioadă foarte fragilă pentru Europa, tema aleasă pentru cea de-a șasea ediție urmărește o reîntoarcere la perioadele mai întunecate ale Bizanțului, marcate de războaie externe, de războaie civile, dar și de perioadele pașnice în care s-au construit așa-numita epopee și glorie a Bizanțului. Studiul acestor două noțiuni opuse, care trebuie gândite într-o relație exclusivă din perspectivă semantică, nu este doar didactic, ci stimulează o reflecție profundă a viziunii bizantine asupra istoriei, a forțelor și a evoluției acesteia în timp și stimulează discuțiile de actualitate despre starea permanentă a războiului și posibilitatea unei „păci perpetue”, așa cum a fost teoretizată de Immanuel Kant în lucrarea sa, „Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Entwurf”, publicată în 1795.

În sfârșit, aș dori să îi mulțumesc încă o dată colegei mele, doctor Ana Maria Raducan, managerul de proiect și sufletul acestor școli de vară încă de la geneza lor. Vă doresc o ediție 2023 plină de idei și bogată în rezultate științifice. Sănătate și succes!

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu