• Română
  • Engleză
Romanian Presidency of the Council of the EU - Cohesion, a common European value

Cultura și spiritualitatea bizantină și postbizantină în Moldova, Valahia și spațiul balcanic

 

Emil Constantinescu, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:Emil Constantinescu, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:

Când vorbim despre bizantini, vorbim despre elite, despre transmiterea de-a lungul secolelor a cunoașterii și a înțelepciunii clasice, despre ortodoxie ca religie de stat și ca formă de identitate politică, despre un mod de a fi și de a trăi în lume”

 

 „Doamnelor și domnilor, distinși profesori, stimați participanți,

Ne aflăm la cea de-a treia ediție a Școlii Anuale de Studii Bizantine și Postbizantine, organizată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, care poartă titlul Cultură și spiritualitate bizantină și postbizantină în Moldova, Valahia și spațiul balcanic. Nu putem fi niciodată îndeajuns de recunoscători civilizației bizantine! Când vorbim despre bizantini, vorbim despre elite, despre transmiterea de-a lungul secolelor a cunoașterii și a înțelepciunii clasice, despre ortodoxie ca religie de stat și ca formă de identitate politică, despre un mod de a fi și de a trăi în lume.

Nu trebuie să uităm că, înainte de prima ediție a Școlii Anuale de Studii Bizantine, a existat o inițiativă din 2017 a fostului rector și profesor de franceză la Universitatea din București, Ioan Pânzaru, care s-a desfășurat sub auspiciile Agence Universitaire de la Francophonie. Sau că directorul științific al primei ediții a Școlii a fost Paolo Odorico, profesor la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Având în vedere că directorul științific al ediției din acest an este doamna Vârtejanu-Joubert de la Institutul Oriental, care se află la Paris, voi efectua restul intervenției mele în limba franceză.

Civilizația occidentală stă pe umerii moștenirii grecești și a valorilor clasice, rafinate în epoca Renașterii – acestea toate au fost transmise de-a lungul secolelor prin copiștii bizantini, care nu au lăsat să se stingă niciodată flacăra cunoașterii. Mai apoi, pe aceasta bază culturală solidă, s-au dezvoltat științele naturii, având loc Revoluția științifică. Iar mai apoi, a avut loc revoluția industrială, perioada care a permis din nou difuzarea mai amplă a culturii. Istoria este ciclică, vremurile se schimbă și noi ne schimbăm cu ele – tempora mutantur et nos mutamur in illis. În această ciclicitate a istoriei, cultura și spiritualitatea ar trebui să fie reperele adevărate și nedezmințite ale vieții oamenilor, cele care dau sens și direcție.

Savanții, cărturarii, preoții, oamenii învățați au fost mereu chemați să își aducă contribuția la crearea istoriei și a vremurilor în care au trăit. Deși cei mai mulți au trăit sub vremuri, elitele sunt cele care stabilesc mersul istoriei.

După căderea Constantinopolului, în 1453, o parte din elita culturală bizantină a rămas în teritoriile ocupate de turci, pentru a pune umărul la crearea noi civilizații otomane. Sultanul a recunoscut importanța supremă a bisericii Haghia Sophia și a transformat-o în moschee. O altă parte din intelectuali au migrat în Vest, unde și-au adus contribuția la fenomenul Renașterii occidentale, iar o altă parte s-au îndreptat spre spațiul balcanic și spre teritoriile românești, formând Academii grecești și punând peste secole bazele unei puternice elite politice în Balcani. În Țările Române, Bizanțul a continuat să trăiască și să înflorească de-a lungul secolelor, prin religia ortodoxă, prin limba greacă vorbită de elite, prin învățământul grecesc din Academia domnească, prin arta și arhitectura bisericilor și a monumentelor de la noi – prea puțin cunoscute. Dacă nu ar fi fost virusul Covid, anul acesta Școala s-ar fi desfășurat în nordul Moldovei, la mănăstirile ctitorite de domnitorii români.

Închei prin a vă anunța că Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului lansează în acest an două proiecte importante, unul dedicat istoriei culturale a Balcanilor și altul istoriei culturale a Dunării de Jos, iar după această Școală Bizantină, ISACCL va organiza o Școală anuală interdisciplinară de egiptologie, greacă veche și orientalistică, la care vă invităm să participați.

Salut prezența la această Școală, a unor intelectuali distinși și a unor tineri studioși, care se hrănesc cu sârguință din lumina transmisă peste veacuri de cărturarii bizantini și care, la rândul lor, o dau mai departe. Aș dori să mulțumesc doamnei Mădălina Vârtejanu-Joubert, profesor la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris, directorul științific al acestei ediții a Școlii, doamnei Ana-Maria Răducan, responsabilul acestui proiect, și tuturor oaspeților care au acceptat să participe. Vă doresc o școală frumoasă și bogată!

Vă mulțumesc. ”

 

 

 Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul TomisuluiÎ.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

„Sunt curios să împărtășesc și în anii următori realizările dumneavoastră, gândurile și propunerile pentru a pune în valoare această zestre inestimabilă.”

 

 

„Având privilegiul să primesc pe cei ce se ostenesc la Școala Anuală de Studii Bizantine în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, am avut bucuria să constat că se ocupă de spiritualitatea din Moldova, din Țara Românească, din Balcani, această spiritualitate care are repere veșnice. De aceea sunt bucuros să-i felicit și să le doresc să continue acest demers. Fiecare an va aduce o zestre nouă, astfel încât sunt curios să împărtășesc și în anii următori realizările dumneavoastră, gândurile și propunerile pentru a pune în valoare această zestre inestimabilă.”

 

 

Prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prorector al Universității din București: Prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, prorector al Universității din București: 

„Am avut onoarea să îmi reprezint Universitatea și la prima ediție și sunt bucuros să văd că tradiția începe să aibă baze solide și să fie trainică”

„Excelența Voastră, Președinte Emil Constantinescu, dragi colegi,

Sunt foarte onorat să reprezint Universitatea din București și pe rectorul acesteia, la deschiderea Școlii de vară. Am avut onoarea să îmi reprezint Universitatea și la prima ediție și sunt bucuros să văd că tradiția începe să aibă baze solide și să fie trainică. Acesta este un element important pentru viața științifică din România – și nu doar din România, ci pentru toți cercetătorii interesați de studiile bizantine și postbizantine. Tema pe care ați ales-o pentru această ediție promite dezbateri interesante și am remarcat prezența la acest eveniment a unor cercetători importanți. Doresc să o felicit în mod personal pe doamna profesoară Mădălina Vârtejanu-Joubert, care este alumna a Universității noastre și cu care am avut plăcerea să lucrez și înainte.”

Vă urez să aveți o conferință rodnică, discuții frumoase și schimburi de idei interesante, precum și posibilitatea de a vă face contacte și de a vă construi networkinguri, în vederea unor colaborări viitoare. Universitatea din București, reprezentată și în programul Școlii de câțiva colegi de-ai mei și de câțiva doctoranzi, este mândră să vă susțină și să vă dorească o săptămână rodnică! Toate cele bune!”

 

 

Prof. univ. dr. Mădălina Vârtejanu-Joubert (Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, Paris), directorul științific al celei de-a treia ediții a Școlii Anuale de Studii Bizantine și Postbizantine:Conf. dr. habil. Mădălina Vârtejanu-Joubert (Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, Paris), directorul științific al celei de-a treia ediții a Școlii Anuale de Studii Bizantine și Postbizantine:

„Cum să fii bizantinist ocupându-te de studii iudaice? Este o întrebare pasionantă, o provocare pe care mi-am setat-o de anul trecut, de la cea de-a doua ediție a Școlii. Descoperim fațete ignorate ale propriului nostru domeniu de studiu, decupat și reinserat într-un nou context epistemologic și istoriografic. Este mai mult decât un interes sau o curiozitate: este promisiunea sau șansa unei reînnoiri”

 

Domnule președinte, dragi colegi, dragi studenți,

În acest an, Institutul Levantului organizează cea de-a treia ediție a Școlii de Studii Bizantine. Aceasta devine, așadar, o tradiție, și sperăm cu toții că va fi o tradiție care va dăinui. De altfel, atunci când este vorba despre știință, tradiția nu înseamnă constituirea unei repetiții leneșe și conservatoare; ea nu este nici un simplu obicei, ca să vorbim în termeni sociologici. Nu, tradiția este, prin esență, critică, adică ea evaluează și discerne. A te înscrie într-o tradiție de cercetare înseamnă, așadar, a asigura mijloacele unui progres constant.

Tema aleasă de organizatori – și Ana-Maria Răducan este o artizană entuziastă și extrem de eficace – este “Cultură și spiritualitate”. Domeniul este, pentru a ne exprima astfel, generos, și are o formă proteică, atât din punct de vedere metodologic, cât și din punct de vedere tematic. De aici rezultă bogăția sa. Prezentările pe care le vom asculta au ca tematică arta vizuală: comunicarea dnei Dr. Andreea Ștefan (Muzeul Național de Istorie din România), „Brief Excursus into the Collections of the National History Museum of Romania from the Late Roman Empire to the Phanariotes and Beyond – Virtual Guided Tour”, a domnului prof. univ. dr. Athanassios Semoglou (Universitatea „Aristotel” din Salonic), „The Iconographic Program of the Apse of Bălinești and the Impact of the Constantinopolitan Art in Vallachia”, și a drd. Ionuț Badea (Universitatea din București), „Monetary Iconography Talks about the Byzantine Empire history (5-12 centuries)”; cultura scrisă și tiparul: lucrarea domnilor conf. univ. dr. Ion Croitoru (Universitatea „Valahia” din Târgoviște), „Activitatea tipografică din Târgoviște în limba greacă, la începutul secolului al XVIII-lea”; cea a domnului prof. dr. Stratis Papaioannou (Universitatea din Creta), “Byzantine Literature, Language and Book Culture”, a lui Dragoș Mârșanu (Departamentul de valorizare a tezaurului patristic, Mitropolia Moldovei și Bucovinei), “Publishing Books on Christianity in Byzantium: A Romanian Editor’s Perspective”, a prof. univ. dr. Claudia Rapp (Universitatea din Viena, Academia de Științe din Austria), „Daily Life, Religion and Manuscript Studies: Researching Byzantine Prayer Books (Euchologia)”; a lect. dr. Gina Scarlat, Universitatea Dunărea de Jos, Galați), „L’activité de Sevastos Kiminitis dans les Pays Roumains” și a Dr. Andrei Prohin (Institutul de Istorie, Chișinău), „Signs of the End of the World through History. A Reading of the Chronicle of Symeon the Logothete in a Slavic Manuscript from Moldavia (1637)”. Alte teme sunt spațiile și locurile, fie că vorbim despre palate, mănăstiri sau porturi maritime: Dr. Grigori Simeonov (University of Vienna), „Harbours on the Western Black Sea Coast from the 4th to the 13th century. Politics, Economy, and Environment in Southeastern Europe in Late Antiquity and Middle Ages”; prof. univ. Dr. Zachary Chitwood (Universitatea din Mainz), „The Eye of the Oikoumene: Mount Athos as the Center of Byzantine World”, Dr. Antonio Pio Di Cosmo (Institutul Oriental Pontifical din Roma), „The funeral of Basileus in the tenth century. The Theology of Power and Material Culture of Royalty; hagiografie și cronologie: prof. univ. dr. Alexandros Alexakis (Universitatea din Ioanina), „Byzantine Hagiography Looking North”, Dr. Adrian Dumitru (Universitatea din București), „The Wonders of a Wandering Book: The Chronicle of Eusebius of Caesareea and its Importance for the Study of the Chronology of the Antiquity”. Alte comunicări sunt situate la confluențe: Dr. Mihai Dumitru (Universitatea din Mainz), „Doxology and Rule. Neagoe Basarab in Dialogue with Erasmus, Luther and Machiavelli (1513-1523)”, conf. dr. habil. Mădălina Vârtejanu-Joubert (INALCO, Paris), „Le Talmud en contexte byzantin”, Drd. Octavian Negoiță (Universitatea din București), „The Articulation of Anti-Islamic Discourse as reflected in Early Modern Greek Polemical Literature (16th-18th centuries”), Lect. dr. Manuela Dobre (Universitatea din București), “The Image of Romanians in Byzantine Sources of the 15th century”.

Cultura este, prin natura sa, diversă și variată, iar această varietate trebuie pusă în evidență. Cum să fii bizantinist ocupându-te de studii iudaice? Este o întrebare pasionantă, o provocare pe care mi-am setat-o de anul trecut, de la cea de-a doua ediție a Școlii. Descoperim fațete ignorate ale propriului nostru domeniu de studiu, decupat și reinserat într-un nou context epistemologic și istoriografic. Este mai mult decât un interes sau o curiozitate: este promisiunea sau șansa unei reînnoiri. Aceasta este, sperăm, una dintre valorile adăugate ale Școlii de studii bizantine pe care Institutul Levantului ne-o propune în fiecare an.

Adresez urările mele de succes lucrărilor noastre din acest an 2020.”

 

 

Prof. univ. dr. Claudia Rapp (Universitatea din Viena, Academia de Științe din Austria)Prof. univ. dr. Claudia Rapp (Universitatea din Viena, Academia de Științe din Austria):

„Bizanțul este prezent în tradițiile locale, mai ales în cele artistice, și continuă să își exercite influența inclusiv în tradițiile religioase ale Bisericii ortodoxe. Bizanțul nu aparține unei țări sau unei națiuni, ci este o parte din patrimoniul mondial”

 

„Este o mare plăcere să fiu alături de dumneavoastră, să vă fiu de ajutor și să particip la lansarea celei de-a treia ediții a Școlii de Studii Bizantine din România. Aș dori să spun doar câteva cuvinte, pentru a creiona mai departe contextul, în continuarea celor arătate de doamna profesoară Vârtejanu-Joubert despre studiile bizantine. Mă vedeți în fața unei fotografii cu mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, ca un memento al vastității culturii bizantine, atât de bogată prin religia ei, prin mănăstirile ei... Cultura aceasta se extinde mult dincolo de granițele a ceea ce considerăm noi inima Bizanțului. Desigur, ea se extinde și la nord de granițele sale, acolo unde se află România.

Într-adevăr, Bizanțul este una din întrupările medievale crescute pe terenul fertil oferit de cultura greco-romană și răspândite prin entitatea politică a Imperiului Roman. Rezultatul acestei culturi a fost reprezentat de trei ramuri în Evul Mediu: Occidentul latin, Estul musulman și Bizanțul, dacă vreți, în centru. Bizanțul ocupă o poziție centrală între aceste culturi diferite. O poziție centrală care i-a permis să absoarbă, prin contact și comunicare cu aceste culturi diferite, să rămână în dialog, să medieze și să conecteze. Și acesta a fost, cred, rolul cultural cel mai important al Bizanțului, al cărui efect poate fi simțit chiar și în prezent. Este interesant pentru mine că termenii din literatura de specialitate care evidențiază acest fenomen provin din regiuni care sunt în afara teritoriilor Imperiului Bizantin, care corespundea, grosso modo, cu ceea ce noi numim astăzi Grecia și Turcia. Avem, mai întâi, expresia Byzance après Byzance, formulată de marele istoric român Nicolae Iorga, atunci când vorbim despre efectul durabil al culturii bizantine, în special în România. Și avem și expresia Byzantium fuori Byzantium, formulată de cercetătorii italieni: Bizanț în afara Bizanțului. Așadar, spre deosebire de Byzance après Byzance, care este o categorie temporală, Byzantium fuori Byzantium vorbește despre influența geografică a Bizanțului, care este resimțită, potrivit istoricilor de artă, până în Scandinavia și Islanda.

Ceea ce aș dori să evidențiez este faptul că, deși Bizanțul este prezent în tradițiile locale, mai ales în cele artistice, și continuă să își exercite influența inclusiv în tradițiile religioase ale Bisericii ortodoxe, el rămâne un patrimoniu mondial. Bizanțul nu aparține unei țări sau unei națiuni, ci este o parte din patrimoniul mondial. În cei aproape 20 ani în care am predat în America, înainte să vin în Viena, am remarcat cu ușurință cât de multă implicare se putea vedea printre oamenii care nu aveau prea mare legătură cu limba, religia, regiunea sau cu tradiția artistică bizantină: ei totuși erau capabili să înțeleagă că acolo se afla ceva de o profunzime adevărată, de o valoare reală, de o importanță pentru patrimoniul mondial în general. Așadar, aceste remarci fiind spuse, aș dori să îi felicit pe toți cei implicați în crearea acestei a treia ediții a Școlii de studii bizantine, în special pe directorul științific, doamna profesoară Vârtejanu-Joubert, și pe doamna dr. Răducan, căreia i se datorează inițiativa acestor Școli, și cred, de asemenea, și implementarea acestei ediții.

Le doresc tuturor profesorilor și studenților momente și discuții rodnice, să învețe și să interacționeze: chiar dacă în acest an interacțiunea nu se poate face la nivel personal, sunt bucuroasă să văd că acest lucru nu reprezintă un obstacol, ci o oportunitate de a strânge laolaltă oameni din diverse locuri în jurul unui țel comun.

Vă mulțumesc foarte mult.”

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu