Rezumat
Marius Skolka
Departmentul de Științe Naturale, Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole,
Universitatea „Ovidius” Constanţa,
e-mail: mskolka@gmail.com
Societatea umană se confruntă în prezent cu o serie de fenomene pe care, deşi le-a declanşat într-un mod sau în altul tot omul, nu le poate ține sub control. Unul dintre cele mai importante este cel al aşa-numitelor „invazii biologice”, fenomen care are drept rezultat modificarea drastică şi ireversibilă a habitatelor naturale. Constituind un fenomen la scară globală, invaziile biologice reprezintă un factor care nu poate fi neglijat. Capacitatea speciilor invazive de a produce modificări drastice în habitatele naturale şi de a remodela relaţiile din cadrul ecosistemelor reprezintă un real pericol pentru starea de conservare a acestora.
Din categoria speciilor invazive fac parte un număr foarte mare de specii de plante şi animale, iar amploarea fenomenului şi efectele lui pe termen lung, la nivel global, au făcut ca o serie de state, inclusiv Uniunea Europeană, să reacționeze, impunȃnd o serie de restricții şi luȃnd o serie de măsuri de ordin legislativ. Cu toate acestea, problema speciilor invazive nu este conştientizată de regulă decât atunci cȃnd sunt afectate puternic economia sau sănătatea umană. În cazul habitatelor naturale, în special în cazul rezervațiilor naturale şi a altor arii protejate speciile invazive reprezintă nu numai o prezență nedorită, dar şi un factor de perturbare pe termen mediu şi lung.
În Romȃnia, acest fenomen este prea puţin luat în considerare de către nespecialişti, iar autoritățile se află în situația neplăcută, ca din cauza ignorării sale să nu poată gestiona situaţiile în care astfel de specii îşi fac apariția. Ca să dăm numai câteva exemple, acesta este cazul ctenoforului nord-american Mnemiopsis leidyi, a cărui pătrundere în Marea Neagră a avut ca rezultat final diminuarea stocurilor de peşte exploatabil, a speciei Ambrosia artemisiifolia, al cărui polen are efect alergen asupra omului sau al speciilor de țȃnțari care pot transmite o serie de boli.
În prezent, în condițiile în care schimbarea climei este evidentă, iar dinamica schimburilor economice cunoaşte o amploare fără precedent, fenomenul speciilor invazive a căpătat noi valenţe. Specii noi apar în ritm accelerat, departe de zonele lor de origine, iar efectele pătrunderii lor în noi zone sunt din ce în ce mai evidente. În România au fost semnalate până în prezent circa o mie de specii străine, din care o parte au şi caracterul de specii invazive, iar în Dobrogea se regăseşte o mare parte a acestora. În zona litorală pot fi întâlnite o serie de specii străine şi/sau invazive marine, care au produs în unele cazuri modificări profunde în habitatele marine. Astfel, trei dintre cele mai comune specii de moluşte de la litoralul nostru – bivalvele Mya arenaria, Anadara kagoshimensis şi gasteropodul Rapana venosa ‒ sunt specii invazive, două cu origine în Extremul Orient, iar a treia din zona de nord-vest a Atlanticului de Nord.
În ariile protejate din mediul terestru, impactul cel mai pregnant îl au speciile vegetale, unele dintre ele introduse voluntar de către om în cadrul unor proiecte de împădurire, iar altele pătrunse accidental şi naturalizate. Unele dintre aceste specii vegetale – Pinus nigra, Juniperus virginiana, Amorpha fruticosa, Robinia pseudacacia – au fost utilizate în trecut, în diferite combinaţii sau în populaţii monospecifice pentru împăduriri, creându-se practic niște asociaţii vegetale total improprii zonei geografice a ţării noastre. Alte specii – Ambrosia artemisiifolia, Echinocystis lobata ‒ au pătruns accidental şi s-au răspândit uneori exploziv, alterând ireversibil habitatele naturale.
Concluzionând, putem aprecia că în ariile terestre protejate din Dobrogea, speciile invazive reprezintă un factor de impact care nu poate fi neglijat. Monitorizarea modului în care se dezvoltă aceste specii reprezintă o necesitate din punct de vedere al stării de conservare. De departe, cele mai importante în ceea ce priveşte impactul asupra habitatelor autohtone sunt specii precum Ailanthus altissima, Amorpha fruticosa, Echinocystis lobata, Pinus nigra, care produc modificarea radicală a condiţiilor de microhabitat şi perturbă dezvoltarea speciilor de plante autohtone. Dintre speciile de nevertebrate, trebuie avute în vedere cu precădere, speciile de bivalve dulcicole, iar dintre insecte, specii precum Harmonia axyridis şi Aedes albopictus, care din motive diferite, trebuie monitorizate nu numai la nivelul ariilor protejate, ci şi în localităţi.
