„Dobrogea, martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”
Debut în forță…
A fost o vară plină de activități interesante în acest proiect care-și propune o abordare modernă a valorilor patrimoniale ale Dobrogei și a modului în care acestea se pot răsfrânge benefic asupra locuitorilor din regiunile în care ele se află. Un obiectiv major al proiectului îl reprezintă identificarea regiunilor dobrogene în care modelul propus de UNESCO pentru dezvoltarea regiunilor, modelul geoparc, are cele mai mari șanse de reușită. Timp de aproape trei săptămâni, în iulie și august, mica și entuziasta echipă de profesori, cercetători și studenți de la Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, Universitatea „Ovidius” și Institutul Geologic s-a deplasat pe itinerarii gândite astfel încât să îmbine rezervații naturale, geologice și biologice, situri „Natura 2000”, monumente istorice, care împreună definesc cel mai bine valorile culturale ale unei regiuni.
Traseele au început din sud, de la Limanu și Hagieni și au continuat în etape succesive, în podișul Casimcei și a canaralelor Dunării din partea centrală a Dobrogei, apoi în regiunea Munților Măcinului, a Babadagului și Tulcei din nordul dobrogean.
Au fost vizitate, între altele, rezervațiile naturale de interes complex (geologic, peisagistic, cu floră și faună specifică stepei dobrogene) de la Canaraua fetei, Alah Bair, Dealul Consul, Capul Doloșman-Jurilovca, rezervațiile botanice și zoologice din jurul lacurilor Oltina, Vederoasa, Murighiol, unde speciile de păsări abundă, pădurile de la Hagieni, Esechioi, Dumbrăveni, Codru-Babadag, Niculițel, rezervațiile geologice și botanice de la Topalu, Cheia, Gura Dobrogei, peșterile de la Limanu și La Adam, rezervațiile paleontologice de la Alimanu, Credința, Dealul Bujoare, Cerna, Agighiol, carierele de piatră de la Greci, Iacobdeal, Caugagia, Slava Rusă.
Am poposit mai mult la centrul de informare al Parcului Național Munții Măcinului, unde am admirat în diorame habitatele specifice Măcinului, expoziția uneltelor și tradițiilor meșteșugărești, vitrina cu portul specific numeroaselor etnii ce conviețuiesc în regiune. Am parcurs și câteva dintre potecile ce străbat Parcul, ȋntre lacul Iacobdeal și dealul Priopcea. Itinerariile parcurse ne-au prilejuit cunoașterea unora dintre monumentele istorice ale Dobrogei, regiunea în care istoria ultimilor 5000 de ani, de la neolitic la perioada elenistică, la cea romană, romano-bizantină, bizantină și medievală, își păstrează cel mai bine vestigiile. Ne-am oprit la ruinele cetății dacice de la Albești, la cele de lângă Ostrov ale cetății romane Durostorum, la mânăstirea Dervent, lângă cetatea bizantina Păcuiul lui Soare, la monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi, iar apoi, în alte zile, la cetățile mai cunoscute publicului, cele de la Carsium - Hârșova, Capidava și Histria. În nordul Dobrogei nu a fost zi fără a vizita o cetate: Dinogeția la Garvăn, Enisala, Argamum, Doloșman. Uneori, cum a fost la Halmyris, Murighiol, Ibida, Slava Rusă și Noviodunum (Isaccea), am avut șansa întâlnirii cu arheologii aflați la săpături, care ne-au ghidat. Monumentul paleocreștin de la Niculițel cu cripta celor patru martiri, mânăstirea de la Cocoșu, geamia și mausoleul lui Sari Saltuk de la Babadag, monumentul Independenței de la Tulcea au fost alte locuri istorice pe traseele noastre.
Deosebit de interesant în timpul vizitelor a fost schimbul de informații între membrii echipei: biologii, cunoscători ai vegetației, insectelor, reptilelor și păsărilor întâlnite, către geologi, care, la rândul lor, au explicat celorlalți structurile tectonice, rocile și fosilele văzute, iar cu toții conectați la evidențierea conexiunilor, care numai în teren pot fi în mod direct observate, între natura vie și cea nevie (geologică). Acesta este, de fapt, modul prin care natura poate fi cu adevărat înțeleasă în integritatea sa și, astfel, mai bine protejată.
Nu toate observațiile din drumul nostru au fost, însă, plăcute, unele chiar supărătoare: grămezile de gunoaie aruncate la întâmplare, lipsa sau precaritatea informațiilor științifice în zonele rezervate și, în mod special, abundența ambroziei dătătoare de alergii.
Peste tot pe unde am trecut am fost atenți la nota specifică etniilor care conviețuiesc în spațiul dobrogean, păstrată în arhitectura caselor, în obiceiuri, atât cât ne-au permis scurtele noastre vizite să observăm. Etniile reprezintă un capitol important al proiectului pe care îl derulăm , iar la Cobadin, cunoscut pentru importanta sa comunitate turco-tătară, am zăbovit mai mult, pentru a discuta cu primarul în perspectiva unei viitoare întâlniri cu reprezentanții acestei comunități.
Acum, toamna ne ordonăm ideile și pregătim pașii următori. Cel mai apropiat, pe 29 noiembrie: prezentarea publică a proiectului la București, la Muzeul de Geologie. Sesiune de comunicări și expoziție...... (detalii în curând!).
