Rețeaua Universităților de la Marea Neagră a organizat, împreună cu Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră, conferința internațională ”Coeziune socială în regiunea Mării Negre”. Desfășurată online, pe parcursul a două zile, 15 și 16 septembrie 2020, conferința a adus în discuție tema coeziunii sociale în regiune, în contextul generat de pandemia de COVID-19 și de tensiunile economice, sociale și geopolitice existente în unele din statele din jurul Mării Negre.
Conferința a reunit factori de decizie și membri ai mediului academic din țările riverane pentru a identifica soluții și mijloace prin care se poate construi coeziunea socială în regiune. O strategie potrivită pentru zona Mării Negre trebuie să urmărească valorificarea conexiunilor culturale și interconfesionale din zonă, a rutelor de transport și a resurselor ofertante de energie. Pentru aceasta, mediul academic și decidenții trebuie să colaboreze pentru a identifica acțiunile propice în funcție de particularitățile locale. Eforturile de coeziune socială în regiunea Mării Negre se plasează în contextul amplu al acțiunilor de dezvoltare durabilă a regiunii.
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului a fost reprezentat de președintele Consiliului Științific, prof. emerit Emil Constantinescu, și de dr. Oana Brânda.
15 septembrie 2020
„Economiștii vă vor spune că se poate construi coeziunea socială prin politici economice puternice. Activiștii în domeniul drepturilor omului vă vor spune că este nevoie de democrație și un respect temeinic pentru drepturile omului, dar și de implementarea acestora. Sociologii vor susține că politicile sociale și o atenție acordată calității vieții sunt esențiale pentru atingerea coeziunii sociale. Eu, ca profesor universitar, vă voi spune că se poate ajunge la coeziune socială și prin recursul la programe culturale.”
Este o plăcere să vă întâlnesc, chiar dacă este, încă, o întâlnire virtuală. Când am văzut prima dată titlul conferinței, am fost bucuros pentru oportunitatea oferită de a putea vorbi despre o asemenea chestiune particulară, de o importanță majoră în zilele noastre. Spun acest lucru deoarece contextul activităților noastre a fost schimbat de răspândirea pandemiei de COVID-19. Pandemia și-a pus amprenta asupra fiecărui domeniu de activitate și arie de expertiză. Comunitatea internațională și-a concentrat atenția asupra răspândirii virusului, dar a rămas, totodată, în alertă în ceea ce privește zonele cu probleme, așa cum este cazul regiunii Mării Negre. În ciuda virusului, regiunea a fost asaltată de tensiuni geopolitice, economice, sociale și militare. Prin urmare, construirea unei coeziuni sociale în zona Mării Negre este extrem de necesară și felicit Rețeaua Universităților de la Marea Neagră și Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră pentru inițiativa acestei conferințe. Îl felicit și pe rectorul universității mele, Marian Preda, pentru inițiativa de a lansa un Centru de Studii despre Marea Neagră la Universitatea din București, cu care ne dorim să colaborăm pe proiecte de interes comun.
Atunci când vorbim despre coeziune socială, este important să ne amintim exemplul imediat al Europei de Est după căderea comunismului. În această zonă, coeziunea socială a fost construită cu un aport direct din partea mediului academic. Primii președinți democrați al Europei de Est erau membri ai mediului academic. Prin urmare, au aplicat aceeași tactică în construcția statului, ca și în rezolvarea unui exercițiu: stabilirea cauzelor, concentrarea pe efecte și elaborarea eforturilor potrivite pentru crearea rezultatelor intenționate.
Coeziunea socială este definită de Consiliul Europei drept ”capacitatea unei societăți de a asigura bunăstarea cetățenilor săi”, urmărind minimizarea disparităților și evitarea marginalizării. Aceasta se preocupă de respectarea drepturilor și libertăților omului, de construirea stabilității democratice și de furnizarea de dezvoltare durabilă în toate domeniile de activitate ale respectivei societăți. Nici chiar cele mai dezvoltate țări ale lumii nu s-au apropiat de atingerea acestui obiectiv nobil, așa cum a demonstrat recent pandemia; totuși, acest lucru rămâne critic și dificil de realizat în societățile în care se găsesc multiple grupuri etnice, așa cum este cazul în multe țări din jurul Mării Negre.
Economiștii vă vor spune că se poate construi coeziunea socială prin politici economice puternice. Activiștii în domeniul drepturilor omului vă vor spune că este nevoie de democrație și un respect temeinic pentru drepturile omului, dar și de implementarea acestora. Sociologii vor susține că politicile sociale și o atenție acordată calității vieții sunt esențiale pentru atingerea coeziunii sociale. Eu, ca profesor universitar, vă voi spune că se poate ajunge la coeziune socială și prin recursul la programe culturale.
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului derulează în prezent trei proiecte care au au potențialul de a contribui la crearea coeziunii sociale în regiunea Mării Negre. Aceste proiecte sunt: „Dobrogea: martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”; “Istoria culturală a Balcanilor”; „Civilizația Dunării de Jos, din preistorie în modernitate”. Datorită abordării multidisciplinare, aceste proiecte își propun să investigheze rădăcinile culturale care ar putea explica multe din problemele contemporane, cum ar fi prezența multiplelor grupuri etnice pe un teritoriu dat, așa cum este cazul Dobrogei, simțul comunității ce se manifestă la aceste grupuri, înțelegerea și cooperarea tacite ce se manifestă între ele, precum și impactul cultural al comuniunii acestor populații, tradiții și obiceiuri.
Construirea coeziunii sociale prin cultură înseamnă a îmbrățișa responsabilitatea socială de a promova dialog și respect reciproc. Acestea sunt cele mai eficiente instrumente în crearea conectivității și a solidarității între grupurile societății. Cultivarea sentimentului apartenenței unei comunități, precum și relațiile dintre membrii acelei comunități, reduce fracturile din societatea respectivă, sporește echilibrul social și identitatea națională. Pentru a ajunge la dezvoltare socială, oamenii trebuie să aibă un mediu economic, politic, social, cultural și juridic în care să lucreze și să prospere. Societățile fragmentate sunt un inamic al coeziunii sociale. Prin urmare, trebuie să folosim exemplul societăților strâns legate, să le subliniem dezvoltarea culturală și să stabilim strategii durabile pe termen lung, care să fortifice coeziunea socială.
Ca profesor universitar, îmi place să recurg la exemple. În finalul discursului meu, vreau să vă prezint două exemple de construire a coeziunii sociale prin împuternicire culturală. Primul este cel al unei cărți intitulate ”Interculturalitate și dinamism social în Dobrogea contemporană”, ce urmează să iasă de sub tipar în această toamnă. Volumul editat de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, sub supravegherea doamnei dr. Florica Mihuț, este o colecție de eseuri și articole prezentate în cadrul Simpozionului național ”Cercetarea multiculturalității din Dobrogea – Realizări și perspective”, organizat de Institut în parteneriat cu Universitatea ”Ovidius” din Constanța și Agenția de Cooperare și Coordonare Turcă – TIKA, în 2019, la Constanța. Cel de-al doilea exemplu este al unui scurt film, realizat cu prilejul unei expoziții virtuale organizate de Institut în contextul amplu al proiectului ”Dobrogea: martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”. După cum veți vedea, expoziția se axează pe modelul intercultural existent în Dobrogea, subliniind dialogul intercultural și inter-confesional, deosebit de productiv, ce există între cele 18 grupuri etnice care trăiesc acolo.
Aș vrea să închei prin a vă mulțumi pentru oportunitatea de a crea o dezbatere despre proiecte culturale care trebuie să devină, din ce în ce mai mult, o parte integrantă a coeziunii sociale, și vă invit să urmăriți filmul nostru.
16 septembrie 2020
„Coeziunea socială este esențială pentru dezvoltarea durabilă, alături de justiție socială și securitate democratică. Coeziunea socială creează progres social, generând bunăstare prin condiții sociale confortabile. În ciuda multor grupuri etnice care trăiesc în Dobrogea, aceasta nu este o societate fragmentată. Este un loc în care integrarea se petrece de un secol și jumătate și poate servi drept model pentru o lume care are deja suficiente probleme”
După cum se poate vedea în filmul pregătit de noi la Institut, Dobrogea este cu adevărat un tărâm special. Din punctul meu de vedere este cel mai concret exemplu despre cum se poate construi coeziunea socială, care este chiar tema conferinței noastre. Scopul meu este să urmăresc drumul prin care Dobrogea a trecut de la multiculturalitate la interculturalitate, ceea ce a transformat-o într-un model de succes în materie de cooperare, dialog și coeziune socială.
Multiculturalitatea este dată de existența mai multor culturi pe un teritoriu dat. Interculturalitatea se concentrează pe contactul dintre aceste culturi, pe existența unui dialog între ele și pe interacțiunea și influența pe care le au una asupra celeilalte. Interculturalitatea în Dobrogea a fost favorizată și de caracterul exotic al acestor culturi și atracția pe care au manifestat-o asupra românilor. Cazul dobrogean este unul de interculturalitate funcțională, și nu doar teoretică sau de decor.
Dobrogea este un model de coexistență pașnică, întrucât grupurile etnice care trăiesc aici au prosperat de-a lungul timpului, fără a le fi teamă de autorități. În cazul Dobrogei, disparitățile culturale și civilizaționale au fost eliminate. De asemenea, nu există marginalizare. Acestea sunt exemple veritabile de diplomație culturală. În cazul Dobrogei, dialogul intercultural existent a arătat că multiculturalismul nu este o amenințare la adresa valorilor tradiționale, ci, din contră, reprezintă o consolidare a acestor valori, întrucât subliniază o lume în schimbare, în care valorile culturale, alimentate de un patrimoniu cultural încă existent și funcțional, sunt unele dintre puținele ancore identitare ale individului rămase. Unul din obiectivele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului se concentrează pe diplomația culturală și mijloacele de dezvoltare a acesteia. În contextul pandemiei, când toată atenția a fost direcționată spre domenii critice – sănătate, economie, educație, bunăstare socială, instituțiile culturale au rămas într-un plan secundar, și au încercat să creeze politici care să aibă grijă și să protejeze valorile spirituale. După ce pandemia va fi trecut, când oamenii se vor confrunta cu caznele de a recrea lumea pe care o știau, vor trebui să recurgă, poate mai mult ca niciodată, la valorile compasiunii, empatiei, sprijinului, solidarității, prieteniei și înțelegerii. În contextul în care conflicte mai mult sau mai puțin violente se desfășoară într-un sfert din lume, oamenii au foarte puține exemple de coexistență pașnică.
Efortul de a organiza expoziția virtuală la Institut este unul menit să le reamintească oamenilor, acum, mai mult ca de obicei, că nu sunt numere într-o statistică (întrucât pandemia a adus statisticile în viața de zi cu zi), ci ființe umane bogate în valori și fond cultural. În timp ce lucram la expoziție, ideea de coeziune socială a apărut simplu și frumos din imaginea minaretului Marii Moschei de la Constanța, căruia i le alătură pe cerul albastru turlele Catedralei Ortodoxe și turnul înalt al Bisericii Catolice.
Dobrogea este un spațiu de interferență: între Est și Vest, între creștinism și islam, între NATO și spațiul fostei Uniunii Sovietice. Este un spațiu de diversitate etno-culturală. În ciuda manierei în care cele 18 grupuri etnice au ajuns în Dobrogea – colonizare, transfer, stabilire voluntară, acestea funcționează împreună astăzi. Factorii care au condus la această funcționalitate sunt: stabilitatea populației (în ciuda schimburilor de populație, minoritățile nu au fost prigonite); accesul la resurse (o explicație pentru dialogul cultural existent între diferitele grupuri etnice din Dobrogea este toleranța ce se manifestă în vremuri prospere și într-un context politic și social pozitiv. Aceasta a fost situația în Dobrogea, întrucât zona este prosperă în resurse, iar toate grupurile etnice au avut libertatea de a le exploata); siguranța individului (datorată respectului manifestat față de aceste grupuri etnice); cunoașterea reciprocă a grupurilor însele; experiența istorică – locuitorii Dobrogei sunt familiarizați cu valorile Dobrogei întrucât, de-a lungul timpului, au fost ”forțați” să îmbrățișeze toleranța, mai ales datorită vieții portuare din zonă, care i-a familiarizat cu oameni, caractere și acțiuni; caracterul exotic al zonei – românii au fost și sunt, în continuare, fascinați de obiceiurile acestor grupuri.
Activitățile Institutului s-au concentrat foarte mult pe Dobrogea. Prin expoziția și studiile realizate în proiectul ”Dobrogea – martor al civilizațiilor milenare ale Levantului”, ne dorim să propunem un model intercultural, care să creeze o formă de educație interculturală – definită drept capacitatea de a identifica identitatea culturală a cuiva, dar și de a o aprecia pe a celorlalți. Educația interculturală are două dimensiuni: aceea de cunoaștere – cuprinzând informații și date, receptate ca atare; aceea de experiență – ceea ce simte și trăiește individul, interiorizarea și experimentarea cunoașterii de mai sus. Un model intercultural trebuie să se concentreze pe următoarele aspecte: înțelegerea rădăcinilor fiecărei culturi, rațiunea lor de a fi; niciun model intercultural nu este absolut – fiecare dintre acestea este valid și funcțional în propria manieră; perceperea culturilor într-un dialog unele cu celelalte; perceperea eterogeneității ca atare, acceptarea și valorizarea sa; recunoașterea neînțelegerilor și a conflictelor – aceasta privește diferențele funcționale ale culturilor etnice, care nu ar trebui să diferențieze, ci, din contră, să evidențieze particularitățile fiecărei culturi. La acest punct, dialogul intercultural trebuie să fie adus în discuție ca un proces care încurajează identificarea limitelor ce definesc indivizii și-i determină să interacționeze prin discutarea și depășirea acestora.
În regiunea Mării Negre se găsesc în desfășurare multe șocuri asimetrice. Prin urmare, orientarea discuției trebuie să fie de la probleme către soluții. Prin urmare, propunem ca Dobrogea să servească drept model intercultural care să poată fi emulat în alte spații și să creeze coeziune socială. Prin aplicarea unui model cultural în această zonă, trebuie urmați câțiva pași pentru atingerea coeziunii sociale la Marea Neagră: crearea unui hub regional care să fie localizat în Dobrogea și care să conecteze țările Mării Negre într-o manieră culturală; angajarea instituțiilor culturale într-o rețea care să includă atât administrații locale și universități; crearea unei strategii comune pentru promovarea patrimoniului cultural; dezvoltarea conectivității intersectoriale, implicând atât sectorul public, dar și cel privat.
Responsabilitatea de a promova și de a asigura coeziunea socială revine, în principal, statelor, ceea ce presupune atât o abordare descendentă (de sus în jos, elaborând politici la nivelul superior, ținând cont de particularitățile locale), dar și una ascendentă (în care comunitățile acționează ca factori de interes, promovându-și interesele). De asemenea, un astfel de model poate ajuta statele să se dezvolte din punct de vedere economic, întrucât fiecare model economic abordează, implicit, potențialul amprentei culturale asupra dezvoltării turismului și cooperării inter-regionale.
Coeziunea socială este esențială pentru dezvoltarea durabilă, alături de justiție socială și securitate democratică. Coeziunea socială creează progres social, generând bunăstare prin condiții sociale confortabile. În ciuda multor grupuri etnice care trăiesc în Dobrogea, aceasta nu este o societate fragmentată. Este un loc în care integrarea se petrece de un secol și jumătate și poate servi drept model pentru o lume care are deja suficiente probleme.
