19 martie 2021
Spre deosebire de scrisorile diplomatice, prezentate în prelegerea anterioară, scrisorile personale, ca sursă de informații sociale și istorice, conțin și reprezentări spontane de umanitate, de emoție, idealuri referitoare la regatul divin sau la buna funcționare a unui oficial, eliberate de restricțiile protocolare. Epistolele care au supraviețuit au o gamă foarte largă de destinatari și de tematici și au fost redactate în hieratica cursivă. Se remarcă printre ele scrisorile dedicate defuncților, dar și scrisori ale unor femei către alte femei. Deși este greu de spus ce procent se înscrie în sfera ficțiunii, ele sunt o oglindă de viață a unei societăți dinamice, pentru care cuvântul scris avea o deosebită importanță. Egiptenii considerau educația scribală ca o prioritate națională și ca un atu economic, în condițiile în care doar unul din douăzeci de bărbați știa să scrie, iar cărturarii își găseau un loc de muncă în administrația stufoasă a regatului, ca „scribi guvernamentali" și își ofereau serviciile și persoanelor analfabete care aveau nevoie să scrie o scrisoare.
Prof. univ. dr. Renata Tatomir a reliefat diversele suporturi de scriere a unei scrisori, instrumentele de redactare, precum și rolul scribului în această activitate minuțioasă și foarte căutată. Prelegerea a evidențiat elemente ale genului epistolar din „Cartea lui Kemit" (compendiu destinat educației scribului egiptean) și a urmărit câteva studii de caz: scrisorile ramesside târzii, Ostrakon din Dinastia XVIII: O. Deir el-Bahri7, Papyrus din Dynastia XIX:Ramesses II P.Leiden1, 349 vs, Ostrakon din Dinastia 18 O. Berlin 1061417.
Prelegerea prof. univ. dr. Renata Tatomir a avut loc în cadrul seriei de conferințe Rolul diplomației culturale în corespondența scrisă. Virtutea păcii în scrisorile oficiale și informale din Levant din Antichitate până în prezent.
