• Română
Romanian Presidency of the Council of the EU - Cohesion, a common European value

O nouă paradigmă și un nou sistem de valori pentru societatea globală

Donato Kiniger-Passigli, vicepreședinte – Academia Mondială de Artă și Știință

Donato Kiniger-Passigli, vicepreședinte Academia Mondială de Artă și Știință

Ne confruntăm, oare, astăzi cu cea mai mare criză din istorie? Se poate ca actuala pandemie COVID-19 să accelereze o schimbare necesară de paradigmă? Iar acest lucru va amenința democrația sau, dimpotrivă, o va întări, ducând la un leadership anticipativ, participativ și stimulant la toate nivelele? Confruntându-ne cu această pandemie, ne confruntăm totodată și cu distrugerea capitalului natural și uman, cu încălzirea globală, cu războaie, cu amenințarea armelor de distrugere în masă, cu terorismul, cu migrația necontrolată, cu riscurile asociate dezvoltării noilor tehnologii și cu scăderea încrederii publicului în știință și în instituțiile publice ca urmare a influenței liderilor populiști. Majoritatea acestor amenințări sunt interconectate, și pe multe dintre ele nu le înțelegem încă în totalitate. Ele constituie o serie de șocuri asimetrice, care se petrec într-o lume deplin interconectată.

Criza virusului COVID-19, precum alte crize din istoria recentă, este în parte rezultatul unor percepții eronate. În săptămânile ce au precedat explozia virusului la nivel mondial, autoritățile globale s-au trezit angrenate într-o serie de evenimente care aveau să ducă în mod ineluctabil la dezastru. Pandemia însăși a izbucnit din neînțelegerea, subestimarea și suprimarea informațiilor în legătură cu virusul aflat în plină expansiune. Astfel de percepții eronate au fost repede revizuite în majoritatea statelor lumii, pe măsură ce creșterea pierderilor de vieți omenești devenea din ce în ce mai greu de tăgăduit.

Lumea contemporană este deja foarte diferită de cum arăta cu doar câteva luni în urmă. Impactul psihologic al COVID-19 a fost și continuă să fie enorm. Ne aflăm în mijlocul unui nou impuls global. Evoluția evenimentelor curente ne poate readuce la „vechiul normal", sau ne poate propulsa către o nouă concepție care să fundamenteze o nouă paradigmă socială, economică și politică. Este cu neputință să prevedem viitorul; însă, în cuvintele regretatului membru al Academiei Mondiale de Artă și Știință, Soedjatmoko, „omenirea își alege singură viitorul, și este responsabilă pentru această alegere: viitorul este o categorie morală". Unele academii, asociații academice și consilii de cercetare au dat deja declarații detaliind ce sunt ele însele în măsură să facă, ce poate știința în general să facă, ce pot structurile politice să facă și cum să luăm decizii corecte într-un sistem deosebit de complex. Academia Mondială de Artă și Știință se ghidează după motto-ul „Leadership în gândire care duce la acțiune". În mod cert, suntem obligați să acționăm, cu atât mai mult într-un moment în care rolul jucat de liderii naționali, creatorii de politici și de organizațiile internaționale este pus sub semnul întrebării, acum când ar fi necesar un nou tip de leadership vizionar bazat pe valori contemporane.

De asemenea, lumea însăși s-a schimbat. Învățământul la distanță prin intermediul internetului ne influențează atât sistemele educaționale, cât și locurile de muncă. S-ar părea că publicul larg și reprezentanții noștri politici, deopotrivă, sunt mai receptivi la a susține schimbări radicale în forma măsurilor sanitare – unele foarte restrictive – decât la a sprijini reformele economice imperios necesare, a căror implementare nu suferă amânare dacă dorim să evităm un colaps ecologic și extincția speciei umane. Schimbările paradigmatice sunt, într-adevăr, dificil de implementat în lipsa percepției unei acute și tangibile amenințări la adresa vieții și securității umane.

Indiferent ce strategii alegem să implementăm pentru a ajunge la acea transformare socio-economică care ne-ar permite să realizăm Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite și să atingem Obiectivele de Dezvoltare Durabilă propuse de aceasta, este la fel de adevărat că societății umane îi este foarte dificil să se preschimbe în absența unor presiuni palpabile de adaptare. Criza pandemiei globale de coronavirus reprezintă o oportunitate pentru omenire, deoarece ea creează o asemenea presiune la scară mondială. Pe lângă atenția actuală acordată pandemiei, în ultimii ani consecințele schimbărilor climatice au început să aibă efecte mult mai puternice, ilustrate de exemplu de focurile nestăvilite din Australia chiar din această iarnă. Adaptându-ne la riscul de a perpetua noi înșine infecția, suntem acum obligați să rămânem în case, să ne încetinim ritmul de viață și așadar să ne rupem dependența de viteză, de hipermobilitate și adesea negândit consumerism. Spre propria noastră surprindere, ne-am dovedit capabili de a ne adapta, repede și radical.

În ultimii zece ani, Academia Mondială de Artă și Știință a subliniat nevoia crescândă a unei noi paradigme economice, sociale și politice centrate pe persoană. Aceasta necesită atât leadership global, cât și o guvernanță corespunzătoare la toate nivelele subsidiare. Lumea viitorului nu va fi așa cum a fost până acum, ci una întru totul nouă. Implementarea acestei noi paradigme nu poate fi realizată doar de către superputerile lumii sau de către o serie de indivizi excepționali, ci va solicita implicarea noastră, a tuturor. După cum a subliniat Parteneriatul Inter-Academic într-o comunicare recentă, avem nevoie de „o colaborare bazată pe implicarea guvernelor în întregimea lor, și pe aportul societății în întregimea sa".

Într-o lume globalizată, fiecare națiune, țară și comunitate este un microcosmos individual, cu propria tradiție culturală, propriul folclor, propriile arte și artefacte, propria limbă, propriul simbolism, propriul mod de gîndire, propria viziune asupra lumii, propriile prejudecăți, propriile speranțe, temeri și anxietăți, propriile coordonate geografice și propriile caracteristici socio-economice. Mai mult, majoritatea acestor elemente nu sunt statice, ci se află într-un flux continuu, într-o schimbare perpetuă. Pentru a putea aborda aceste microcosmosuri nu putem rămâne prizonierii propriului sistem de valori, în continuare vulnerabili propriilor false percepții. Este important ca în cadrul analizei noastre a sistemului ce va lua formă în urma acestei crize să încercăm să îi înțelegem pe ceilalți, și nu să îi judecăm. Într-o eră a exploziei comunicațiilor și a interdependențelor între diferite și variate polarități (politice, economice, tehnologice și culturale), trebuie așadar să recreem un sistem universal de valori bazat pe înțelegere reciprocă, care reprezintă singurul leac împotriva calculelor eronate și a prejudecăților – un nou sistem de valori reprezentând sursa de vigoare a acțiunilor viitoare, prin implicarea întregii societăți globale.

Saltul care ni se cere să îl facem este, astfel, eminamente unul moral. Ce este cu adevărat important, și de ce ne putem lipsi? S-ar putea ca omenirea să profite de această ocazie colectivă de a reflecta asupra unei căi de urmat care să nu fie ostilă vieții înseși. Trebuie să ne folosim de această ocazie pentru a contesta și a schimba practicile existente lipsite de viitor.

6 mai 2020

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu