Dr. Akkan Suver
Președinte - Marmara Group Foundation
Istanbul – Turcia
„Ordinea politică și economică mondială curentă va fi pusă sub semnul întrebării pe viitor.
Când vom ieși în cele din urmă din această criză epidemiologică pe termen lung, ne-am putea confrunta cu un colaps social, poate chiar cu un nou val de criză a cărui anvergură nu am reușit până acum să o calculăm.”
În calitate de membru al unei societăți ai cărei membri stau în casele lor de aproape o lună și jumătate în vremea COVID-ului, aștept răbdător, ca toți ceilalți, venirea unor zile cu sănătate. La finalul acestei îndelungi așteptări, pe de altă parte, recunosc că ne vom confrunta cu noi scenarii determinate de noi condiții. Aceste noi scenarii cărora va trebui să le facem față par să provină din alte povești decât cele cu care ne-am obișnuit. Am convingerea că, în lume, unele valori astăzi recunoscute fie se vor metamorfoza, fie vor dispărea cu totul.
De exemplu, înainte de această criză sugestia că oamenii ar accepta de bunăvoie să-și cedeze libertatea părea de neconceput. Cu toate acestea, astăzi, cetățenii multor țări sunt de acord cu impunerea unor măsuri drastice și cer instaurarea unor interdicții de circulație.
Mai mult, există de asemenea realitatea că, în ziua de astăzi, cei care sunt de acord cu restricționarea libertăților sub presiune sunt aceiași care vor cere mai multe drepturi și libertăți mâine.
Iarăși mâine, acele societăți grav afectate de criză vor avea alte așteptări în urma acesteia. În locul structurilor tradiționale ierarhice și a modelelor economice și comerciale încetățenite, ne vom îndrepta către transformări flexibile, modulare, dinamice, fluide, digitale și axate pe cerere. Nu este vreo mare profeție să constatăm că aceste noi tendințe politice vor fi trasate în urma, și nu în vremea crizei. Așadar, pe termen lung, ne vom confrunta și cu un sistem politic și economic global diferit.
Ce schimbări vor aduce noile tehnologii de securitate eticii și legislației?
Societățile care nu au putut preveni această epidemie, acolo unde arena internațională s-a dovedit nepregătită, s-au raliat în jurul datelor științifice și au adoptat un stil managerial transparent, care a determinat noi obiective odată cu prelungirea crizei și intensificarea efectelor economice negative. Se va dovedi curenta ordine politică și economică mondială îndeajuns de durabilă pentru a face față zilei de mâine?
Vom vedea dacă trăim.
Se pare că ne avântăm năprasnic către o ordine mondială digitală. Pe măsură ce algoritmii inteligențelor artificiale reușesc să ajungă la concluzii din ce în ce mai repede și cu mai puține erori decât mintea umană, care va fi rolul roboticii în lumea viitorului? Cu atât mai mult cu cât aceștia nu sunt supuși riscurilor biologice precum virușii sau bacteriile.
Care va fi rolul orașelor inteligente ale viitorului?
Suntem puși în fața unui scenariu care pare să înlesnească ascensiunea tinerilor care se pot adapta la internet și la inteligența artificială. Acest scenariu – nu vreau să o cred, dar pare a fi un proiect de eliminare a generației mele, care nu poate ține pasul cu tehnologia! Mă preocupă următoarea întrebare: „Ce pot face persoanele peste 60 de ani în lumea roboților?”
Pe de altă parte, se pare că banii gheață vor dispărea. Bitcoin ne poate bate la ușă în orice clipă. Oare, în economia viitorului, va prima sănătatea, sau considerentele economice? Ce ne va lua colapsul economic, și ce ne va aduce?
Ne confruntăm cu oameni care fac sugestii iraționale împotriva publicațiilor scrise, care vorbesc despre germenul hârtiei de ziar. Se pare că vom întâmpina o nouă formă de media, un nou ecosistem mediatic al viitorului.
Educația s-a transferat online, casele noastre au devenit săli de clasă și fiecare suntem vigilenți. Școlile sunt un bun candidat pentru a rămâne în afara globalizării.
Cumpărăturile au încetat. Cât privește cumpărăturile alimentare, piața se pregătește să ne servească la telecomandă.
Rămân ferecate porțile tuturor templelor, moscheelor, bisericilor, sinagogilor și altarelor tuturor celorlalte religii peste tot în lume, fără excepție.
A venit luna Ramadanului, iar rugăciunile tarawih sunt interzise. Mecca este pustie. Sărbătorile Paștilor sunt creștinește sărbătorite acasă. Bisericile sunt închise. Nu doar Vaticanul însuși, ci și Piața Sf. Marcu a fost declarată zonă interzisă. Evreii și-au petrecut Pessah-ul în tăcere. Este cu neputință să te apropii de Zidul Plângerii din Ierusalim.
Cei mai întunecați și habotnici devotați ai fiecărei religii și credințe păstrează tăcerea asupra acestui subiect.
Cu excepția Antarcticii, acest război se poartă în fiecare țară de pe fiecare continent.
Glorioasele organizații internaționale sunt disperate. Faptul că Italia, care a cerut asistență din partea țărilor membre ale Uniunii Europene în procesul de combatere al pandemiei COVID-19, nu a primit niciun răspuns la cererea sa, a dezvăluit că Uniunea Europeană nu era în măsură să gestioneze această criză. În mod asemănător, mesajul președintelui Serbiei, Alexandar Vucic, cum că „solidaritatea europeană nu este altceva decât o frumoasă poveste” a arătat cât de vulnerabilă este Uniunea în încercarea sa de a păstra coeziunea și unitatea în perioada post-Brexit. Ajutorul urgent necesar acelor țări europene expuse efectelor devastatoare ale pandemiei a venit din partea Chinei, Rusiei și chiar Turciei mele, iar această evoluție neobișnuită subliniază slăbiciunea Uniunii Europene, dezvăluind care sunt actorii predilecți de a umple acest vid format de inacțiunea acesteia. Pe de altă parte, nici Organizația Mondială a Sănătății nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor în timpul acestei pandemii.
Fiecare țară încearcă să câștige acest război prin propriile-i mijloace, și propriile-i metode. Prin urmare, se pare că globalizarea a fost înlocuită cu o guvernare naționalistă și centralizată. Putem doar spera că administrațiile nu vor încerca să perpetueze această obișnuință a hotărârilor peremptorii pe care și-au format-o în vremea coronavirusului și după acesta.
În timp ce toate sectoarele economice, de la bănci la fabrici, de la magazine la companii aeriene, se confruntă cu o criză de neimaginat, companiile telefonice și de telecomunicații parcurg o adevărată epocă de aur.
În opinia mea, omenirea se află la o răscruce. De aici încolo, lumea diplomației viitorului își va avea și ea un loc meritat. Nu mai putem ști cu certitudine cât vor mai supraviețui regulile existente ale diplomației internaționale și ale diplomației publice.
Un virus ne-a răpit viața socială, și ne-a ferecat în case. Ce ne vom face dacă un alt virus ne va bloca electricitatea, apa curentă sau gazele naturale mâine?
A sosit vremea vieții digitale, inteligenței artificiale și a interconectivității internautice. Ne aflăm în pragul unei noi ordini sociale. S-ar putea să trebuiască să suferim crize mai aprige decât aceasta și să facem și mai multe concesii dintre libertățile noastre. Singura mea speranță este că noile minți și noua știință care se va dezvolta în urma pandemiei să aducă omenirii zile mai luminoase.
Uneori, crizele pot crea fundamentele pentru transformări mondiale, creând nevoia unor noi formațiuni, perspective și soluții. Lucrul cel mai important este să nu ne pierdem convingerea că această criză poate fi trecută, și să păstrăm în vedere modalitățile prin care o putem învinge. Astfel, asemenea crize subite, deși nu pot fi prevenite în totalitate, pot fi totuși gestionate corespunzător.
Aceia care se vor dovedi capabili de a gestiona criza vor fi cei mai mari contributori la schimbarea și transformarea lumii.
Vom vedea dacă trăim.
Dar trebuie să fim convinși că mâine nu va arăta vreodată ca astăzi.
18 aprilie 2020
