Sănătatea în Tranziție: 2019 versus 2021
Prof. univ. dr. Luiza Spiru
UMF Carol Davila, Șef Disciplina 13 - Geriatrie, Gerontologie și Psihogeriatrie,
Ana Aslan International Foundation
Actuala pandemie globală are un impact negativ, atât direct cât și indirect, asupra sănătății vârstnicilor
Efectul direct:
- Adulții în vârstă au un risc mai mare de a dezvolta complicații severe, mortalitatea crescând cu până la 8% la pacienți între 70-79 de ani și până la 14,8% la cei cu vârsta ≥80 de ani (Sanchez et al., 2020);
- Acces limitat la asistență medicală. Măsurile de izolare au redus disponibilitatea asistenței medicale primare și au dus la amânarea sau anularea intervențiilor. Crește riscul de decompensare a pacienților cu boli cronice accelerând creșterea gradului de fragilitate (independent de infecția COVID-19).
Risc mai mare în rândul vârstnicilor
66% dintre persoanele cu vârsta de 70 de ani și peste au cel puțin o afecțiune de bază. Acest lucru îi poziționează în categoria pacienților cu risc sporit de impact sever secundar crizei COVID-19.
Persoanele în vârstă se pot confrunta, cu discriminări legate de vârstă privind deciziile legate de îngrijirea medicală, triajul și terapiile de salvare a vieții. Inegalitățile globale înseamnă că, deja înainte de COVID-19, jumătate dintre persoanele în vârstă din unele țări în curs de dezvoltare nu au avut acces la serviciile esențiale de sănătate.
Tratamentul curativ non-COVID-19 are de suferit
53% dintre țările din întreaga lume au întrerupt parțial sau complet serviciile pentru tratamentul hipertensiunii; 49% pentru tratamentul diabetului și al complicațiilor legate de diabet; 42% pentru tratamentul cancerului și 31% pentru urgențele cardiovasculare.
Serviciile de reabilitare au fost întrerupte în aproape două treimi (63%) din țări, chiar dacă reabilitarea este esențială pentru o recuperare sănătoasă. Persoanele dezavantajate și marginalizate se confruntă cu inegalități în sănătate înrăutățite ca urmare a alegerilor dificile făcute de spitale ca răspuns la pandemie.
Efectul indirect:
- Exacerbarea singurătatii și izolarii sociale.
- Singurătatea și/sau izolarea socială a vârstnicilor are multiple efecte negative asupra sănătății lor fizice și mintale (ex. de calitatea vieții redusă, declin cognitiv, stres și depresie, scăderea calității somnului, etc.).
- Pandemia a declanșat și o epidemie paralelă de “ageism” printr-o mediatizare care îi descrie din ce în ce mai des pe cei cu vârste de peste 70 de ani ca fiind neajutorați, fragili și incapabili să contribuie la societate.
Înainte de actuala pandemie COVID, la nivel mondial se proclamase că singurătatea și izolarea socială a vârstnicilor devenise o epidemie globală (Murthy, 2017)
Izolarea vârstnicilor este o „problemă serioasă pentru sănătatea publică”, deoarece sporește riscul problemelor cardiovasculare, autoimune, neurocognitive și de sănătate mintală.
Efectele pe termen lung (> 4 ani) ale singurătății și izolării sociale pot fi devastatoare, incluzând: creșterea tensiunii arteriale, depresiei, creștere în greutate, creșteri ale consumul de alcool /droguri/tutun, activitate fizică scăzută, boli cognitive, boli ale inimii, tulburări de somn, accident vascular cerebral și boli coronariene (Berg-Weger & Morley, 2020).
Pandemia de “Ageism”
Acest lucru este problematic din mai multe motive. Adulții în vârstă sunt un grup extrem de eterogen (Fingerman & Trevino, 2020), iar “ageismul” duce la stereotipare. Stereotipurile legate de vârstă influențează percepția persoanelor în vârstă despre propria lor îmbătrânire, având un impact negativ asupra sănătății lor (Levy, 2009). Cercetări experimentale (longitudinale și interculturale) arată cum credințele negative legate de vârstă afectează negativ sănătatea, precum și răspunsurile emoționale la stres ale persoanelor în vârstă (ex., Chasteen, Pichora-Fuller, Dupuis, Smith și Singh, 2015; Levy, Slade, Kunkel, & Kasl, 2002; Levy și colab., 2016; Siebert, Braun și Wahl, 2020). În ceea ce privește costurile asociate îngrijirilor de sănătate, îmbatrânirea populației impune costuri economice semnificative asupra societății, costuri care vor accentua constrângerile economice cauzate de pandemie (Levy, Slade, Chang, Kannoth și Wang, 2020). Impactul asupra vârstnicilor va varia în întreaga lume, iar factorii influenți vor fi diferiți pentru cei din țările cu venituri mici și medii comparativ cu cei din țările dezvoltate (Lloyd-Sherlock, Ebrahim & Geffen, 2020).
O criză globală recentă evoluează rapid, în prezent se știe foarte puțin despre impactul său mai larg asupra sănătății fizice și mintale.
Într-o notă pozitivă:
Pandemia COVID-19 ne va oferi posibilitatea de a ne evalua abordarea curentă, de a cuantifica lecțiile învățate în aceasta perioadă și de a dezvolta strategii și noi abordări pentru a combate singurătatea și izolarea socială în rândul adulților în vârstă. Cum?
- Învățând asistenții medicali, sociali și vârstnicii să folosească tehnologii noi - interacțiunile cu oamenii în moduri netradiționale pot deveni o parte a practicii de asistență socială.
- Luând în considerare nevoile care vor apărea în era post-pandemică pentru pacienții noștri și familiile acestora, care pot prezenta depresie crescută, anxietate și provocări financiare și găsind modalități inovative de a adresa aceste provocări, modalități care să stea la baza elaborării de noi politici în domeniu.
- Elaborând instrumente mai bune pentru evaluarea singurătății și izolării sociale deoarece este esențial să avem instrumente care pot fi administrate ușor și rapid pentru a determina dacă adultul în vârstă este singur sau izolat social.
- Implementând noi tehnologii bazate pe resurse “self-quantified” și care se pot completa online, care pot ajuta la optimizarea sănătății vârstnicilor. Astfel de tehnologii ar trebui să se concentreze pe prevenirea bolilor, sprijinind persoanele în vârstă pentru a depăși evenimentele stresante sau acute fără a necesita deplasarea într-o clinică.
lsaslan@brainaging.ro
