George Banu, personalitate marcantă a teatrului, critic și scriitor, ne-a părăsit astăzi, 21 ianuarie 2023. Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului a fost onorat să-l aibă printre colaboratorii săi la realizarea volumului „Lumea post-pandemie între război și pace”, cu eseul „Janus bifrons, sau teatrul în pandemie”. Vă prezentăm aici un pasaj emoționant:
Reîntâlnirea cu fantomele
Teatrul pe ecrane ne permite reîntâlnirea cu morții... Actori cunoscuți, actori prieteni, actori dispăruți, regăsiți în exercițiul jocului... un joc nesfârșit, dincolo de doliu, o supraviețuire definitivă! Ilie Gheorghe în Faust, Virgil Flonda în Vladimir, Bruno Ganz în Prințul de Homburg... ei nu au murit, ei sunt prezenți sub ochii noștri și, ca într-o superbă nuvelă a lui Bioy Casares, Invenția lui Morel, beneficiază de un statut dublu, acela de prezență–absență! Încarnări pe ecrane și fantome ale minții! Doar aceste vizite retrospective online pot produce asemenea efecte! Spiritele scenei revin printre noi.
Pentru noi, George Banu va fi de-acum înainte o absență-prezență. A studiat la Academia de Teatru și Film din București, a obținut un doctorat în estetică la Universitatea din București și un doctorat în teatrologie la Sorbonne-Nouvelle.
În 1973 se stabilea la Paris, iar în 1978, la Universitatea Sorbonne-Nouvelle, își susținea teza de doctorat în teatrologie cu titlul „L'Orient et le nouveau utopique: Brecht, Meyerhold, Einstein". Nouă ani mai târziu, la aceeași universitate susținea doctoratul de stat cu teza „Practique de la mémoire dans l'art de la mis en scène au XX-eme siècle”. După ce a fost ales de trei ori președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, astăzi este președintele de onoare al acesteia.
A publicat numeroase lucrări consacrate activităţii teatrale din secolul XX şi figurilor ei reprezentative: Brook, Kantor, Strehler, Vitez, Grüber. Printre cele mai cunoscute titluri ale sale se numără: „Teatrul memoriei”(1993); „Peter Brook. Spre teatrul formelor simple” (2005); „Ultimul sfert de secol teatral” (2003); „Parisul personal - Autobiografie urbană” (2013); „Convorbiri teatrale: Festivalul International de la Sibiu” (2016); „Parisul personal - Casa cu daruri” (2015); „Shakespeare. Lumea-i un teatru” (2010); „Scena modernă. Mitologii și miniaturi” (2014); „Teatrul de artă, o tradiție modernă” (2010, 2013); „Japonia, Imperiul teatrului” (2015).
De-a lungul carierei i-au fost înmânate importante titluri și distincții: profesor emerit de studii teatrale la Sorbonne-Nouvelle; membru de onoare al Academiei Române; Chevalier des Arts et des Lettres; Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”; Chevalier des Palmes Académiques; membru de onoare al Fundației Culturale Române; cetățean de onoare al orașelor Bologna și São Paulo; Cavaler al Ordinului „Meritul Național”; Officier des Arts et des Lettres.
