Gordon Brown: Scrisori deschise către G20, guvernele naționale și instituțiile financiare globale

august 2020

Către grupul G20, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Băncile de dezvoltare regională și guvernele naționale

URGENȚĂ EDUCAȚIONALĂ LA NIVEL GLOBAL

Vă scriem pentru a solicita o serie de acțiuni care să vină în întâmpinarea gravei urgențe educaționale la nivel global cauzată de răspândirea COVID-19. Acum, când peste 1 miliard de copii din întreaga lume nu se pot întoarce la școală din cauza izolării forțate, există în prezent o amenințare reală ca această criză de sănătate publică să dea naștere unei generații COVID-19 care va fi pierdut semnificativ de pe urma lipsei de școlarizare și, în consecință, ale căror oportunități în viitor vor fi iremediabil știrbite. Cei mai norocoși au avut acces la forme alternative de învățământ, dar celor mai săraci copii din lume le-a fost restricționat accesul la educație, interzis accesul la internet și, ca urmare a întreruperii meselor școlare gratuite – pe vremuri o salvare pentru 300 de milioane de copii –, accelerată suferința cauzată de foamete.

O problemă imediată, acum că începem să ieșim din perioada de izolare forțată, este soarta celor aproximativ 10 milioane de copii care probabil că nu se vor mai întoarce la școală vreodată. Pentru aceștia, cei mai defavorizați copii de pe mapamond, educația este adeseori singura cale de scăpare din sărăcie – o cale în pericol de a le fi închisă. Dintre acești copii, multe sunt fete adolescente pentru care însăși prezența la școală reprezintă cea mai bună apărare împotriva unor mariaje forțate. Mulți alții sunt copii mici, care riscă să fie obligați să îndeplinească munci periculoase și exploatatoare. Și, deoarece educația este strâns legată de progres în aproape fiecare domeniu al dezvoltării umane – de la rata de supraviețuire a sugarilor la sănătatea maternală, egalitatea de gen, crearea de locuri de muncă și o creștere economică incluzivă – această urgență educațională va submina perspectivele de atingere a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă preconizate pentru anul 2030. Potrivit Băncii Mondiale, costul economic pe termen lung al acestui impas educațional prelungit s-ar putea ridica chiar și la 10 mii de miliarde de dolari, valoarea preconizată pierderilor de randament productiv.

Nu putem să nu acționăm, furându-le astfel acestor tineri atât educația, cât și speranța la o șansă echitabilă în viață. Trebuie să ne dublăm eforturile pentru a garanta tuturor copiilor accesul la educație – inclusiv celor 260 de milioane de copii deja ieșiți din sistemul educațional, celor 13 milioane de copii refugiați și celor 40 de milioane strămutați forțat (împreună cu amplele ajutoare de care au aceștia nevoie) – și să facilităm copiilor reluarea studiilor la nivel primar, secundar și al educației superioare deopotrivă.

Există de asemenea și o altă provocare pe termen mai lung, căreia trebuie să îi găsim soluție. Încă dinaintea apariției virusului COVID-19, lumea întreagă se confrunta cu o criză în învățământ. Peste jumătate dintre copiii din țările aflate în curs de dezvoltare suferă în continuare de „sărăcie educațională”, unde chiar și la 11 ani nu își asumaseră pe deplin abilitățile fundamentale de a citi, scrie și socoti. Ca urmare a acestei tendințe, peste 800 de milioane de tineri în ziua de astăzi termină ciclul școlar fără vreun fel de capacități sau abilități dobândite. Dacă este să evităm acest rezultat, milioanele de copii care acum se pregătesc să se întoarcă la școală, care au pierdut deja jumătate de an de școlarizare, au nevoie ca guvernele lor să investească în programe de recuperare și într-o mai bună evaluare a sistemelor de învățământ existente. Când s-au redeschis școlile în Pakistan în urma cutremurului din 2005, prezența la clase s-a îmbunătățit, însă patru ani mai târziu acei copii pierduseră echivalentul a un an și jumătate de școală.

Este urgentă nevoie de mai multe resurse pentru a aduce tinerii înapoi la ciclul educațional, și a le permite să recupereze timpul pierdut. Mai mult, efortul de a redeschide școlile trebuie de asemenea să îmbunătățească și paradigma educațională, incorporând mai multă educație online, mai multă educație personalizată, mai mult sprijin pentru profesori, mai multe sisteme de suport precum transferurile condiționate de ajutoare către familiile nevoiașe sau sporirea siguranței în școli, toate acestea construind pe baza eforturilor comunitare enorme angajate pe perioada pandemiei. În acest sens, pentru a da un imbold mișcării globale în sprijinul progresului în educație, un număr însemnat de organizații globale și-au unit forțele într-o coaliție pentru noua inițiativă denumită „Înfruntarea viitorului”, lansată pe 4 august 2020.

Cu toate acestea, chiar acum când avem mare nevoie de toate aceste resurse suplimentare, bugetul pentru învățământ se află în pericol de a fi tăiat chiar și de trei ori. În primul rând, pe măsură ce creșterea economică negativă subminează veniturile impozitare, din ce în ce mai puține fonduri vor fi disponibile în aproape fiecare țară de pe glob pentru servicii publice, inclusiv sistemul educațional. În al doilea rând, chiar și alocând fonduri limitate, guvernele vor prioritiza cheltuielile de sănătate și cele care duc la cea mai rapidă redresare economică, defavorizând astfel finanțarea sistemelor de învățământ care vor rămâne cu și mai puțini bani decât anterior. În al treilea rând, intensificarea presiunilor monetare asupra statelor dezvoltate va duce la scăderea dezvoltării transfrontaliere, internaționale, inclusiv la scăderea numărului de ajutoare pentru educație către țările sărace – care sector a suferit deja pierderi în fața altor priorități mai urgente în alocarea ajutoarelor bilaterale și multilaterale. Există de asemene pericolul ca donatorii multilaterali, care deja investesc mai puțin decât ar trebui în educație, să își realoce fondurile în întregime.

Potrivit noilor estimări ale Băncii Mondiale, pe parcursul următorului an cheltuielile totale pe educație în țările sărace și în curs de dezvoltare ar putea fi chiar cu 100-150 de miliarde de dolari mai mici decât fusese anticipat.

Această criză de finanțare nu se va rezolva de la sine. Solicităm grupului G20, Fondului Monetar Internațional, băncilor de dezvoltare regională și tuturor statelor lumii să recunoască anvergura acestei crize și să susțină trei inițiative care să permită recuperarea timpilor pierduți, și repornirea pe drumul către implementarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă:

În primul rând, fiecare țară trebuie să își asume angajamentul de a salvgarda cheltuielile pe educație, prioritizând de asemenea nevoie celor mai defavorizați copii acolo unde este posibil, prin transferuri de fonduri condiționate și necondiționate pentru a promova participarea școlară.

În al doilea rând, comunitatea internațională trebuie să sporească ajutoarele pentru educație, prioritizând categoriile cele mai vulnerabile, inclusiv cei în situații materiale precare, persoanele de sex feminin, copii aflați în zone de conflict și cei cu handicap. Cea mai rapidă cale de a elibera resursele necesare pentru educație este amortizarea datoriilor naționale. Cele mai sărace 76 de țări datorează 86 de miliarde de dolari în costuri de întreținere a datoriei, scadente în următorii doi ani. Solicităm suspendarea datoriilor cu cerința ca fondurile folosite pentru întreținerea și răsplata datoriilor naționale să fie realocate educației și altor investiții prioritare pentru copii asemănătoare.

În al treilea rând, Fondul Monetar Internațional trebuie să emită o serie de Titluri Speciale de Retragere (activele sale de rezervă globală) iar membrii FMI trebuie să cadă de acord să direcționeze aceste resurse eliberate către țările care au cea mai mare nevoie de ele, creând astfel o platformă durabilă pentru recuperare.

Iar Banca Mondială trebuie să acorde mai mult sprijin statelor sărace, printr-o suplimentare a bugetului Asociației Internaționale pentru Dezvoltare și, pășind pe urmele Marii Britanii și Olandei, care au alocat deja 650 de milioane de dolari noii Unități de Finanțe Internaționale pentru Educație (IFFED) pentru a da drumul la miliarde de dolari în fonduri educaționale în statele în curs de dezvoltare, a invita garanții și donații din partea organizațiilor de profil. Aceasta, în continuarea – și complementarea – restaurării, în decurs de doi ani, a Parteneriatului Global pentru Educație (GPE), a inițiativei „Educația nu poate aștepta!” (Education Cannot Wait – ECW) și a continuului sprijin acordat agențiilor Organizației Națiunilor Unite preocupate de probleme educaționale și problemele copiilor, coordonate de UNESCO și UNICEF.

Deși provocările sunt monumentale, impactul prezentei crize asupra copiilor ne-a făcut cu atât mai determinați să ne realizăm ambiția, încadrată celui de-al patrulea Obiectiv de Dezvoltare Durabilă, ca generația noastră să fie prima generație din istoria lumii în care fiecare copil beneficiază de școală și are ocazia de a se dezvolta la întregul său potențial. A venit timpul ca guvernele naționale și întreaga comunitate internațională să se ralieze pentru a pe oferi copiilor și tinerilor oportunitățile pe care le merită.

iunie 2020

URGENȚĂ EDUCAȚIONALĂ LA NIVEL GLOBAL

Ce ar trebui să facă G20 acum

SĂNĂTATEA. ECONOMIA. UN RĂSPUNS COORDONAT

Considerăm că a venit timpul ca liderii G20 să organizeze o a doua întrunire în această primăvară pentru a discuta metodele adecvate pentru asigurarea progresului în implementarea Planului de Acțiune G20, și pentru a conveni asupra unui răspuns global mai puternic coordonat împotriva acestei crize.

În data de 30 mai s-au înregistrat cele mai multe noi îmbolnăviri la nivel mondial cu virusul COVID-19, și ne aflăm în acest moment într-un punct critic – deoarece, pe fiecare continent, statele naționale încearcă din răsputeri să încetinească sau chiar să oprească transmisiunea acestui virus.

Grupul G20 are puterea de a ralia omenirea în jurul unui set de acțiuni concepute în comun, și deciziile pe care le va lua în următoarea perioadă vor afecta în mod direct viitorul economiei mondiale.

Vă scriem pentru a sublinia urgența și nevoia imperioasă de a acționa acum, deoarece considerăm că mai avem doar câteva săptămâni, nu luni, în care să mai putem acorda ajutoare imediate țărilor afectate. Pentru prima dată în acest secol, sărăcia globală este în creștere. Problemele cu care sunt confruntate cele mai sărace țări din Africa și Asia necesită acțiune imediată. Organizația Națiunilor Unite prefigurează că o recesiune mondială ar da înapoi treizeci de ani de îmbunătățire a nivelului de trai, aducând peste 420 de milioane de oameni peste pragul sărăciei extreme.

Gordon Brown

Erik Berglöf

Helen Clark

Ngozi Okonjo-Iweala

Programul Mondial pentru Hrană a estimat drept deosebit de crescută probabilitatea ca 265 de milioane dintre cetățenii lumii să sufere de o lipsă cronică de hrană – o creștere de peste 130 de milioane față de statisticile pre-pandemie. Încep să apară rapoarte despre impactul devastator al sărăciei și presiunilor enorme exercitate asupra sistemelor sanitare și altor servicii de bază, în special asupra tuturor acelor servicii de care depinde sexul frumos.

COVID-19 este o criză de sănătate publică care a adus cu sine cea mai mare urgență educațională: 1.5 miliarde de copii – 80% din toți copiii planetei – nu au putut merge la școală. Mulți dintre ei, foarte probabil, nu se vor mai întoarce. Marea majoritate a lor nu poate accesa educația la distanță. Milioane de copii care nu se mai bucură de mesele școlare rămân înfometați, în timp ce guvernele reduc semnificativ sporurile educaționale.

În comparație cu statisticile de dinainte de pandemie, Organizația Mondială a Forței de Muncă estimează o depreciere de 10.5% a numărului total de ore lucrate, echivalentul pierderii a peste 300 de milioane de slujbe.

SĂNĂTATEA

Nu vom putea învinge această mare criză economică și socială globală până când nu vom putea învinge criza medicală conexă. Și nu vom putea învinge această criză medicală în vreunul dintre statele lumii până când nu îl vom învinge în toate statele lumii deodată.

Salutăm inițiativa acordării a 8 miliarde de dolari pentru crearea unor vaccine, diagnostice și terapii împotriva virusului, în urma recomandărilor Grupului de Monitorizare a Pregătirii Globale, și solicităm urgentarea eliberării acestor fonduri. Însă trebuie să facem mai mult pentru a finanța și coordona dezvoltarea diagnosticelor, terapiilor și vaccinelor.

Avem nevoie de o coordonare globală a dezvoltării, manufacturii și distribuirii echitabile a unuia sau mai multor vaccine, pentru ca acestea să fie disponibile universal și gratuit în cel mai scurt timp posibil – și solicităm ca fiecare membru al G20 să sprijine suplinirea din 4 iunie a GaVi – Alianța Vaccinelor.

În locul a ce pare uneori a fi o competiție acerbă pentru accesul la un stoc limitat de echipamente medicale, propunem o mai strânsă colaborare transfrontalieră pentru a spori aprovizionarea globală cu echipamente medicale esențiale.

Pentru a contracara virusul COVID-19, țările aflate în curs de dezvoltare au nevoie de sprijin atât în construirea sistemelor sanitare naționale cât și pentru îmbunătățirea sistemelor de ajutor social; iar țările G20 sunt chemate să susțină apelul Organizației Națiunilor Unite pentru refugiați, persoane strămutate și aceia care depind de ajutor umanitar.

ECONOMIA

Subliniem nu doar obstacolele cu care sunt confruntate statele dezvoltate în întoarcerea lor către o relativă creștere economică, ci și condițiile economice și fiscale în deteriorare cu care se confruntă multe economii emergente sau în curs de dezvoltare. În prezent, peste 100 de țări au apelat la asistența Fondului Monetar Internațional, și multe altele sunt preconizate să li se alăture.

Deși apreciem bunele intenții aflate la esența Planului de Acțiune G20, suntem nevoiți să pledăm pentru stabilirea unor măsuri concrete, apreciabile, pentru a-l implementa în totalitate.

Reducerea datoriilor celor 76 de state ale Asociației pentru Dezvoltare Internațională trebuie să fie drastic extinsă, odată pentru a putea permite reducerea datoriilor bilaterale, multilaterale și către creditorii privați, iar pe de altă parte extinsă temporal până la sfârșitul anului 2021. Acordurile încheiate trebuie să fie de așa natură încât creditorii multilaterali să poată demonstra că asigură noi împrumuturi nete înăuntrul statelor individuale.A trecut timpul proceselor de creditare voluntară coordonate de Institutul de Finanțe Internaționale, fiind vremea unei noi abordări cu caracter de obligativitate pentru a înlocui această inițiativă.

Se preconizează că peste 12 piețe de desfacere în curs de dezvoltare se vor lovi de probleme legate de administrarea datoriilor în anul ce urmează. Fiecare dintre acestea va trebui tratată drept un caz particular, însă acest proces se va dovedi mai facil, dacă este susținut de un cadru instituțional și de un forum care să întrunească toți marii creditori. Fondul Monetar Internațional trebuie împuternicit să convoace părțile relevante și, în virtutea analizei sale de politici fundamentată pe sustenabilitatea datoriilor, să determine parametrii generali pentru soluționarea acestor probleme.

Grupul G20 trebuie să cadă de acord ca sprijinul financiar – în valoare de 2.5 mii de miliarde de dolari – pe care Fondul Monetar Internațional l-a propus drept minimul necesar să fie cu adevărat acordat. Pentru acest lucru, FMI, Banca Mondială și băncile regionale de dezvoltare trebuie convinse să își ridice plafoanele de împrumuturi și subvenții. În baza planurilor anunțate, este probabil ca băncile de dezvoltare multilaterală (BDM) să își extindă portofoliul de datorii neîncasate de la aproximativ 500 de milioane de dolari în prezent undeva între 650-700 de milioane de dolari în decursul următoarelor optsprezece luni. Fără a le spori resursele disponibile, și fără a le permite să își investească capitalul într-un mod mai ambițios, capacitatea lor de a răspunde acestei crize va fi grav limitată.

Consecințele inacțiunii în prezent vor fi resimțite de-a lungul următorului deceniu, deoarece, în timp ce necesitățile financiare ale țărilor în curs de dezvoltare vor fi indubitabil mai mari, piețele de capital privat pot deveni la rândul lor din ce în ce mai reticente la riscuri.

Susținerea programelor deja existente privitoare la rețelele de siguranță socială, servicii de sănătate curente, educație și inițiative climatice nu trebuie să sufere de pe urma necesității imperioase de fonduri pentru contracararea pandemiei de COVID-19. Așadar:

Trebuie să ne asigurăm că băncile de dezvoltare multilaterală au suficiente resurse pentru a face față cererii crescute cel puțin în următorii cinci ani – lucru care ar necesita suplimentarea portofoliilor lor combinate cu aproximativ 1 mie de miliarde de dolari. Instituțiilor individuale trebuie să li se ceară planuri de acțiune concrete despre cum își vor atinge obiectivele, justificând necesitatea resurselor cerute. Aceasta, la rândul ei, va implica noi surse de finanțare pentru băncile de dezvoltare multilaterală, inclusiv folosirea capacităților lor de a se împrumuta luând în considerare un potențial viitor set de creșteri capitale, precum și crearea unor noi instituții garante precum Instituția de Finanțe Internaționale pentru Educație (IFFed).

Trebuie să ne reafirmăm angajamentul privitor la problema drepturilor speciale de retragere (DSR) și la transferul alocațiilor nefolosite existente și viitoare către statele aflate în cea mai mare nevoie. Fără a fi nevoiți să facem referire la parlamentele naționale, o decizie asupra drepturilor speciale de retragere ar elibera 600 de miliarde de dolari imediat, și peste 1 mie de miliarde de dolari până în 2022. Solicităm ca grupul G20 să se implice în același timp și în atragerea susținerii politice pentru o alocație a drepturilor special de retragere, și în facilitarea măsurilor tehnice necesare acestor demersuri deopotrivă, pentru ca acestea să poată fi implementate fără întârzieri adiționale de îndată ce acordurile respective sunt ratificate.

UN RĂSPUNS COORDONAT

În prima fază a crizei, accentul a căzut pe menținerea lichidității, sprijinirea protecțiilor forței de muncă și pe noi investiții în sănătate. Acum, când căutăm să readucem economia mondială la nivelele de creștere de dinainte de criză, o coordonare fiscală, monetară și a băncilor centrale este absolut esențială. Trebuie să acordăm atenție și stabilirii unui obiectiv de creștere globală pe care statele lumii să îl urmărească deodată cu țintele de inflație naționale. Investițiile „verzi” trebuie să facă parte din pachetul de stimul. Astăzi, cheltuielile pe infrastructură trebuie prioritizate în jurul acelor proiecte care susțin dezvoltarea durabilă. În acest mod, redresarea economică poate deveni cu adevărat transformațională, aducând progrese substanțiale în implementarea acordurilor climatice existente. Pentru a strânge fondurile extrem de necesare pentru guvernele naționale, trebuie să cădem de acord asupra unei strategii coordonate de a recupera banii pierduți către paradisele fiscale ale lumii. Ar trebui ca statele lumii să își împărtășească informațiile referitoare la impozitări și să renunțe la secretețea acordată proprietarilor beneficiari și trusturilor, acceptând deopotrivă să sancționeze statele neconforme care refuză să implementeze aceste reglementări.

Fără o acțiune decisivă din partea grupului G20, recesiunea cauzată de pandemie se va croniciza, afectând toate economiile lumii, însă cu atât mai grav pe cei mai marginalizați și săraci dintre cetățenii ei. Dat fiind că grupul G20 reprezintă 85% din produsul intern brut nominal al lumii, acesta are capacitatea de a conduce eforturile de mobilizare a resurselor la scara necesară pe plan mondial – și pledăm ca liderii mondiali să facă acest lucru cu maximă urgență.

COVID-19 reprezintă, pe de altă parte, și un semnal de alarmă adresat întregii comunități globale. Arhitectura sanitară și financiară globală existentă trebuie ranforsată, pe alocuri reproiectată, pentru a ne îmbunătăți reziliența și capacitatea de a acționa cu viteza și la scara necesară pentru a putea preveni crizele viitoare. Organizația Națiunilor Unite, guvernele națiunilor G20, precum și toate celelalte părți interesate trebuie să transforme această criză într-o ocazie de a crea un nou și mai eficient multilateralism, care să reflecte mai îndeaproape realitățile politice și economice curente și să fie mai pregătit să abordeze problemele secolului 21.

Pandemia COVID-19: Grupul G20 trebuie să acționeze acum

MĂSURI DE URGENȚĂ ÎN STATELE SĂRACE ȘI ÎN CURS DE DEZVOLTARE PENTRU A PREVENI URMĂRI SANITARE ȘI SOCIALE INIMAGINABILE

mai 2020

Lideri ai statelor din grupul G20,

Statele dezvoltate au început acum să vadă impactul pandemiei de COVID-19, și urmează vremuri și mai grele pentru majoritatea țărilor. Însă întârzierea implementării măsurilor de urgență în statele sărace și în curs de dezvoltare va duce în mod direct la urmări sanitare și sociale inimaginabile care se vor întoarce împotriva noastră și al căror spectru ne va bântui vreme de decenii întregi. Grupul G20 trebuie să acționeze acum.

În timp ce statele dezvoltate încearcă din răsputeri să contracareze răspândirea virusului COVID-19, țările sărace și cele în curs de dezvoltare se confruntă cu o amenințare fără precedent la însăși adresa vieții umane, amenințând coeziunea socială și devastarea economică. Astăzi, virusul începe să afecteze și țări ale căror sisteme sanitare sunt fragile, și ale căror instituții sunt instabile. Virusul are capacitatea de a da naștere unor cifre inimaginabile de decese, în special în rândul celor 70 de milioane de oameni strămutați forțat pe mapamond. Vor urma uriașe pierderi economice pe măsură ce țările încearcă cu disperare să îi facă față; întregi populații vor migra pe măsură ce pandemia se va instaura pe deplin, ducând la destrămarea societății, la violență și la probleme de securitate. Mai mult, în foarte posibilul caz în care aceste țări nu vor putea opri răspândirea virusului, acesta ar putea deveni endemic, ducând la noi și devastatoare valuri de pandemie la nivel regional și global deopotrivă.

Avem la dispoziție foarte puțin timp în care să ne putem asigura că oferim acestor țări măcar o șansă reală în gestionarea acestei crize, oferind astfel o firavă lumină la capătul a ceea ce s-ar putea dovedi un tunel cu adevărat lung. Africa, Asia de Sud-Est și America Centrală și de Sud se află încă la începutul a ceea ce ar putea reprezenta cu ușurință un îndelungat ciclu epidemiologic. În acest moment, 43 dintre cele 54 de țări din Africa au semnalat cazuri de virus, cazuri care au crescut de șase ori în număr doar în ultimele opt zile. Yemen și Siria tocmai s-au adăugat și ele listei țărilor afectate.

Chiar dacă guvernele statelor dezvoltate încearcă să își protejeze cei mai vulnerabili cetățeni, ele au de asemenea și obligația – și interesul – de a proteja și țările vulnerabile. Această bătălie trebuie purtată, la nivel global, pe două fronturi: sănătatea publică, și politicile economice. Cu privire la sănătatea publică, trebuie cu toții să sprijinim Organizația Mondială a Sănătății fără întârziere, și să ranforsăm instituțiile naționale care gestionează răspunsul sanitar, garantând accesul la sisteme logistice și lanțuri de aprovizionare pentru produse medicale și alte produse desemnate drept esențiale. Totodată, trebuie să accelerăm fără întârziere efortul global de a descoperi vaccine și soluții terapeutice la coronavirus, și să sprijinim eforturile de a le produce și de a le distribui în mod echitabil pe întregul mapamond.

Trebuie, de asemenea, să furnizăm urgent resurse acelor țări care se confruntă cu datorii fiscale substanțiale și imense fluxuri negative de capital. Impactul economic asupra acestor țări va fi disproporționat mai mare decât oricare consecință resimțită în perioada crizei financiare globale din 2008. Având foarte puțin spațiu fiscal de manevră, datorii externe semnificative și puțin capital extern rămas la dispoziție, capacitatea acestor state de a își proteja propriii cetățeni este cu atât mai limitată.

Întâi și întâi, trebuie să ne asigurăm că Organizația Mondială a Sănătății are la dispoziție resurse suficiente pentru continua sa conducere a concertatului efort mondial. Întregul eșafodaj al Organizației Națiunilor Unite și al instituțiilor financiare internaționale asociate, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, vor fi puse la grea încercare într-o manieră în care nu au mai fost vreodată testate încă de la înființarea lor în urma a două catastrofe mondiale create de mâna omului și în urma Marelui Crah Economic din anii 1930.

Există o clară lipsă de fonduri ce trebuie imediat suplinită în bătălia împotriva pandemiei. Consiliul de Monitorizare a Pregătirii Mondiale a solicitat cel puțin 8 miliarde de dolari în fonduri de urgență, inclusiv 1 miliard de dolari pentru a întări sistemele de urgență și prevenție ale Organizației Mondiale a Sănătății, 250 de milioane de dolari pentru măsuri de supraveghere și control, 2 miliarde de dolari pentru descoperirea unui vaccin, 1,5 miliarde de dolari pentru producția distribuită a acestora și a livrării lor, și 1.5 miliarde de dolari pentru medicamente terapeutice care să prevină și să trateze virusul COVID-19.

Desigur, inițiativele de a minimiza impactul economic vor necesita eforturi de o cu totul altă magnitudine. A fost nevoie de 2 mii de miliarde de dolari până acum pentru a încerca să ranforsăm economia Statelor Unite ale Americii – ne putem doar închipui sumele de care va fi nevoie pentru a stabiliza acele state aflate în cădere liberă din cauza colapsului prețurilor bunurilor, încetinirii turismului și remitențelor, în încercarea de a îi proteja pe cei cu adevărat vulnerabili. Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional au oferit răspunsuri rapide salutare, însă pe viitor va fi nevoie de acțiuni de o cu totul altă anvergură. Trebuie să găsim noi și inovatoare moduri de a face uz de influența financiară mondială pe care o avem pentru a sprijini aceste instituții și țările cele mai afectate.

Noi, 20 de profesioniști activi în domeniul sanitar și 20 de economiști reprezentându-ne profesia, vă solicităm acum dumneavoastră, liderii țărilor din grupul G20, să urgentați alocarea resurselor necesare pentru a reduce la minimum pierderea de vieți omenești și a-i proteja pe cei mai vulnerabili dintre noi. Investițiile necesare pentru acest deziderat sunt infime în comparație cu costurile sociale și economice ale inacțiunii. Istoria ne va judeca aspru, dacă nu reușim să abordăm corespunzător această uriașă problemă.

Semnatari

PREȘEDINȚI

Europa

Sali Bersha

Președintele Albaniei 1992-1997; Prim Ministru 2005-2013

Emil Constantinescu

Președintele României 1996-2000

Ruth Dreifuss

Președintele Confederației Elvețiene 1999; Membru al Consiliului Federal Elvețian 1993-2002

Tarja Halonen

Președintele Finlandei 2000-2012

Toomas Hendrik Ilves

Președintele Estoniei 2006-2016

Dalia Itzik

Președinte interimar al Israelului 2007; Președinte al Knesset-ului israelian 2006-2009

Viktor Iușcenko

Președintele Ucrainei 2005-2010

Mladen Ivanić

Membru al Președinției Bosniei și Herțegovinei 2014-2018

Gjorge Ivanov

Președinte al Macedoniei de Nord 2009-2019

Ivo Josipović

Președinte al Croației 2010-2015

Horst Köhler

Președinte al Germaniei 2004-2010

Petru Lucinschi

Președinte al Republicii Moldova 1997-2001

Giorgi Margvelashvili

Președinte al Georgiei 2013-2018

Rexhep Meidani

Președinte al Albaniei 1997-2002

Bujar Nishani

Președinte al Albaniei 2012-2017

Mary Robinson

Președinte al Irlandei 1990-1997; Înalt comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului; Președinte al grupului The Elders

Boris Tadić

Președinte al Serbiei 2004-2012

Danilo Türk

Președinte al Sloveniei 2007-2012; Președinte al Clubului de la Madrid

Jorge Sampaio

Președinte al Portugaliei 1996-2006

Petăr Stoyanov

Președinte al Bulgariei 1997-2002

Valdis Zatlers

Președinte al Letoniei 2007-2011

America Latină

Óscar Arias

Președinte al Republicii Costa Rica 2006-2010

Nicolás Ardito Barletta

Președinte al Republicii Panama 1984-1985

Felipe Calderón

Președinte al Mexicului 2006-2012

Rafael Ángel Calderón

Președinte al Republicii Costa Rica 1990-1994

Fernando Henrique Cardoso

Președinte al Braziliei 1995-2002

Laura Chinchilla

Președinte al Republicii Costa Rica 2010-2014

Alfredo Cristiani

Președinte al Republicii El Salvador 1989-1994

César Gaviria

Președinte al Columbiei (1990-1994); Secretar General al Organizației Statelor Americane 1994-2004

Lucio Gutiérrez

Președinte al Ecuadorului 2003-2005

Osvaldo Hurtado

Președinte al Ecuadorului 1981-1984

Luis Alberto Lacalle Herrera

Președinte al Uruguayului 1990-1995

Ricardo Lagos

Președinte al Republicii Chile 2000-2006; Membru al grupului The Elders

Mauricio Macri

Președinte al Argentinei 2015-2019

Jamil Mahuad

Președinte al Ecuadorului 1998-2000

Ricardo Martinelli

Președinte al Republicii Panama 2009-2014

Gustavo Noboa

Președinte al Ecuadorului 2000-2003

Andrés Pastrana

Președinte al Columbiei 1998-2002

Miguel Ángel Rodriguez

Președinte al Republicii Costa Rica 1998-2002

Julio Maria Sanguinetti

Președinte al Uruguayului 1985-1990; 1995-2000

Juan Manuel Santos

Președinte al Columbiei (2010-2018); Laureat al Premiului Nobel pentru Pace 2016; Membru al grupului The Elders

Ernesto Zedillo

Președinte al Mexicului (1994-2000); Membru al grupului The Elders

Africa

Joyce Banda

Președintele Republicii Malawi 2012-2014

Joaquim Chissano

Președintele al Mozambicului 1986-2005

Ameenah Gurib-Fakim

Președintele Republicii Mauritius 2015-2018

Jakaya Kikwete

Președintele Tanzaniei 2005-2015

Frederik Willem de Klerk

Președintele Africii de Sud 1989-1994

John Kufuor

Președinte al Republicii Ghana 2001-2009

Thabo Mbeki

Președinte al Africii de Sud 1999-2008

Benjamin Mkapa (decedat, 24 iulie 2020)

Președinte al Tanzaniei 1995-2005

Olusegun Obasanjo

Președinte al Nigeriei 1999-2007

Ellen Johnson Sirleaf

Președinte al Liberiei 2006-2018; Membru al grupului The Elders

Cassam Uteem

Președinte al Republicii Mauritius 1992-2002

Asia

Jose Ramos Horta

Președinte al Timorului de Est 2007-2012

Chandrika Kumaratunga

Președinte al Republicii Sri Lanka 1994-2005

Roza Otunbayeva

Președinte al Kârgâzstanului 2010-2011

PRIM-MINIȘTRI

Europa

Bertie Ahern

Prim-ministru al Irlandei 1997-2008

Giuliano Amato

Prim-Ministru al Italiei 1992-1993; 2000-2001

Gordon Bajnai

Prim-Ministru al Ungariei 2009-2010

Jan Peter Balkenende

Prim-Ministru al Olandei 2002-2010

Ehud Barak

Prim-Ministru al Israelului 1999-2001

José Manuel Barroso

Prim-Ministru al Portugaliei (2002-2004); Președinte al Comisiei Europene (2004-2014); Președinte Ne-Executiv al Goldman Sachs International

Marek Belka, MPE

Prim-Ministru al Poloniei 2004-2005; Vice-Prim Ministru și Ministru de Finanțe (2001-2002); Director al Departamentului pentru Europa din cadrul Fondului Monetar Internațional (2008-2010)

Carl Bildt

Prim-Ministru al Suediei 1991-1994; Ministru de Afaceri Externe 2006-2014

Valdis Birkavs

Prim-Ministru al Letoniei 1993-1994

Tony Blair

Prim-Ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord 1997-2007

John Bruton

Prim-ministru al Irlandei 1994-1997

Mirko Cvetković

Prim-Ministru al Serbiei 2008-2012

Jan Fischer

Prim-Ministru al Cehiei 2009-2010; Ministru de Finanțe 2013-2014

Chiril Gaburici

Prim-Ministru al Republicii Moldova 2015; Ministru pentru Economie și Infrastructură 2018-2019

Felipe Gonzalez

Prim-Ministru al Spaniei 1982-1996

Alfred Gusenbauer

Cancelar al Austriei 2007-2008

Jadranka Kosor

Prim-Ministru al Croației 2009-2011

Yves Leterme

Prim-Ministru al Belgiei 2009-2011

Enrico Letta

Prim-Ministru al Italiei 2013-2014

Kjell Magne Bondevik

Prim-Ministru al Norvegiei 1997-2000; 2001-2005

Sir John Major

Prim-Ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord 1990-1997

Péter Medgyessy

Prim-Ministru al Ungariei 2002-2004

Mario Monti

Prim-Ministru al Italiei 2011-2013

Joseph Muscat

Prim-Ministru al Maltei 2013-2020

George Papandreou

Prim-Ministru al Greciei 2009-2011

Romano Prodi

Prim-Ministru al Italiei 2006-2008; Președinte al Comisiei Europene (1999-2004)

Iveta Radičova

Prim-Ministru al Slovaciei 2010-2012

Òscar Ribas Reig

Prim-Ministru al Principatului Andorrei 1990-1994

Petre Roman

Prim-Ministru al României 1989-1991

Wolfgang Schüssel

Cancelar al Austriei 2000-2007

Laimdota Straujuma

Prim-Ministru al Letoniei 2014-2016

Hanna Suchocka

Prim-Ministru al Poloniei 1992-1993

Helle Thorning-Schmidt

Prim-Ministru al Regatului Danemarcei 2011-2015

Guy Verhofstadt

Prim-Ministru al Belgiei 1999-2008

José Luis Rodriguez Zapatero

Prim-Ministru al Spaniei 2004-2011

America de Nord

Paul Martin

Prim-Ministru al Canadei 2003-2006

America Latină

P.J. Patterson

Prim-Ministru al Jamaicăi 1992-2005

Africa

Mehdi Jomaa

Prim-Ministru al Tunisiei 2014-2015

Moussa Mara

Prim-Ministru al Republicii Mali 2014-2015

Asia

Shaukat Aziz

Prim-Ministru al Pakistanului 2004-2007

Hong Koo-Lee

Prim-Ministru al Coreei de Sud 1994-1995

Djoomart Otorbayev

Prim-Ministru al Kârgâzstanului 2014-2015

Jigme Y. Thinley

Prim-Ministru al Bhutanului 2008-2013

Australia

Kevin Rudd

Prim-Ministru Australiei 2007-2010; 2013

Noua Zeelandă

James Brendan Bolger

Prim-Ministru al Noii Zeelande 1990-1997

Helen Clark

Prim-Ministru al Noii Zeelande 1999-2008; Administrator al UNDP 2009-2017

Sir Geoffrey Palmer

Prim-Ministru al Noii Zeelande 1989-1990; Președinte al Comisiei Legislative a Noii Zeelande 2005-2010

John Key

Prim-Ministru al Noii Zeelande 2008-2016

Dame Jenny Shipley

Prim-Ministru al Noii Zeelande 1997-1999

MINIȘTRI

Europa

Edmond Alphandéry

Ministru al Economiei, Finanțelor și Industriei al Franței 1993-1995; Președinte fondator al Grupului Euro 50

Hikmet Çetin

Ministru pentru Afaceri Externe al Turciei 1991-1994

Kemal Derviș

Ministru pentru Economie al Turciei 2001-2002; Administrator al UNDP 2005-2009; Membru deplin pentru Economie și Dezvoltare Globală la Institutul Brookings

Božidar Ɖelić

Viceprim-Ministru al Serbiei 2007-2011

Joschka Fischer

Ministru pentru Afaceri Externe și Vice-Cancelar al Germaniei 1998-2005

Franco Frattini

Ministru pentru Afaceri Externe al Italiei 2002-2004; 2008-2011; Comisar European (2004-2008)

Zlatko Lagumdzija

Ministru pentru Afaceri Externe al Bosniei și Herțegovinei 2012-2015

Tzipi Livni

Ministru pentru Afaceri Externe al Israelului 2006-2009; Ministru al Justiției 2013-2014

Jan Pronk

Ministru pentru Cooperare și Dezvoltare al Olandei 1989-1998; profesor emerit în cadrul Institutului Internațional pentru Științe Sociale, Haga

Ana Palacio

Ministru pentru Afaceri Externe al Spaniei 2002-2004

Leif Pagrotsky

Ministru pentru Industrie și Comerț, Ministru pentru Educație și Cultură al Regatului Suediei 1996-2006

Eka Tkeshelashvili

Viceprim-Ministru al Georgiei 2010-2012

America de Nord

Lawrence Summers

Ministru de Finanțe al Statelor Unite 1999-2001; Ministru adjunct de Finanțe al Statelor Unite 1995-1999; Prim Economist al Băncii Mondiale 1991-1993; Director al Consiliului Economic Național 2009-2010

America Latină

Mauricio Cárdenas

Ministru de Finanțe al Columbiei 2012-2018; Profesor invitat, Columbia University

Ricardo Hausmann

Ministru pentru Planificare al Venezuelei 1992-1993; Profesor în cadrul Facultății de Studii Administrative „Kennedy” din cadrul Universității Harvard

Andrés Velasco

Ministru de Finanțe al Republicii Chile 2006-2010; Decan al Școlii de Politici Publice, LSE

Africa

Lakhdar Brahimi

Ministru pentru Afaceri Externe al Algeriei 1991-1993; Detașat Special al Organizației Națiunilor Unite și al Ligii Arabe în Siria 2012-2014; Membru al The Elders

Ahmed Galal

Ministru de Finanțe al Egiptului 2013-2014

Graça Machel

Ministru pentru Educație și Cultură al Mozambicului 1975-1986; Vicepreședinte al grupului The Elders

Amr Moussa

Secretar General al Ligii Arabe (2001-2011); Ministru pentru Afaceri Externe al Egiptului 1991-2001

Dr. Ngozi Okonjo-Iweala

Președinte al Consiliului Director al Alianței Mondiale pentru Vaccine și Imunizare; Ministru de Finanțe al Nigeriei 2011-2015

Asia

George Yeo

Ministru pentru Afaceri Externe al Republicii Singapore 2004-2011

Australia

Gareth Evans

Ministru pentru Afaceri Externe al Australiei (1988-1996); Președinte și Director Executiv al International Crisis Group (2000-2009)

ÎNALȚI FUNCȚIONARI, PARLAMENTARI

Montek Singh Ahluwalia

Vicepreședinte al Comisiei de Planificare din India 2004-2014

Dr. Abdulaziz Altwaijri

Director General al Organizației Educaționale, Științifice și Culturale Islamice 1991-2019

Herman De Croo

Președinte al Camerei Deputaților din Belgiei 1999-2007

Dr Mark Dybul

Director Executiv al Fondului Global Împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei 2012-2017; Co-Director al Centrului pentru Practică și Impact Sanitar Global; prof. univ. dr. în Medicină la Centrul Medical al Universității Georgetown

Ekmeleddin İhsanoğlu

Secretar General al Organizației pentru Cooperare Islamică 2004-2014

Hina Jilani

Judecător al Curții Supreme a Republicii Islamice Pakistan; Membru al grupului The Elders

Pascal Lamy

Director General al Organizației Mondiale a Comerțului 2005-2013

Javier Solana

Secretar-General al Consiliului Uniunii Europene (1999-2009); Secretar General al NATO 1995-1999

EXPERȚI AI BĂNCII MONDIALE, BĂNCILOR REGIONALE, FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL

Kaushik Basu

Președinte al Asociației Economice Internaționale, Prim-Economist al Băncii Mondiale 2012-2016

Gavyn Davies

Co-fondator și Președinte al Fulcrum Asset Management; Prim Economist și Director al Departamentului pentru Investiții Globale, Goldman Sachs (1988-2001); Director al BBC 2001-2004

Sergei Guriev

Prim Economist al BERD 2016-2019; Profesor în Economie, Sciences Po Paris

Mats Karlsson

Vicepreședinte pentru Afaceri Externe în cadrul Băncii Mondiale 1999-2011

Prof. univ. dr. Justin Yifu Lin

Prim-Economist și Prim-Vicepreședinte al Băncii Mondiale 2008-2012; Decan al Institutului pentru o Nouă Economie Structurală, Universitatea Peking

Ismail Serageldin

Vicepreședinte al Băncii Mondiale 1992-2000, copreședinte al Centrului Internațional „Nizami Ganjavi”

Lord Nicholas Stern

Prim-Economist și Prim-Vicepreședinte al Băncii Mondiale 2000-2003; Prim Economist al BERD 1994-1999; Prof. univ. dr. în Economie și Guvernanță, LSE

Federico Sturzenegger

Guvernator al Băncii Centrale a Argentinei 2015-2018; Prof. univ. dr. la Universitad de San Andres

Jean-Claude Trichet

Guvernator al Băncii Centrale Europene 2003-2011; Guvernator al Băncii Naționale a Franței 1993-2003

James Wolfensohn

Președinte al Băncii Mondiale 1995-2005

Min Zhu

Director General Adjunct al Fondului Monetar Internațional 2011-2016

ÎNALȚI COMISARI AI ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE

Louise Arbour

Reprezentant special al Organizației Națiunilor Unite pentru Migrație Internațională; Înalt Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului 2004-2008

Zeid Raad al Hussein

Înalt comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului 2014-2018; Membru al grupului The Elders

Ban Ki-Moon

Secretar General al Organizației Națiunilor Unite 2007-2016; Vicepreședinte al grupului The Elders

LAUREAȚI AI PREMIULUI NOBEL

Bengt Holmström

Laureat al Premiului Nobel pentru Științe Economice 2016; Profesor de Economie, MIT

Sir Christopher Pissarides

Laureat al Premiului Nobel pentru Științe Economice 2010; Prof. univ. dr. în Economie și Științe Politice, LSE

Kailash Sastyarthi

Laureat al Premiului Nobel pentru Pace 2014; Fondator al Bachpan Bachao Andolan, Marșul Global împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă și al Campaniei Mondiale pentru Educație

Michael Spence

Laureat al Premiului Nobel pentru Științe Economice 2001; Prof. univ. dr. în Economie și Afaceri la Catedra „William R. Berkley” din cadrul Universității din New York

Joseph Stiglitz

Prim Economist al Băncii Mondiale 1997-2000; Laureat al Premiului Nobel pentru Științe Economice 2001; Prof. univ. dr. la Universitatea Columbia

Malala Yousafzai

Laureat al Premiului Nobel pentru Pace 2014

REPREZENTANȚI AI MEDIUL ACADEMIC

Erik Berglöf

Director al Institutului pentru Relații Internaționale, London School of Economics (LSE); Prim Economist al BERD 2006-2014

Sir Tim Besley

Președinte al Asociației Economice Internaționale 2014-2017; Prof. univ. dr. în Economie și Științe Politice, LSE

Patrick Bolton

Prof. univ. dr. în Finanțe și Economie, Imperial College London; Prof. univ. dr. la Columbia University

Dr. Victor J. Dzau

Președinte al Academiei Naționale de Medicină a SUA; Președinte și CEO al Centrului Medical al Universității Duke

Dr. Hamish Graham

Medic pediatru și cercetător științific în cadrul Royal Children’s Hospital și al Centrului Internațional pentru Sănătatea Copilului, Universitatea din Melbourne

Bryan Grenfell, OBE FRS

Profesor în Ecologie și Afaceri Publice la Catedra „Kathryn Briger și Sarah Fenton” din cadrul Universității Princeton

Edward C. Holmes

Profesor în cadrul Universității din Sydney; membru laureat al Academiei Australiene

Nora Lustig

Președinte emerit al Asociației Economice Latin Americane și Caraibiene; Prof. univ. dr. în Economie Latin Americană, Universitatea Tulane

Andrew Natsios

Prof. univ. dr. la Universitatea „Bush” pentru Administrație Publică; Administrator al USAID (2001-2006)

Dani Rodrik

Președinte-ales al Asociației Economice Internaționale; Prof. univ. dr. în Politici Economice Internaționale, Universitatea Harvard

John Sexton

Președinte emerit al Universității din New York; Președinte 2002-2015; Decan al Facultății de Drept al Universității din New York (1988-2002)

Devi Sridhar

Profesor în Sănătate Publică Globală, Universitatea din Edinburgh

Ernst-Ludwig von Thadden

Președinte al Universității Mannheim 2012-2019; prof. univ. dr., Economie

Leonard Wantchekon

Fondator și Președinte al Școlii Africane de Economie; Prof. univ. dr. în Politică și Relații Internaționale, Universitatea Princeton

Beatrice Weder di Mauro

Președinte al Centrului pentru Cercetări asupra Politicilor Economice (CEPR); Prof. univ. dr. în Economie Internațională, Institutul Postuniversitar din Geneva

Shang-Jin Wei

Prim Economist al Băncii Asiatice pentru Dezvoltare 2014-2016; Prof. univ. dr. în Afaceri și Economie Chineză / Finanțe și Economie, Facultatea de Afaceri a Universității Columbia